E ZIUA PĂPUŞII de CG

E ZIUA PĂPUŞII

Primăvara şi-a făcut apariţia. Razele soarelui aleargă printre crengile copacilor. Mugurii gâdilaţi, se deschid. Natura se dezmorţeteşte. Copiii au ieşit la joacă în parc.
-         Hei, priveşte. Este o păpuşă abandonată, strigă Andreea.
-         Biata de ea. Să îi acordăm primul ajutor, spuse cealaltă fetiţă.
Într-adevăr, după o bancă, se afla o păpuşă. Era murdară, cu hainele rupte, plină de pix şi de cariocă pe chip şi pe mâini. În buzunarul rochiţei, avea un bileţel. Andreea şi Ramona l-au citit. „Nu te mai iubesc. Îmi doresc o păpuşă nouă, mai frumoasă.
- Mergem acasă şi o îngrijim, şopti Andreea, de-abia stăpânindu-şi lacrimile.
- De acord, spuse prietena ei.
Micuţele au spălat păpuşa. Au îndepărtat cu greu, petele de pix şi de cariocă. I-au înlocuit hainele şi au pieptănat-o. Ba chiar i-au schimbat şi tunsoarea.
- Acum arată ca o păpuşă adevărată, grăi bucuroasă Ramona.
- Ce suflet o fi avut fata care a primit-o? Nu pot înţelege copiii care îşi strică jucăriile. Sunt atâţia copii care şi-ar dori să primească o jucărie. Fie ea şi folosită!
          - Vă mulţumesc enorm pentru îngrijire. Am să vă fiu recunoscătoare. Vă voi ajuta cum pot.
          - Vorbeşte? au întrebat fetiţele în acelaşi glas.
          - Da, pot vorbi. Dacă cineva se poartă frumos cu noi, păpuşile, putem vorbi.
          - Povesteşte-ne despre tine, spuse Ramona.
          - Bineînţeles.
„Într-o zi plăcută de primăvară, am fost cumpărată de la raionul cu jucării. Am fost împachetată într-o cutie mare, roşie, cu o fundă multicoloră. Sincer, eram tristă că mi-am părăsit prietenii, animalele de pluş, maşinuţele şi celelalte prietene. Însă, eram ferictă că voi aduce bucurie unei fetiţe, care îmi va deveni cea mai bună prietenă. Luiza, s-a purtat frumos cu mine. Îmi oferea din bomboanele ei. Participam la toate activităţile ei: coloram, ascultam muzică, dansam. De Crăciun, ea a cerut părinţilor o altă păpuşă. Fiind refuzată – pentru că părinţii ei nu stăteau aşa de bine cu banii – m-a aruncat în cutia cu jucării abndonate. Am stat în întuneric mult timp. Când am fost descoperită de mama Luizei, am crezut că sunt salvată. Dar nu a fost aşa! Fetiţa mi-a tăiat părul strâmb, mi-a răsucit mâna dreaptă. Ca şi cum  nu ar fi fost suficient, a luat pixuri colorate, carioci şi mi-a desenat chipul. Ultimele ei cuvinte au fost:
- E timpul să te arunc. Numai aşa o pot îndupleca pe mama să-mi cumpere altă păpuşă.
Când se întorcea de la grădiniţă, m-a lăsat la gunoi. M-a găsit o fetiţă şi s-a jucat puţin cu mine pe bancă. Bunica ei a ţipat că sunt murdară şi plină de microbi. Copila m-a aruncat imediat. Aşa am rămas îngropată în zăpadă, până a venit primăvara şi m-aţi găsit. Nu am cuvinte să vă mulţumesc  pentru îngrijirea pe care mi-aşi dat-o. Arat ca o păpuşă nouă.”
Ramona şi Andreea au sărutat-o fiecare pe câte un obraz.
- Vei fi prietena noastră! Noi iubim jucăriile. Suntem un fel de doctori ai jucăriilor. Când credem că nu ne mai sunt de folos, le ducem la un orfelinat. Astfel, jucăriile au noi prieteni.
*
Jucăriile au viaţă. Nu le stricaţi. Purtaţi-vă frumos cu ele.





Toate drepturile asupra textului aparţin autoarei Claudia Groza. Contact: claudia_groza@yahoo.com



  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Fascinatia lecturii Usborne

https://www.youtube.com/watch?v=7-gpVD_2GDM

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Atelier „Să creștem frumoși, bucuroși, faimoși”

  • Joi  24 noiembrie între 16:00 - 17:00
    peste 3 zile


  • UNDE? Librăria CLB - Șos. Berceni,nr. 143 (între Mega și farmacia Donna) spre Apărătorii Patriei
Cartea „Povești nemaipovestite” – Dorina Grațiela Aolăriți – editura DPH și citim povestea „Harababura Roz-Albastră”; ne jucăm și colorăm;

La fiecare atelier copiii vor pleca acasă cu o carte.

Donație (preț)/ atelier: 20 lei

Vârsta copiilor: 5-7 ani 

Locuri disponibile: 10 (înscrieri la adresa de mail: claudia.groza@gmail.com) telefon: 0773394375

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

POVESTE DE IARNĂ de CG

POVESTE DE IARNĂ
de CG

Zilele au trecut, cămările erau pline cu bunătăți, casele aerisite și curate. Mândra Zână a Iernii și-a îmbrăcat rochia argintie, cu margine brodată și a pornit în lume! Știa că este mult așteptată de copii și de animalele din pădure, dar și de pământul dornic de a da rod bogat peste câteva luni.
În drumul său,cu ajutorul baghetei de gheață, a adunat norii jucăuși în grupări mari și pufoase din care a început să alunece fulgi veseli, dansatori renumiți.
- Ninge! Ninge!, au strigat glasuri de copii.
          Pisoiul PICK a țâșnit ca din pușcă  direct în zăpadă. Făcea tot felul de tumbe și giumbușlucuri. Atingea cu limba fulgii de nea și râdea rostogolindu-se cu burta în sus, ținând lăbuțele în aerul rece.
    Dinspre pădure a apărut iepurașul Țop - Țop, cu urechile ciulite și cu un fular multicolor înfășurat la gât.
- Hei,Țop-Țop, joacă-te cu mine! Hai să facem un om de zăpadă!, rosti Pick.
- Prietene drag, aș sta cu mare bucurie să ne jucăm împreună. Însă, a apărut o problemă. Spiridușul Sparcky, cel care strânge scrisorile copiilor pentru Moș Crăciun este răcit. Cum timpul aleargă precum vântul și gândurile, m-am oferit să îl ajut.
- Vreau să citesc și eu o scrisoare din tolba moșului Crăciun!, spuse pisicit Pick.
- Nu se poate! Nu este frumos! Mai bine i-ai scrie moșului Crăciun. Grăbește-te!, strigă iepurașul, lăsând tolba în zăpadă pentru a se odihni puțin.
      O pasăre care ieșise în căutare de hrană, s-a oprit lângă iepuraș.
- Ce știi de spiriduș? Are nevoie de ceva?
- Draga mea Fili, spiridușul este pe mâini bune. A rămas în vizuina ursului Gorun, care i-a pregătit ceai și biscuiți cu miere. În curând se va însănătoși!, răspunse Țop-Țop.
- Privește în casa de acolo! Copiii îl așteaptă pe spiriduș! Stau cu năsucurile lipite de geam!, ciripi pasărea Fili, atentă la tot ce se întâmplă în jur.
- Acum merg și la ei!
     Iepurașul și-a atins cu grijă mustățile pline de nea, și-a potrivit tolba pe umăr și a pornit încet prin omătul care scârțâia sub lăbuțe.
- Așteaptă-mă! Așteaptă-mă! I-am scris și eu moșului!, striga panicat pisoiul Pick. Am furat un fursec și l-am pus în plic. Sper să nu se întărească până când scrisoarea ajunge în Laponia.
- Off! Nu e frumos să furi, Pick! Trebuia să ceri voie stăpânei tale să iei un fursec în plus.
- Da! Ai dreptate! Merg să îi cer iertare! Drum bun, Țop-Țop! Ai grijă să nu pierzi vreo scrisoare!
       Moș Crăciun era puțin îngrijorat. Observase în globul de cristal că spiridușul dispăruse din raza de acțiune. Nimeni nu își permitea întârzieri. În atelierele din Laponia, totul este planificat la minut.
- Crăciun! Privește! Tolba cu scrisori a fost furată de un iepuraș!, grăi speriat,cu ochii mari, un spiriduș.
- Off! Nu se poate! Copiii aceia vor fi triști! Ce ne facem?
- Liniștiți-vă! Spiridușul Sparcky a răcit. În timp ce ursul Gorun l-a îngrijit, iepurașul Țop-Țop a preluat sarcina de strângere a scrisorilor.
     Moșul s-a întors și a observat un ecran care transmitea imagini din pădurea de lângă acel oraș, în care animalele sălbatice și cele domestice făceau o echipă fantastică pentru ca sărbătorile de iarnă să fie de neuitat, an după an.
Sunt eu, pisoiul Pick,
Care a mâncat lăptic.
Dragi copii, să fiți cuminți,
Să vă spălați pe dinți,
De părinți să ascultați,
Ca de Moș Crăciun să fiți vizitați.


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Cărți superbe de la editura USBORNE

De când mă știu iubesc cărțile. Mereu am căutat cărți în formate originale. Îmi amintesc cu bucurie cărțile micuțe,foarte micuțe - Cărți de buzunar - care cuprindeau o poveste. O singură poveste scrisă cu litere mari pentru a fi ușor de citit de către începători. 
Când am început să desfășor ateliere pentru copii, am cumpărat și am răsfoit multe cărți cu activități. Când a venit pe lume nepoțica mea, am luat contact cu cărțile pentru cei foarte mici, cu zornăitoare, cu sunete, cu bucăți de materiale pentru simțul tactil. Nu le știam. De când sunt mamă,tot citind bloguri am aflat despre cărțile USBORNE, Sunt SUPERBE! ORIGINALE ȘI PENTRU TOATE VÂRSTELE. LE IUBESC! 
Nu ai cum să nu le îndrăgești: de la cărțile pentru bebeluși pe care le poți folosi în baie, la cele pentru cărucior, la cele muzicale, până la cele de colorat, cu activități pentru avion, pentru vacanță, la super atlase și enciclopedii. USBORNE ESTE O LUME FASCINANTĂ PENTRU TOATĂ FAMILIA! 
Prețurile variază. Dar fiecare dintre noi își poate permite o carte pe lună pentru educația copilului. Vreau să cred! Eu voi oferi premii și bonusuri la comenzile mai mari de 120 lei.
Aruncați o privire pe blogul de mai jos: 


SAU PE CATALOGUL USBORNE




  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

PETRECEREA PIJAMALELOR de Claudia Groza

PETRECEREA PIJAMALELOR
de Claudia Groza


Momentele de joacă, antrenate cu râsete și muzică au fost înlocuite pe neasteptate de un căscat, două trei. Somnul greu punea stăpânire pe genele micuților gemeni. Mânuțele pufoase frecau ochișorii, parcă cerând îndurare timpului pentru încă zece minute de joacă.
Mama grijulie le-a ales pijamalele cu multă dragoste și cu povestea pregătită. Băița aștepta trupurile micuțe și dornice de bălăceală.
- Unu, doi, trei șiiii…. Gata! În prosopul magic cu tine micuțo, rosti tatăl.
- Pijamaua cu iepurași colorați te așteaptă!, murmură mamă, ștergându-și regina buburuzelor, apoi îmbrăcând-o cu veselie, numărând fiecare capsă și cântând un cântecel despre capsele cu măsele și obraji catifelați.
- Unu, doi, trei și Horia câștigă 10 lei pentru covrigei!, exclamă tatăl, împăturindu-l pe băiețelul voinicel în prosopul moale și pufos.
- Ce avem aici? Un căpitan pentru pitici isteți și glumeți. Pijamaua cu ursuleții Mor- Mor plini de dor te așteaptă. Prietenii tăi ursuleți dau o petrecere cu ceai și pufuleți, zise mama, îmbrățișându-și odorul.
          Privind pe geam, micuții au observat cum Luna strălucea și Făuritorul de Stele baloane din săpun făcea. Bându-și lăpticul cuminți și liniștiți, auzeau ursuleții și iepurașii de pe pijamale hârjonindu-se:
- Noi aducem visele cele mai frumoase, cu comete și jucării luminoase!, spuneau iepurașii colorați.
- Dar noi venim cu petreceri, ceaiuri, biscuiți și prieteni iscusiți, care știu multe jocuri, au adăugat ursuleții pufoși și haioși.
          O broscuță țestoasă, micuță și cam grasă, pe dată interveni:
- Nu are rost să vă certați! Toți sunteți minunați, pe pijamale desenați,pe copiii să-i bucurați, vise plăcute și minunate să le dați!
          Ursuleții și iepurașii pe pijamale imprimați, s-au îmbrățișat și pe loc o petrecere au organizat, la care au invitat, pe cine vă vine a crede? Pe toate jucăriile somnoroase, care rămăseseră scoase din cutia lor cu secrete, vise și dor amețitor pentru o copilărie îndepărtată, în alte țări, prin alte zări.
Și-am încălecat pe-o farfurioară
Și v-am povestit o istorioară,
Cu pijamale și vise,

Din cărți descrise.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Povesti NIVEA

https://www.nivea.ro/nou-de-la-nivea/tales?utm_source=facebook&utm_campaign=NIVEA-Crème-Magic-Moments&utm_medium=social&utm_content=carousel-ad#stories

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

FURIA și exerceții de videcare a ei - de Claudia Groza

FURIA

de Claudia Groza


Emoțiile călătoresc pretutindeni. Bucuria, Fericirea, Frica și Furia vizitează oamenii pentru a-i învăța să fie buni, puternici, curajoși.
Ema este o fetiță gingașă, talentată și foarte isteață. Pictează extrem de frumos.Se pregătește pentru o expoziție de pictură la Palatul Copiilor. Fetița iubește animalele și are mulți prieteni. Bunătatea și Fericirea sunt prietenele ei secrete.
-Bună dimineața, micuțo! Ce planuri ai pentru azi?, rosti Bunătatea.
- Bună dimineața!, spuse Ema și o îmbrățișă pe Bunătate. Astăzi îmi ajut o colegă să își refacă unele desene pentru portofoliu.
- Minunat! Așadar toată lumea va fi fericită, se auzi o voce veselă.
- Bună dimineața, Fericireeeee!, au strigat în cor Ema și Bunătatea.
Cele trei prietene au servit micul dejun în liniște, cu zâmbetul pe chip. Se anunța o zi calmă, cu bucurii și fericire.
-          Bună Lia! Ești pregătită pentru o muncă de un adevărat pictor?, grăi Ema.
- Sincer sunt puțin cam obosită. Aseară m-am înfuriat rău de tot când mi-am amintit cum vântul mi-a desfăcut pur și simplu dosarul și mi-a purtat desenele prin ploaie. Era și amuzant, Ema. Parcă dansau planșele.
- Lia, se va rezolva! Orice problem are o soluție. Ce bine că nu cunosc această emoție: Furia.
Nu mă cunoști, dar în această după-amiază vom face cunoștință”!, murmură Furia.
Cu drag și veselie Ema i-a desenat toate planșele distruse de ploaie. Lia este talentată și ea, dar oboseala și supărarea au făcut-o să nu se mai poată concentra pe desen. La final, Ema i-arătat lucrările prietenei sale.
- Ce părere ai? Îți plac? Sunt reușite?
- Sunt supeeerbe! Îți mulțumesc Ema pentru răbdarea și bunătatea ta. Nu mulți ar face asta, crede-mă.
            Cele două fete s-au îmbrățișat, apoi a plecat fiecare la casa ei. Ajunsă acasă, Ema s- schimbat și a vrut să se apuce de rezolvarea temelor. Nu a fost atentă și a vărsat paharul cu apă chiar pe caietul de matematică cu tema rezolvată. Dintr-o dată a început să țipe, să arunce cu penarul, cărțile și caietele prin încăpere.
- Nu se poate așa ceva! Nu mai pot! Sunt obosită și nu mai timp să rezolv tema!
            Furia privea acest spectacol și râdea.
- Credeai că tu nu mă vei cunoaște niciodată și îmi vei rezista! Privește-te!, rosti Furia, întinzându-i fetițeo oglindă.
            Ema a privit. A căzut în capcana Furiei. Nu se putea așa ceva!
- Fir-ar să fie! A fost o capcană! Este prima și ultima când mă las păcălită!, murmură Ema.
- Da, da! Acesta este numai începutul, zise Furia.
            Însă Ema s-a întâlnit rapid cu prietenele ei Bunătatea și Fericirea și le-a povestit cum a căzut în mrejele Furiei.
- Off! Draga noastră, trebuie să fii fermă și să nu te lași influențată de domnișoara Furie. Pe cât este de elegantă, pe atât este de urâtă. Și te transform și pe tine într-o persoană urâtă, spuse Bunătatea tristă.
- Te-a pus să te privești în oglindă?, întrebă Fericirea.
- Da! M-am privit în oglidă, șopti Ema.
- Și ți-a plăcut ce ai văzut?, adăugă Bunătatea.
- Sincer? Nici nu m-am recunoscut, spuse Ema foarte supărată.
- De fiecare dată când simți prezența Furiei prin preajmă, respiră și amintește-ți de imaginea ta în oglindă, rosti Bunătatea.
- Sau vizualizează un câine furios! Cum te simți?, murmură Fericirea dându-i Emei părul pe spate.
- Îmi este teamă!, răspunse Ema.
- Vezi? Aceași teamă o simt și cei din jurul tău când ești furioasă. Îi poți răni fie cu un obiect aruncat, fie cu vreun cuvânt dur care îi poate jigni, spuse Bunătatea.
- Știam că mă pot baza pe ajutorul vostru.De aceea v-am și chemat. Vă mulțumesc mult! Am să ignor prezența Furiei.
            Furia a plecat din casa Emei și nu a mai vizitat-o niciodată. A înțeles că este o fată bună, veselă, fericită și nu pierde timp înfuriindu-se. Bunătatea și Fericirea sunt mândre că au o astfel de prietenă, care nu se lasă influențată de emoții negative.
            Dragi copii, când simțiți Furia în preajma voastră respirați, numărați până la zece și gândiți-vă că aceasta vă transformă în adevărați monștri dacă o lăsați să  vă influențeze.
            Furia a hotărât să viziteze copiii numai în momentele în care le este frică. Dar poate fi învinsă! Cum? Foarte simplu: făcând ghemotoace de hârtie și aruncându-le încercând să nimerim coșul de gunoi. Sau… dând cu pumnii într-o pernă, astfel nu există șansa de rănire. Sau pur și simplu să dăm drumul furiei prin plâns. Da! Și băieții și fetele pot plânge! Nu este o rușine!
            Când Furia vă pătrunde în casa sufletului, încercați să o îmblânziți!

Exerciții:
1.     Desenează furia. Care crezi că sunt prietenele ei?
2.     Găsește o definiție haioasă pentru furiei.
3.     Tu cum „îmblânzești” furia?





  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Fulg de Nea de CG

Fulg de Nea

Era ziua în care toate dorinţele se înghesuiau să intre într-un sac roşu. Asta se întâmplă o dată într-un an. Porumbeii voiau să mănânce cozonac. Iubirea voia să mângâie bătrânii şi orfanii. Îngerii îşi propuseseră să ajungă în cât mai multe case.
Fulg de Nea şi-a luat bastonul. Când voia să pornească spre uşă, a fost oprit.
- Hei, ar fi bine să îţi iei şi paltonul. Norii au anunţat că vor turna apă multă. Mâine se pare că va fi polei.
- Off… iar îi vor îngreuna drumul lui Crăciun.
- Da… se pare că asta urmăresc, spuse într-o doară un fulguleţ.
Fulg de Nea, morocănos, a luat paltonul din cuierul argintiu format din stele de mare, şi a pornit spre oraş.
Zarvă multă pe aici. Dacă nu se ferea avea toate şansele să fie rănit. Oamenii nu mai zâmbeau. Îşi umpleau sacoşele cu bomboane, fructe, carne. Vântul bătea uşor şi asta îi deranja vizibil. 
- Nu pot să cred! Lămâi care să tricoteze? şopti mirat Fulg de Nea, ascunzându-se într-un colţ.
- Se aude o voce străină... gânguri o lămâie verde.
- Nu-i nimic. Tricotează în continuare. Peste două ore, spiriduşii lui Crăciun vin să ridice fularele.
Tuşind pentru a-şi regla vocea, Fulg de Nea întrebă:
- Aici este atelierul lui Crăciun?
- Nu. Este un punct de lucru, răspunse rapid o lămâie mare, fără a privi spre cel care adresase întrebarea.
- Vă pot ajuta cu ceva?
- Ce ştii să faci?
- Păi... pot face din zahăr, fulgi de zăpadă, steluţe, îngeri.
- E perfect. Pe raftul acela ai zahăr, restul nu mă interesează. Te descurci.
-Bineînţeles.
Fulg de Nea şi-a lăsat paltonul şi bastonul şi s-a pus pe treabă. Adevărate bijuterii din zahăr meşterea personajul poveştii noastre. Cutiile se umpleau cât vedeai cu ochii.
- Au sosit, au sosit, striga lămâia verde. Spiriduşii sunt aici.
- Toate comenzile sunt gata. O sută de fulare, o sută de căciuli, patru veste şi doisprezece mănuşi sunt amabalate.
- Bonus oferim bunătăţile create de acest domn. Cum vă numiţi? 
- Fulg de Nea, doamnă.
Spiriduşii au încărcat în sanie cutiile. La ieşire, ce să vezi. Un alunecuş de zile mari. Norii se ţinuseră de cuvânt şi au turnat în câteva minute găleţi de apă. Vântul răutăcios şi invidios că el nu primea niciodată cadouri de la Crăciun, a făcut ca apa să se întindă ca o peliculă foarte subţire. Gerul, fratele vitreg al vântului, s-a aliat cu acesta. Spiriduşii nu puteau înainta. De teamă că nu îşi vor împlini misiunea din seară sfântă, au început să plângă.
- Ce ne facem? Vom întârzia. Cadourile nu vor fi împachetate.
Fulg de Nea, răsuci bastonul şi din înaltul albastru şi curat, au început să cadă fulgi de nea din familia lui, a rudelor şi a prietenilor. Poleiul a fost înmuat în câteva clipe şi spiriduşii au condus sania cu succes până la cabana lui Crăciun. 
- Tati, tati... ce dor ne era de o plimbare. Îţi mulţumim, strigau veseli copiii lui Fulg de Nea.
Acesta zâmbi fericit. Îşi luă paltonul şi porni pe străzi. Privea pe ferestrele caselor. 
- Câtă tristeţe se află aici. Le-ar prinde bine să reîntâlnească bucuria. Răsuci bastonul şi instală bucuria în sufletele oamenilor.
Îngerii au coborât din ceruri să-i dea o mână de ajutor.
- Fulg de Nea, te ajutăm şi noi.
- Mulţumesc... dăruiţi linişte, fericire, armonie, căldură, zâmbete şi înţelegere între oameni. 
- Cu mare drag, răspunseră îngerii în cor.
Din aceea seară, Fulg de Nea şi îngerii, dăruiesc lucruri minunate tuturor în seara de Crăciun.
Cei buni la suflet, care se roagă şi zâmbesc, pot auzi glasurile îngerilor când vin în casele lor.

26. Natura, fiinţele şi anotimpurile

Primul ghiocel a ieşit învingător de sub zăpada îngheţată, ca şi cum ar vrea să ne dea o lecţie de supravieţuire. Noi oamenii, cu mic cu mare, am învăţat doar să ne plângem, şi să spunem că nu putem sau că ne este foarte greu.
          Când îl priveşti şi observi cât este de firav, mai că l-ai lua în mâini, l-ai săruta să-i dai căldură şi să îi oferi siguranţă.
Primăvara îşi intră încet încet în drepturi. Soarele câştigă lupta cu gerul şi cu Baba Dochia, convinsă să-şi dezbrace cojoacele, unul câte unul, lepădând totodată şi răutăţile. Mugurii, mângaiaţi cu grijă şi multă dragoste de razele blânde şi jucăuşe ale soarelui, se desfac fericiţi, plini de dorinţă şi de dor de lumină, de viaţă. În curând, din ei iau naştere flori. Suntem învăluiţi de un şal, care are toate culorile curcubeului. 
Timpul aleargă rapid, precum degetele pe clapele unui pian, când se cântă o melodie ritmată. Secundele se condesează, şi formează minutele. Acestea, sunt uneori vesele, alteori triste şi îngândurate, adesea vrăjite şi îndrăgostite, dar când se plictisesc de gaşca minutelor, migrează spre ore. Unele ore sunt firave, calde şi pufoase, altele sunt ursuze. Cu toate acestea, ele se prind în hore şi dansează, până cănd trec zile, apoi săptămânile strînse la un loc şi preschimbate în luni. Lunile desemeneazăa notimpurile şi condiţţile meteo se modifică.
- Mi-aş dori să am aripi viu colorate precum ale tale! bâigui timid o albină.
- Nu ai idée cât eşti de norocoasă, de apreciată pentru hărnicia ta.
- Uneori şi eu aş vrea să fiu asemenea vouă, să zbor din floare în floare, să mă bucur de culori şi parfum, ciripi o privighetoare.
- Nu ai habar câte fiinţe şi-ar dori să ofere lumii trilurile tale. Mereu şi mereu ne-am dori altceva în loc să ne bucurăm de ce putem oferi. Aveţi grijă căci dorinţele sunt bune, dar şi rele. Se pot adeveri şi să constatăm că nu avem nevoie de ele, răspunse fluturele care tocmai fusese admirat.
Într-o dimineaţă de vară târzie, un vierme mic a ieşit dintr-un măr.
- De ce eşti atât de abătut?, îl întrebă mama.
- Uneori, mi-ar plăcea să fiu şi eu util, precum prietenii mei, viermii de mătase.
- Dragule, dar ia gândeşte-te: ei se hrănesc cu frunze de dud, pe când noi ne bucurăm de dulceaţa fructelor. Ei stau închişi în încăperi şi nu pot vedea şi simţi căldura soarelui.
- Da, poate ar fi fost mai bine să fiu o larvă şi să ma preschimb într-un future viu colorat, să zbor din floare în floare, unde vreau eu.
- Gândeşte-te că fluturii trăesc foarte puţin, iar dacă sunt atinşi pe aripi, nu mai pot zbura şi mor. Cred că fiecare avem farmecul nostru. Nu putem fi totţi fumosşi, talentaţi, plăcuţi, aplaudaţi, dar ştiu că fiecare fiinţă are un rost pe pământ.
- Eşti minunată mama, şopti viermele şi îşi îmbrăţişă mama.
*
Viaţa este frumoasă dacă e trăită în armonie şi echilibru…

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină