Cufărul de CG

 Cufărul

Gălăgie mare se auzea din casa de pe strada Cărţii, numărul 3. Toma era aniversat. Împlinea 5 ani. Baloane, trompete şi artificii făceau copiii să exclame urale şi să aplude zgomotos.
În camera lui Toma, stătea într-un colţ, trist şi obosit un cufăr. Când uşa s-a trântit de perete şi copiii au pătruns veseli, acesta ştia că a sosit vremea să se facă remarcat. S-a concentrat şi a reuşit să se deplaseze suficient pentru a scârţi.
- Hi, ce e asta? O fantomă? şoptiră copiii speriaţi.
- Nu vă fie teamă, este cufărul meu. Aşa face când vrea să atragă atenţia.
- Unde e cufărul? întrebă o fetiţă.
- Ce se găseşte în el? veni întrebarea unui băiat cu bucle negre.
- Nimic deosebit. Acolo îmi arunc eu diverse obiecte când mă grăbesc să fac ordine în cameră. 
- Nu este adevărat! Eu cred că ascunzi o comoară, spuse băiatul ce rămăsese în uşă.
- Şi eu cred căsunt jucăriile cele mai frumoase, adăugă puştiul cu obraji roşii.
- Dacă nu mă credeţi, voi deschide cufărul, grăi Toma, ruşinat de ce aveau să vadă colegii lui înăuntru.
„În sfârşit voi vedea şi eu lumina” murmură cufărul. Nici nu termină bine, şi capacul a fost ridicat.
- Ne-ai păcălit! Ne-ai păcălit.... strigară în cor copiii.
Toma, nedumerit, a întors privirea. Nu-i venea a-şi crede ochilor. Bomboane diverse şi  acadele, umpleau cufărul.
- Nu înţeleg... zău că nu îneleg cum au ajuns aici. Ştiţi bine că nu sunt zgârcit. Pftiţi, luaţi, dar ăsta e un adevărat miracol, îngăimă Toma.
- Un astfel de cufăr mi-aş dori şi eu, spuse un băiat. Să arunc în el tot ce mă încurcă, iar el să le transforme în bmboane.
- Treaba voastră dacă nu mă credeţi. Eu v-am mărturisit adevărul, răspunse Toma, uşor supărat că vorbele lui erau puse la îndoială. 
Toma, nu te supăra copile,
De dragul tău, am vrut o bucurie să îţi fac.
N-am crezut că adevărul este atât de important
La o frumoasă aniversare, a unui băiat minunat.
Toţi copiii ascultau aceste versuri cântate. Au rămas înmărmuriţi.
- Da, credeţi-l, se auzi vocea mamei. Nu vă minte. Eu am scos toate jucăriile, creioanele şi cărţile aruncate în cufăr şi l-am umplut cu bomboane şi acadele. Ştiam că vă veţi bucura de surpriza dulce.
- Aşa este, aveţi dreptate, strigară copiii, aplaudând şi îmbrăţişând-o pe mama lui Toma.
Un cufăr poate ascunde bucurii şi nestemate,
Jucării, creioane, poveşti minunate.
Nu aruncaţi un cufăr vechi şi ramolit,
Mai bine îngrijiţi-l, făceţi-l un prieten  îndrăgit.

18. Nasturele
In tramvai era foarte aglomerat. Incercand sa-si faca loc pentru a cobori cu Toma, un nasture de la pardesiul de raiat, s-a desprins, rostogolindu-se speriat printre picioarele oamenilor.
Doamna, v-a cazut un nasture, striga un baiat.
Nu-i nimic, il voi inlocui, spuse femeia, coborind repede treptele.
Ce va face nasturele fara fratii lui, mama?
Of, dragul meu, se va gasi cineva sa-l ia acasa. 
Nasturele, ramas singur pe pardoseala murdara si uda a tramvaiului, s-a ascuns intr-un colt, ferit de pasii oamenilor.
Sper sa nu fiu zdrobit, e tot ce-mi mai doresc.
Ce nasture superb, sopti o voce calda.
O mana firava se  apropie de nasture si-l ridica. Il sterse cu o batista de hartie parfumata, si-l puse intr-un portofel ce mirosea a levantica.
Ar fi minunat sa scap cu viata. Oare ce imi rezerva destinul? se intreba nasturele.
A adormit si a visat atat de frumos. Tanara care il gasise se facea ca si-a tricotat un pulovar si l-a folosit pe el ca décor. Toata lumea il privea cu admiratie. S-a trezit zgaltait.
Bine ai venit printre noi. Ne-am bucura sa ne povestesti ce mai este in lume, prin mercerii.
Nu prea stiu ce sa va povestesc. Eu nu vin dintr-un magazin. Am cazut de la un pardesiu de raiat. Am fost gasit in tramvai de o tanara.
Sa nu iti faci griji. E colectionara de nasturi. Ne iubeste si ne rasfata. Uite-o ca vine.
Buna dimineata, naturasii mei nazdravani! Am cumparat stofa si am croit aceasta geanta, pe care o voi decora cu voi. Sunteti atat de frumosi. Va ador. 
*
- Toma, trebuie sa ne oprim la mercerie sa-mi cumpar alti nasturi pentru pardesiu. E nevoie sa ii schimb pe toti.
- Bietii de ei…. Sunt abandonati. Cred ca plang dupa fratele lor.
- Dragul meu, nu e chiar atat de trista povestea nasturilor… 
- Mama, m-am gandit… imi dai mie nasturii ramasi?
- Ce faci cu ei?
- Ii voi folosi la un joc… voi inventa un fel de table cu nasturi.
- Esti tare ingenios. Sigur ca ti-i voi da. Astfel toti vom fi multumiti.
*
E minunat sa descoperi si alte rosturi anumitor obiecte! 
Nasturii se simteau atat de fericiti pe noua geanta. Sa nu mai povestesc de nasturii care erau piese de joc pentru Toma si prietenii lui! 

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină