Poveste cu Gloria

Poveste cu Gloria


               Vara aceea era extrem de călduroasă.  Gloria a primit o carte de ziua ei. Şi-a făcut două codiţe împletite şi s-a pregătit de lectură. Iubea cărţile şi călătoriile. Motanul era nelipsit de lângă ea.
- Bine Tom, poftim lângă mine.
Gloria s-a aşezat în balansoar. Farfuria cu fructe şi cu biscuiţi trona pe un scăunel. 
Skipy, căţelul, lătra nemulţumit.
- Poftim, vino să stai lângă mine. Îţi voi povesti ce se întâmplă cu personajele din carte.
Papucii au căzut din picioarele Gloriei şi stăteau dezordonat pe covaruşul de pe terasă.
- Să nu sforâi dacă adormi, spuse un papuc. Vreau să aflu ce se întâmplă  într-o carte.
- Stai liniştit, sunt la fel de nerăbdător ca şi tine, lătră Skipy.
Semnul de carte, eliberat dintre paginile cărţii, a respirat mulţumit şi a  zâmbit. 
- Pot dormi liniştit. Mă oboseşte agitaţia din carte. Când coperţile se închid, personajele se distrează teribil. Animalele prind viaţă. Datoria mea este să le păzesc, astfel încât, atunci când cititorul deschide cartea, povestea să aibă sens. Ahhh...  ce bine e să te odihneşti! Ce-mi place de Gloria că citeşte mult! Sunt sigur că dorm trei-patru ore liniştit.
Semnul de carte, pus cu grijă pe balansoar lângă Gloria, a adormit.
- Ce nerăbdătoare sunt să descopăr ce au mai făcut cei doi băieţi, Luca şi Sile. 
- Ham-ham...
- Da... îţi spun şi ţie... imediat.
Aşadar, vom avea o poveste în poveste. 
Rotindu-şi codiţele pe vârful degetelor, Gloria a pătruns în poveste.
.... Verdele copacilor te îndemna să zâmbeşti. Văzduhul era plin de sunete. Trecea o albină şi cu un zumzet vesel a salutat fluturii din preajmă.
- Ce faceţi? La ce priviţi aşa de concentraţi? întrebă albina Lu.
-  Luca şi Sile înalţă zmee. Este o concurenţă strânsă. Ambele sunt frumoase, colorate şi bine construite. Din păcate, vântul nu ţine cu ei. Zmeele nu se ridică de la sol. 
- Îi putem ajuta?
- Să încercăm, au răspuns în cor fluturii.
Insectele s-au agăţat de marginea zmeelor şi au încercat să le ridice. 
- Sunt grele. E imposibil să le urnim din loc.
- Luca, să cântăm ceva, poate vântul se îndură de noi şi ne trimite câteva adieri.
- Să încercăm, prietene.
Vântule, drăguţule,
Vino şi ajută-ne.
Te rugăm, te implorăm
Ridică-ne zmeele.
Nu vrem să te supărăm,
Irităm sau deranjăm.
O suflare şi ne-ajunge
Visele să le-mplinim,
Zmeele să le urnim.
Noi îţi spunem: MULŢUMIM!
Când a auzit  cuvântul magic „MULŢUMESC”, şoaptele vântului au pornit printre copaci.
Cu drag şi veselie vom adia,
Zmee vom înălţa,
Copii zâmbind vom vedea,
Vacanţă plăcută vor avea.
Zmeele au început să se ridice încet-încet. Au atins primele rotocoale de nori. 
Puful de păpădie, care plutea liniştit gândindu-se la ce visase, a fost zgâlţâit bine de curentul făcut de zmee.
- Cu ce drept îmi perturbaţi liniştea? Cine sunteţi voi? Norule, te rog să alungi aceşti intruşi din zona mea.
Norul îşi umflă obrajii şi a suflat atât de puternic, încât zmeele au fost rupte. Sile şi Luca nu ştiau ce se întâmplă. În curând, bucăţi de hârtie le-au atins umerii.
- Zmeele au fost distruse, şopti Luca, ştergându-şi o lacrimă pe furiş.
Vântul, şuierând, şi-a înfoiat aripile şi a izgonit norul. Apoi, trist, a lipit zmeele, bucăţică lângă bucăţică. Brazii le-au oferit din belşug răşină pe care au folosit-o ca lipici.
- Sile, hai să facem o mică afacere. Să construim zmee şi să le oferim copiilor la intrarea în parcuri. Părinţii ne vor plăti cât îşi permit fiecare.
- Bună idee, Luca. Îmi doresc să donăm din ce câştigăm pentru orfelinate sau pentru copiii bolnavi.
- Ce suflet bun ai, prietene!
Peste o săptămână, zmee de diferite forme şi culori, înveseleau intrarea în Parcul Copiilor. Copiii erau fericiţi, iar părinţii plăteau cu bucurie preţul după ce citeau afişul: „Luaţi un zmeu şi oferiţi bucurie la dublu: copilului dvs. şi unuia nevoiaş”.
*
Gloria închise cartea. Îşi şterse lacrimile şi a decis să dăruiască din hainele care i-au rămas mici şi din cărţile pe care le citise.
Semnul de carte  fost aşezat în altă carte, cu alte personaje şi alt traseu de urmat.
Skipy i-a aşezat papucii Gloriei.
- Mulţumesc dragul meu. Hai să facem pachetele pentru copiii de la orfelinat. - Ham ham ham... şi a alergat bucuros, dând din coadă.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină