E ZIUA PĂPUŞII de CG

E ZIUA PĂPUŞII

Primăvara şi-a făcut apariţia. Razele soarelui aleargă printre crengile copacilor. Mugurii gâdilaţi, se deschid. Natura se dezmorţeteşte. Copiii au ieşit la joacă în parc.
-         Hei, priveşte. Este o păpuşă abandonată, strigă Andreea.
-         Biata de ea. Să îi acordăm primul ajutor, spuse cealaltă fetiţă.
Într-adevăr, după o bancă, se afla o păpuşă. Era murdară, cu hainele rupte, plină de pix şi de cariocă pe chip şi pe mâini. În buzunarul rochiţei, avea un bileţel. Andreea şi Ramona l-au citit. „Nu te mai iubesc. Îmi doresc o păpuşă nouă, mai frumoasă.
- Mergem acasă şi o îngrijim, şopti Andreea, de-abia stăpânindu-şi lacrimile.
- De acord, spuse prietena ei.
Micuţele au spălat păpuşa. Au îndepărtat cu greu, petele de pix şi de cariocă. I-au înlocuit hainele şi au pieptănat-o. Ba chiar i-au schimbat şi tunsoarea.
- Acum arată ca o păpuşă adevărată, grăi bucuroasă Ramona.
- Ce suflet o fi avut fata care a primit-o? Nu pot înţelege copiii care îşi strică jucăriile. Sunt atâţia copii care şi-ar dori să primească o jucărie. Fie ea şi folosită!
          - Vă mulţumesc enorm pentru îngrijire. Am să vă fiu recunoscătoare. Vă voi ajuta cum pot.
          - Vorbeşte? au întrebat fetiţele în acelaşi glas.
          - Da, pot vorbi. Dacă cineva se poartă frumos cu noi, păpuşile, putem vorbi.
          - Povesteşte-ne despre tine, spuse Ramona.
          - Bineînţeles.
„Într-o zi plăcută de primăvară, am fost cumpărată de la raionul cu jucării. Am fost împachetată într-o cutie mare, roşie, cu o fundă multicoloră. Sincer, eram tristă că mi-am părăsit prietenii, animalele de pluş, maşinuţele şi celelalte prietene. Însă, eram ferictă că voi aduce bucurie unei fetiţe, care îmi va deveni cea mai bună prietenă. Luiza, s-a purtat frumos cu mine. Îmi oferea din bomboanele ei. Participam la toate activităţile ei: coloram, ascultam muzică, dansam. De Crăciun, ea a cerut părinţilor o altă păpuşă. Fiind refuzată – pentru că părinţii ei nu stăteau aşa de bine cu banii – m-a aruncat în cutia cu jucării abndonate. Am stat în întuneric mult timp. Când am fost descoperită de mama Luizei, am crezut că sunt salvată. Dar nu a fost aşa! Fetiţa mi-a tăiat părul strâmb, mi-a răsucit mâna dreaptă. Ca şi cum  nu ar fi fost suficient, a luat pixuri colorate, carioci şi mi-a desenat chipul. Ultimele ei cuvinte au fost:
- E timpul să te arunc. Numai aşa o pot îndupleca pe mama să-mi cumpere altă păpuşă.
Când se întorcea de la grădiniţă, m-a lăsat la gunoi. M-a găsit o fetiţă şi s-a jucat puţin cu mine pe bancă. Bunica ei a ţipat că sunt murdară şi plină de microbi. Copila m-a aruncat imediat. Aşa am rămas îngropată în zăpadă, până a venit primăvara şi m-aţi găsit. Nu am cuvinte să vă mulţumesc  pentru îngrijirea pe care mi-aşi dat-o. Arat ca o păpuşă nouă.”
Ramona şi Andreea au sărutat-o fiecare pe câte un obraz.
- Vei fi prietena noastră! Noi iubim jucăriile. Suntem un fel de doctori ai jucăriilor. Când credem că nu ne mai sunt de folos, le ducem la un orfelinat. Astfel, jucăriile au noi prieteni.
*
Jucăriile au viaţă. Nu le stricaţi. Purtaţi-vă frumos cu ele.





Toate drepturile asupra textului aparţin autoarei Claudia Groza. Contact: claudia_groza@yahoo.com



  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină