Povestea familiei Hapciu de CG (poveste nou-nouta)

Povestea familiei Hapciu
      
             De mii de ani, o familie de oameni micuți, trăiau într-un nas mare și foarte curat. Se numea familia Hapciu. Membri familiei erau: mama Hapciu, tata Hapciu, fiul Hapciu și fiica Hapciu. Ei aveau un cățel,  Hapciunel și o pisică, Hapciunica. Cât era ziua de lungă, această familie deretica prin nas. Scuturau, măturau toate scamele și alte chestii mărunte ce veneau pe calea aerului de dincolo de nas.
-Hapciu, hapciu! strănută fiica Hapciu.
- Ce s-a-ntâmplat surioară?
-Doamna Paraschivescu și-a dat cu mult parfum. 
        În același timp a strănutat și doamna Paraschivescu.
- Mereu uit să deschid fereastra când mă parfumez. 
       Atunci când familia Hapciu era deranjată de mirosuri puternice, strănutau. Astfel, alunecau pe un tobogan lung și vaporii în exces erau eliminați din nas, cu ajutorul unor firișoare de păr grupate precum periile de la spălătoriile auto.
        Nefiind atent, micuțul Hapciu a primit direct în față un ghem de polen și, în timp ce se rostogolea, strănuta: hapciu, hapciu, hapciu!
- Offf! Primăvara asta e minunată, multitudinea de flori colorate este magică, dar polenul acesta așa mă supără! 
      Seara, familia Hapciu ieșea la plimbare cu cele două animale. Se îmbrăcau elegant și porneau în pas domol pe aleile săpate în oasele craniului. Mama Hapciu se ocupa de educația copiilor. 
- Să vă feriți de particule necunoscute! Pot provoca neplăceri uriașe!, murmură mama.
- Hapciu, hapciu, hapciuuu! strănută băiatul.
- Ahh! Hapciiuuuu! Hapciuuuu! Mamă, tată, ajutor! Domnul Paraschivescu a turnat o tonă de piper în mâncare. Nu mă pot opri din strănutat!, se văietă fiica Hapciu. 
      Doamna Hapciu scoase un evantai mare, din pene de păun și a îndepărtat particulele de piper de pe aleile craniului.
      Hapciunel și Hapciunica erau prieteni foarte buni.  Se jucau împreună, își păzeau stăpânii și se bucurau de vremea bună, cu temperaturi ridicate. Însă, când erau atacați din exteriorul nasului cu păr de la alte animale, deveneau foarte sensibile și strănutau: hapciu, hapciu. 
       Mulți râdeau de sensibilitatea acestei familii, dar nu era deloc amuzant. Casa lor, nasul, trebuia să fie curată și bine aerisită în fiecare colț. Pentru a realiza aceste treburi, foloseau batiste. De-a lungul timpului au existat multe modele de batiste: de pânză, de mătase, brodate, de hârtie. Nu avea importanță modelul batistei, dar familia Hapciu o folosea foarte des, iar rezultatele nu se lăsau așteptate. Nasul lor strălucea de curățenie și puteau strănuta rapid la fiecare fir de praf, vapori de parfum, de acetonă, de fum, de mâncare arsă sau orice alt miros care ajungea la ferestrele  lor.
     Toate bune și frumoase, dar... uneori, după mult bine apare și neprevăzutul.
     Așa s-a întâmplat și în cazul familiei Hapciu
    Copiii familiei Hapciu au strănutat într-o zi foarte mult. Familia Hapciu a folosit sute de batiste și ușa nasului s-a iritat foarte rău. Mama Hapciu era îngrijorată. Oricine putea intra foarte ușor  în casa lor. Dar fiica Hapciu a găsit soluția salvatoare. A folosit crema de mâini și a uns bine balamalele ușii.  Aceasta s-a refăcut rapid! Nasul era ca nou! 
        Familia Hapciu trăiește fericită până în zilele noastre. Atunci când strănutați să știți că cei din nas vă mulțumesc pentru că îi ajutați la curățenie.
        Nu uitați de batiste micuților!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină