SEBY ȘI LECȚIA DESPRE MODĂ

SEBY ȘI LECȚIA DESPRE MODĂ

     Dimineaţă târzie de septembrie. Mândrul soare veghează atent natura. Mângâie uşor frunzele arborilor, încălzeşte un şoricel care tocmai a ieşit din apă şi e zgribulit. Vântul adie uşor. 

Seby se îndreaptă spre râu. În această seară  are reprezentaţie şi trebuie să-şi facă exerciţiile. “Voi executa un număr nou astă seară. Numărul spectatorilor este în continuă creştere. Am ceva emoţii”. Când ridică privirea din pământ, zări ceva rar întâlnit. S-a oprit în loc să admire frumuseţea. 

În râu se afla o elefănţică roz de toată splendoarea. 

-Bună dimineaţa, spuse Seby, privind-o admirativ.

-Bună dimineaţa, răspunse elefănţica, roşind puţin în vârful trompei.

-Numele meu este Seby. Locuieşti în zonă? Nu te-am văzut până acum.

-Eu sunt Doris. M-am mutat în rondul 3. Părinţii mi-au fost ucişi de vânători şi a trebuit să vin la rudele mele. Locuiesc cu mătuşa şi verii mei.

-Îmi pare rău. Sper să te acomodezi repede. Uite cum facem: după masa de prânz, îţi voi prezenta fraţii şi prietenii mei. Sunt foarte drăguţi. Nu te vei plictisi niciodată în compania lor. Acum, îmi cer scuze, dar trebuie să-mi fac antrenamentul pentru spectacol. Fac parte din menajeria circului. 

-Am văzut afişul spectacolului. Coloritul tău mi-a atras atenţia. Te deranjează dacă rămân cu tine?

-Nicidecum. 

Seby îşi execută exerciţiile sub privirea atentă a frumoasei Doris. “Trebuie să o invit la spectacol. Trebuie să o impresionez” gândea eroul nostru.

La sfârşitul antrenamentului, elefănţica aplaudă.

-Bravo. Eşti într-adevăr talentat, spuse încântată Doris.

-Mulţumesc. Este rezultatul unui regim de viaţă echilibrat şi sănătos, precum şi multă muncă. Te conduc acasă. Bănuiesc că ai tăi sunt îngrijoraţi. Eu locuiesc în rondul 4, aşa că, suntem vecini.

-Să mergem.

Cei doi elefanţi mergeau unul lângă altul, visători.

“Cât este de frumoasă! Ochii ei mari, de un violet rar întâlnit, exprimă sensibilitate. Se mişcă atât de graţios! Este elegantă. Îmi place fundiţa roz de la baza cozii. Inspiră nobleţe” gândea, fermecat, Seby.

“Nici in visele mele nu credeam că am să-l întâlnesc aşa curând pe marele elefant colorat. Este atât de drăguţ şi modest. Sunt convinsă că prezenţa lui mă va face să mă acomodez rapid şi să uit moartea părinţilor ” îşi spunea pentru sine Doris.

-Am ajuns. Îţi doresc poftă bună şi ne revedem după amiază să-ţi prezint grupul de prieteni.

-Mulţumesc la fel. Sunt nerăbdătoare, rosti zâmbind elefănţica.

Cum a deschis uşa, Doris povesti emoţionată:

-Mătuşă, veri dragi, am cunoscut vedeta circului. Mi-am petrecut dimineaţa în compania lui Seby.

-Da, am uitat să te avertizam că s-ar putea să-l întâlneşti. E un elefant cuminte şi bine crescut. Cu siguranţă ţi-a făcut o impresie bună, grăi mătuşa Pam.

-Aşa este, zâmbi Doris.

*

Seby a mâncat foarte puţin. Privea în gol. Fraţii lui nu ştiau ce este cu el.

-Te simţi bine? întrebă Rudy.

-Ai emoţii pentru diseară? interveni Tony.

Tresărind, Seby răspunse zâmbind:

-Mă simt foarte bine. Am ceva emoţii, dar nici asta nu e cauza visării mele cu ochii deschisi. Am cunocut o elefanţică roz, deosebită. N-am mai vazut până acum atâta candoare şi frumuseţe, simplitate şi modestie. O veţi vedea peste puţin timp. Am să vă fac prezentările. Cred că m-am îndrăgostit!

-Oooo… ne bucurăm pentru tine.

Nu peste mult timp, prietenii elefantului colorat, au sosit să-l încurajeze. Mare tărăboi s-a stârnit.

-Să nu ai emoţii, Seby!spuse Pompeea, maimuţica hazlie.

-Tu eşti cel mai bun, adăugă Jack, şoricelul.

-Suntem alături de tine, interveni şi papagalul Keo.

-Cu aşa prieteni în preajmă, nu am cum să dau greş, rosti Seby, făcându-le cu ochiul. Dragii mei, până la spectacol, vreau să vă prezint pe cineva. Am cunoscut-o de dimineaţă la râu. Este nou venită în pădurea noastră. Aşadar, însoţiţi-mă.

Prietenii săi îşi dădeau coate. Rudy şi Tony s-au alăturat celor trei animale.

Elefănţica roz era în curte. Avea emoţii. Îl aştepta cu nerăbdare pe elefantul colorat.

-Bună, Doris. După cum ţi-am promis, am venit să-ţi prezint prietenii şi fraţii mei. Iată-i: Keo, Pompeea, Jack, Rudy si Tony. Ea este Doris, noua noastră prietenă de azi înainte. 

-Bucuroşi de cunoştinţă, strigară în cor animalele. Pompeea sări în spatele ei şi o sărută pe cap.

-Plăcerea este de partea mea, preciză elefănţica râzând de gestul năstruşnic al maimuţei.

-Peste aproximativ două ore, începe spectacolul la circ. Am deosebita onoare să te invit, Doris. Îţi poţi aduce şi verii.

-Am să vin cu mare drag şi o deosebită plăcere, îngăimă timid elefănţica.

-Trebuie să plec la circ pentru încălzire. Vei veni cu prietenii şi fraţii mei. Pe curând!

  Seby se îndreptă spre circ.

*

Odată sosit, şi-a salutat cu veselie colegii.

-Bine v-am găsit!

-Bine ai venit, Seby! Pregătit sssă execuţi noul număr? întrebă şarpele.

-Bineînţeles. Când faci ce îţi place, totul vine de la sine. Nu simţi oboseala. Când văd zâmbetul copiilor, mă simt cel mai norocos elefant din lume.

Atunci au apărut cele două acrobate.

-Să începem încălzirea. Atenţie la noi. Să nu aveţi emoţii.

Menajeria şi-a făcut antrenamentul. Li s-au dat costumele de scenă. Sala a început să se umple.Copiii erau nerăbdători. Au început să aplaude. “Oare o fi venit? “ se întreba Seby şi a întors capul in direcţia în care ştia că vor fi plasaţi invitaţii de onoare. Când a zărit-o pe Doris împreună cu verii ei, alături de prieteni - comuni de acum - s-a liniştit. “Trebuie să fiu atent, să nu greşesc, să-i fac impresie bună lui Doris.”

Gongul a bătut. De trei ori consecutiv. Spectatorii aplaudau.

-Bună seara, dragii noştri! Astă seară v-am pregătit un număr deosebit! Aşadar, să înceapă spectacolul!

Acrobatele şi-au efectuat cu mare graţie şi măiestrie exerciţiile de echilibristică pe spatele frumoşilor cai. Pantera  a trecut prin cercuri de foc.

-Acum veţi urmări una dintre noutăţile serii. Să-i primim cum se cuvine pe protagonişti.

Lumea aplauda entuziasmată şi curioasă. Acrobata a adus în arenă o trotinetă.

-Seby, elefantul colorat, va executa un număr interesant. Să-l urmărim. 

În vârful trompei, s-a aşezat papagalul, colegul de exerciţiu al lui Seby. Fără a privi, Seby a pus  piciorul pe trotinetă şi și-a făcut avânt. Nu s-a împiedicat. A dat  ocolul arenei, fără nicio greşeală. 

-Bravo Seby. Excelent, aplaudă dresoarea. 

Papagalul fericit şi bucuros se plimbă pe spatele elefantului. Elefantul a făcut o frumoasă reverenţă folosindu-şi trompa. Privea cu coada ochiului spre colţul unde se aflau prietenii săi. Doris îşi mişca trompa în semn de felicitare. “Am reuşit să o impresionez” gândi Seby. Sala era în picioare. Copiii i-au adus flori si dulciuri elefantului talentat. Aplauze răsunătoare. Ecoul străbătea spaţiul circului şi ajunge departe… în pădure. Seby împreună cu Doris şi prietenii se îndreptau spre case.

*

Tunetele şi fulgerele pun stăpânire pe întreaga pădure. Ploaia formează o perdea ce uneşte cerul cu pământul. Norii se ciocnesc îmbufnaţi, parcă ar juca: cel mai puternic să câştige. Coroanele arborilor tresar speriate când văd fulgerele atât de aproape de ele. Plantele s-au gârbovit sub greutatea picăturilor de apă. În scurt timp, norii îşi opresc disputa, făcând pace. Liniștea se aşterne peste pădure. Soarele îşi face apariţia stingher, dar găseşte curajul să pună stăpânire pe cer. Vegetaţia îşi scutură frunzele şi îşi ia postura de drepţi. Animalele ies care de pe unde se ascunseseră.

O picătură se scurse de pe o frunză de banan şi atinse blăniţa şoricelului Jack. Acesta scoase un strigăt de spaimă:

-Aaaa… chiţ – chiţ! 

Maimuţica Pompeea se amuza copios. Papagalul Keo care o însoţea, era cât pe ce să cadă de pe creanga bananierului din cauza râsului.

-Vă ţineţi de glume? spuse Seby, care ieşise în pragul uşii auzind hărmălaia.

-Ne destindem după această ploaie vijelioasă, rosti Pompeea.

Seby privi cu uimire, modul în care papagalul şi maimuţica erau îmbrăcaţi. “Ce or fi păţit? Sunt tare ciudaţi azi.”

Ce credeţi că l-a impresionat pe elefant?  Nu, nu comportamentul. Vestimentaţia celor trei animale era foarte extravagantă. Maimuţica zglobie, cu ochii veseli şi sprâncenele arcuite în semn de încântare , grăi:

-Îţi place vestimentaţia mea, dragul meu Seby?

Pompeea defila prin faţa elefantului. Purta o pereche de cercei lungi, aurii. Era fardată strident şi clipea rapid din pleoape. Gâtul îi era înfăşurat de mărgele colorate. Ambele braţe erau flancate de brăţări, unele mai subţiri, altele mai late. Corpul subţire, mlădios era înveşmântat într-o rochie scurtă, mulată pe talie. Culoarea era un verde crud şi acoperită de paiete în partea superioară. Totul era atât de extravagant. Numai uitându-te te lua durerea de cap.

“Nici acrobatele nu au costumele de spectacol asa împopoţonate. Ce o fi fost in mintea ei să se îmbrace astfel?” îşi zise Seby.

Când întoarse capul, îl văzu şi pe Keo. La baza picioarelor avea brăţări confecţionate din poleiala de la bomboanele de ciocolată. Purta un frac multicolor, cu mult sclipici şi un joben de o culoare stridentă. “Ce s-o fi întâmplat cu ei de s-au îmbrăcat astfel? Nu-i recunosc.”, gândea Seby.

-Ce părere ai dragul nostru prieten de ţinutele noastre? zise papagalul.

Zâmbind, elefantul murmură:

-Nu ştiu cu ce ocazie v-aţi gătit astfel, dar sunteţi tare caraghioşi.

-Da, aşa este, adaugă Doris care se apropie încet spre locul unde avea loc discuţia. Bună dimineaţa. Am auzit gălăgie şi am venit să văd despre ce  e vorba.

-Cum adică sunt caraghioşi? întrebă micuţul Jack, sărind în faţa auditoriului. 

Să spunem că şi acesta era îmbrăcat hazliu şi ciudat în acelaşi timp? Purta o vesta de un roşu aprins, de asemenea având pe spate paiete. Pe cap purta o şapcă in nuanţe de mov.

-Nu ştiu ce s-a întâmplat cu voi, dar sunteţi ciudaţi astăzi, preciză îngândurat Seby.

- Ne-am îmbrăcat asemenea personajelor văzute la circ, rosti arţăgoasă maimuţica.

- Da, aşa este. Nici nu ştii cât ne-am chinuit să confecţionam aceste toalete, adăugă indignat papagalul.

Între timp, spectatorii la această discuţie s-au înmulţit. Gâze, vulturi, flamingo, struţi, antilope au sosit care de pe unde erau să asiste la această discuţie ce devenea din ce in ce mai interesantă.

- Nu vreau să vă supăr sau să vă simţiţi jigniţi, dar nu trebuie să atrageţi atenţia prin extravanganţă. Trebuie să purtăm ceea ce ne avantajează. Prin vestimentaţie ne putem evidenţia calităţile şi ascunde defectele.

- Cum vine asta? se auzi o întrebare din public.

-Să mă gândesc la un exemplu: dacă eşti gras nu e recomandat să îmbraci haine mulate, mărturisi Seby.

-Ziua bună, dragul meu Seby! Se auzi o voce deosebită, încrezătoare, caldă şi veselă. Mă numesc Albert şi sunt reporter la ziarul local. Am venit să-ţi cer un interviu. Se pare ca am nimerit în mijlocul unei interesante lecţii despre modă.

- Ziua bună şi dumneavoastră. Nu-i chiar o lecţie despre modă. Mai degrabă o predică despre simplitate, adaugă elefantul colorat. Sunt prietenii mei şi nu vreau să fie luaţi în râs. Mai bine le spun câteva reguli pentru a fi mereu admiraţi respectându-le. Nimeni nu e născut învăţat. Datorită călătoriilor prin diverse locuri am deprins anumite reguli.

- Foarte bine, Seby. Păi, să le ascultăm atunci. Am să scriu despre aceste reguli, ca să afle cât mai mulţi. M-ai făcut curios. Cred că îmi vor fi de folos şi mie. Cât trăieşti înveţi – aşa se spune la noi.

Emoţionat, roşind puţin în vârful trompei, elefantul îşi începu discursul:

- Cel mai important – în opinia mea – este ca îmbrăcămintea să fie curată. Este necesar să asortăm culorile, altfel vom părea adevărate sorcove sau ca şi cum am participa  la carnaval. De asemenea, momentul din zi este un factor important în decizia toaletei alese.

- Ne poti oferi amănunte? întrebă timid Doris.

- Da. Spre exemplu, nu este indicat să purtăm dimineaţa o ţinută foarte elegantă, care se potriveşte fie petru o cină sau un eveniment special. Nu putem merge la şcoală sau la o întâlnire importantă, purtând pijama.

Mulţimea asculta plăcut impresionată. Maimuţica, şoricelul şi papagalul erau puţin trişti că au greşit.

Eu am crezut că, dacă port haine colorate şi multe bijuterii voi fi mai frumoasă şi mai admirată, îngăimă Pompeea.

Seby îi zâmbi şi o mângâie uşor pe cap.

- Draga mea, întotdeauna lucrurile simple sunt frumoase şi admirate. Cantitatea bijuteriilor purtate este un alt aspect important. O pereche de cercei de multe ori este suficientă pentru a-ţi pune în valoare calităţile. Sau un singur şirag de mărgele îţi e de ajuns pentru a evidenţia supleţea gâtului.

Pe furiş, Keo îşi scose brăţările fabricate din poleială. Jack şi-a scos atât vesta , cât şi şapca.

- Am să atrag mulţi cititori cu acest subiect. Îţi mulţumesc, Seby, rosti reporterul. Nu mă aşteptam să nimeresc într-o asemenea şedinţă. Titlu articolului va fi : ”Seby, vedeta circului, ne vorbeşte despre modă”. 

-Aş mai vrea să adaug un singur lucru: “Nu purta ce este la modă, ci doar ceea ce te avantajează”.

Animalele aplaudau. Reporterul îl felicită pe elefant, i-a mulţumit, promițându-i că va reveni cu ziarul. Mulţumirea, entuziasmul, fericirea şi liniştea că avea un articol bun se citea pe chipul lui Albert. “Într-adevăr este un elefant deosebit, modest şi prieten adevărat”, îşi spuse în sinea sa.

-Mulţumim Seby că ne-ai oferit această lecţie, mărturisi Pompeea. 

-Mulţumim pentru modul drăguţ, calm şi liniştit în care ne-ai spus, adăugă papagalul ciufulit.

- Da. Puteai să râzi de noi, să ne arăţi cu degetul, să ne dai exemplu negativ reporterului, decise, privind în pământ, şoricelul Jack.

- Sunteţi prietenii mei. Am copilărit împreună. Nu pot face aşa ceva. Mă bucur că aţi învăţat ceva şi că v-am fost de folos. Asta contează. Haideţi să jucăm voley la râu, zise Seby şi se duse lângă Doris.

-Să mergem! strigară voioase animalele.

Formându-se grupuri de câte trei - patru, toate animalele se îndreaptă fericite spre râu. Jack este purtat în zbor de un vultur. Papagalul colorat s-a urcat pe spatele lui Rudy. 

- E minunat să ai asemenea prieteni şi să le împărtăşeşti din experienţa ta de viaţă, șopti elefănţica zâmbitoare şi fericită că l-a cunsocut.

- Da, sunt întru totul de acord cu tine. Mă simt norocos, răspunse Seby, mângâind-o cu trompa pe Doris.

Poieniţa răsuna de cântecele păsărilor, de zumzetul insectelor, de chiotele prieteniei şi veseliei. Râul freamătă de bucuria întâlnirii cu voioşia şi joaca. Soarele îi mângâie cu blândeţe. Florile îşi întorc privirea pentru a urmări jocul de voley. Vântul mângâie uşor suprafaţa apei, coroanele arborilor, penajul păsărilor.

*

În oraş, era multă agitaţie. Cozi intermidabile se făcuseră la chioşcurile de ziare. 

-Frumoasă lecţie ne-a dat vedeta circului. 

-În viaţă trebuie să înveţi de la oricine.

-N-aţi auzit de înţelepciunea animalelor?

Fel şi fel de comentarii. Toată lumea era încântată de tema articolului şi de modul în care era dezbătut.

Albert era mulţumit. Aşa cum a presupus, subiectul a avut căutare. Cu un teanc de câteva ziare sub braţ, se îndreptă spre pădure. “Sper să se bucure. Să rămână scris in istorie. Să citească şi puii lui Seby.”

Pompeea îşi servea prânzul: două banane  hrănitoare, coapte şi gustoase. 

Îl zări pe tânărul reporter şi alergă să-l anunţe pe Seby. Îl găsi în compania lui Doris şi a verilor ei, precum şi fraţii lui. Depănau amintiri din copilărie şi se amuzau copios.

-Vedeţi că vine… vine… vine reporterul, spuse gâfâind micuţa Pompeea. 

- Este bine venit, răspunse Seby. 

Nu au apucat să termine de schimbat aceste cuvinte, cand se auzi în spatele lor:

- Salutare, trupă de elefanţi. Ce bine că v-am găsit în acest format. V-am adus numărul de azi al ziarului  local. S-a vândut ca pâinea caldă. Mii de mulţumiri Seby pentru o lecţie minunată şi atât de utilă.

- Cu mare drag. Plăcerea este de partea mea, afirmă Seby.

- Ce fotografie reuşită, adăugă Rudy.  Toţi au izbucnit în râs.

- Am o propunere, rosti Seby. Voi organiza o petrecere în această seară, ca o probă a lecției despre vestimentaţie. Puteţi participa, singur sau însoţit. Vă aşteptăm cu deosebită plăcere.

-Accept provocarea. Merg să mă pregatesc şi ne  vedem diseară. 

Acestea fiind zise, Albert plecă spre oraş, iar elefanţii să pună la cale petrecerea. Cu un strigăt special, Seby adună în cateva minute toţi prietenii şi le spuse că organizează o petrecere ce are ca scop demonstrarea  învăţării lecţiei despre cum ne îmbrăcăm. Toţi s-au bucurat şi au acceptat invitaţia. S-a stabilit ora şi locaţia evenimentului: orele 19, poieniţa dinspre râu. Emoţiile au început să-şi facă apariţia în sufletele fiecăruia. Ştiau că va fi bine şi se vor distra minunat.

Fiecare s-a pregătit cum ştia mai bine. Orele s-au scurs şi a venit momentul întâlnirii. Animalele se îndreptau încet, cu pasul parcă măsurat. Nu voiau să se prăfuiască.

Familia de elefanţi pregătise mesele, aperitivele şi muzica. Un greier era DJ. Totul era aranjat. Invitaţii erau aşteptaţi.

Pompeea a sosit prima. Purta o rochiţă albastră, de culoarea cerului senin, scurtă, în bretele subtiri, cu două volane. Avea o pereche de cercei albaştri care atârnau spre umeri. A înţeles că trebuie să fie cât mai simplă şi va fi admirată.

Keo, a sosit la scurt timp, îmbrăcat într-un frac de nuanţa untului. Simplu, fără sclipici, fără zorzoane.

Micuţul Jack, a venit însoţit de vulturul pleşuv. Ambii purtau costume negre, sobre elegante.

Păsările flamingo aveau câte o eşarfă multicoloră  în jurul gâtului. Păreau aşa nobile!

Se ivesc şi elefanţii. Tobias şi fraţii săi purtau papioane. Fiecare altă culoare. Doris avea o fundiţă la vârful cozii, iar la gât un lănţişor cu o inimioară, primită la naştere de la părinţi.

Albert, tânărul reporter, a venit însoţit de prietena sa şi de alţi doi colegi.

- Bine v-am regăsit. Ea este prietena mea Kris, iar ei, colegii de la ziar:  Teddy şi Filip.

Erau îmbrăcati simplu şi elegant. Bărbaţii purtau cămăşi şi cravate  asortate, iar Kris, o rochiţă roşie, de lungime medie. Ca bijuterii, se evidenţiau cerceii mici şi rotunzi, lipiţi de lobul urechilor şi o brăţară  rosie. E o femeie atrăgătoare. Zâmbeşte şi mângâie trompa elefanţilor organizatori.

- Felicitări Seby pentru interviu şi mulţumiri pentru lecţia oferită!spuse Kris.

- Mă bucur ca am putut fi de folos. Propun să înceapă distracţia. 

S-au servit aperitive. Muzica se auzea în surdină. S-a dansat şi s-au făcut fotografii. Toţi au trecut testul. “Mă simt împăcat pentru că am reuşit să fiu de ajutor prin lecţia oferită” gândi elefantul colorat.

Soarele cedă locul lunii. Stelele străluceau şi vegheau asupra tuturor. Vântul şuiera alene. Liniştea s-a aşternut în curând.

*

Ziarul local scria: “Simplitatea în vestimentaţie aduce admiraţie”. Fotografiile cu animalele şi ziariştii la petrecere erau argumentul viu. 

“Am dăruit o frumoasă şi utilă lecţie de viaţă. Totul a decurs firesc, simplu, fără a supăra pe cineva. Sunt mulţumit de rolul meu” îşi spuse, zâmbind, elefantul nostru colorat.