Interviu cu Amedeia Neamtu

Dornica de a citi micutilor cat mai multe povesti, am descoperit cartea "Povesti colorate din tara curcubeilor" de Amedeia Neamtu, editura Aqua Forte (Cluj Napoca).
Intreband-o cum pot intra in posesia cartii, ea sa oferit sa imi trimita un exemplar gratuit. (MII DE MULTUMIRI, AMEDEIA!).
Ana privind grafica
Cartea este superba! Are format A4. Hartia este groasa si putin lucioasa. Grafica este placuta! Povestile sunt in numar de sapte. Personajele sunt curcubei mici, isteti si jucausi. Gasim bucurie, pofta si idei de joaca si de jocuri, raspunsuri la probleme. 
Am rugat-o pe Amedeia Neamtu sa imi acordeun interviu pentru blogul Povestile Lizei (inca un MUltumesc!).
1. Care este cartea ce ti-a marcat copilaria?
De departe, cartea copilariei mele, mai bine zis cartile, au fost "Ciresarii" lui Constantin Chirita. Am citit fiecare volum de 4-5 ori. Devenisem prietena si tovarasa de aventuri a copiilor din carte.
2. Cum te-ai simtit cand ai tinut propria carte in mâini?
Sa -i spun emotie? Bucurie? Implinire? Cred ca toate acestea la un loc!
3. Cum ai decis sa scrii? Ai un blog? Ai inregistrat povestile?
De cand ma stiuam iubit sa scriu. In clasa 1 i-am scris mamei prima poezie, iar ea a crezut ca o stiam de undeva... Am avut o tentativa de blog, dar ziua unei mame cu 3 copii e extrem de plina, asa ca am renuntat la el.
4. Ce au spus fetele tale când au vazut cartea? Au fost fericite? Au interpret -o ca un cadou pentru ele sau o realizare pentru tine?
Pentru fetele noastre a fost extrem de natural, de normal sa vada cartea. Ele ii cunosteau deja pe curcubei si erau obisnuite cu ideea ca "mama creaza povesti". Le-am spus sute de povesti inainte de culcare, am inventat zeci de personaje. Insa curcubeii au fost cei mai hotarati sa zboare si spre alti copii.
5. Vei continua cu scrisul? Ce au spus cei dragi când ai decis sa publici? Banuiesc ca te-au incurajat.

Al doilea volum al "curcubeilor" e deja pregatit! Ei au "crescut" impreuna cu fetitele mele. Temele abordate sunt altele, fata de primul volum, dar merg tot pe a investi in "dezvoltarea sufleteasca"
😊

Toti cei dragi ai mei m-au incurajat si m-au sprijinit si abia asteapta sa vada si al doilea volum tiparit...

6. Le citești fetelor? Cum le alegi cartile?

Oooo, DA! La noi cititul este o activitate de baza. Fetelor mici (Estera 7 ani si Rebeca 9 ani) tocmai am terminat sa le citesc al 3-lea volum al Cronicilor din Narnia, iar cu Sara, fetita cea mare, care are 12 ani, discut pe marginea cartilor pe care le citeste.
Aleg cartile cu foarte mare atentie, pentru ca sunt materia prima pentru sufletul copilelor mele si nu imi permit sa intre orice acolo. Din pacate e plina piata cartilor de "grosolanii" cumplite destinate copiilor...

7. Care este ultima carte pentru copii citita? Ai vreun scriitor preferat in literatura pentru copii? Ai citit carti ale autorilor români contemporani? Ai vreunul preferat?
Dupa cum spuneam tocmai am incheiat "Calul si Baiatul" din seria Narnia a lui CS Lewis. Ca autori, iubesc cativa tare de tot! Pe Ana Blandiana cu al ei minunat Arpagic, Nina Cassian (le citesc si multa poezie si au indragit mult versurile), Petre Craciun. Sunt si autori care nu scriu doar pt copii, cum e CS Lewis, iar seria cu Pancinello a lui Max Lucado e minunata!
8. Cum iti vin ideile pentru scris? Ce te inspira?
Totul ma inspira la scris! Atunci cand am inima deschisa si nu las ingrijorari sau nori sa imi intunece privirea...
9. Daca ar fi sa recomanzi 3 carti pe care orice copil ar fi bine sa le citeasca, care ar fi?

Hmmm, greu de alesdoar 3 carti. Aici intervine si varsta copiilor. E important sa le citesti pe masura nivelului lor de intelegere. Altfel, se vor plictisi si vor percepe lectura ca fiind ceva plictisitor...
Poeziile Anei Blandiana si ale Ninei Cassian le recomand oricui
😊
Chiar si pe cele ale lui Petre Craciun, pt ca insenineaza orice parinte obosit pe masure ce le citeste copiilor. Seria lui Max Lucado poate fi citita deja de 6-7 ani si este acolo muuuult material de discutie ulterioara cu copiii.
Apoi, unui copil trecut de 8 ani ii recomand "Panza Charlottei", de exemplu.

10. Te rog mult sa alegi o poveste de pe blogul www.povestilelizei.blogspot.com și spune-mi sincer ce nu iti place si ce iti place.

Am citit "Expeditia la Polul Nord". E o poveste draguta! Fiecare poveste are publicul ei, asa cum fiecare autor are stilul lui. Aici, ca stil merge spre "Ciresarii", avand ca personaje copii "reali" care trec printr-o aventura.
Personal, sunt un mare fan al metaforelor, al explorarii spatiilor "ce ar putea fi", in paralel cu cela care "sunt"..

Multumesc mult.

Comenzi pe www.povesticolorate.ro

😊

5. Vei continua cu scrisul? Ce au spus cei dragi când ai decis sa publici? Banuiesc ca te-au incurajat5. Vei continua cu scrisul? Ce au spus cei dragi când ai decis sa publici? Banuiesc ca te-au incurajat.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Portative muzicale - de Claudia Groza

Portative muzicale

Sunete melodioase se auzeau dinspre stradă. Tudor, vrăjit de frumuseţea şi sensibilitatea muzicii se îndrepta în direcţia muzicii. După colţul străzii a zărit un băiat slăbuţ, îmbrăcat în haine zdrenţuite, dar curate, ce cânta la  vioară. Alături avea o cutie şi un bilet pe care scria: “Dacă muzica vă atinge sufletul, donaţi un bănuţ”.
- Îmi place cum cântţi! Poftim bănuţii mei de pacheţel! rosti Tudor.
- Muţtumesc din suflet! Ai un suflet mare! Sunt Călin şi vreau să devin un muzician renumit.
- Succes! Talent ai, aşa că restul e doar muncă!
- Da, într-adevăr! Dar muzica este un domeniu scump! Însă nu mă las doborât cu una cu două.
- Am să mai trec pe aici! Încerc să te ajut cumva! La revedere! spuse Tudor şi se îndepărtă îngândurat.
- Un bănut pentru gândurile tale! se auzi vocea cristalină a Inei.
- Hei, Ina! Vino să îţi prezint un mare viitor muzician, rosti Tudor, trăgând-o nerăbdător pe prietena lui după el.
Muzica plutea în aer. Şi păsările îşi încetaseră trilurile în faţa bogăţiei de note musicale. Ina asculta captivată, cu ochii mari şi gura căscată de uimire.
- Nemaipomenit! Extraordinar! Fantastic! exclamă Ina. Ţi-aş da bănuţi, dar nu am decât pentru acuarelele mele.
- Ţi le împrumut eu pe ale mele, şopti Tudor! Dă-i banii! Are nevoie de ei!
Ina a refuzat cu vehemenţă (încăpăţânare).
- Nu-i nimic, Ina! Stai liniştită! rosti Călin.
Tudor şi Ina, mergeau tăcuţi unul lângă altul, măsurându-şi paşii şi gândindu-se la cât sunt de norocoşi.
Acasă, copiii au povestit despre talentul lui Călin şi faptul că are nevoie de sprijin financiar pentru a studia. Părinţii au fost impresionaţi şi au hotărât ca a doua zi să meargă să îl cunoască.
*
Călin voia să îţi strângă vioara, când un râs puternic l-a făcut să se întoarcă. Un băiat înalt, cu părul ciufulit şi murdar pe faţă, l-a îmbrâncit.
-          Dă-mi banii! Acum! Chiar acum!
-          Hai să îi împărţim! Ce părere ai? grăi Călin.
-          Nu auzi cumva? Am spus să îmi dai banii, nu să îi împărţim.
Fără a aştepta un răspuns, băiatul a luat vioara, a întors-o pe toate părţile, a ridicat genunchiul, a sprijinit-o  de el şi a apăsat  cu toată forţa până când zgomotul lemnului a răsunat în aer.
Călin privea şi nu putea scoate niciun sunet. Lacrimile au început să curgă, în avalanşă. Ţi se rupea inima dacă îl vedeai! Cu paşii târâţi alene, Călin a plecat spre casă. Nori grei şi furioşi au acoperit cerul înegrindu-l. Tunete şi fulgere brăzdau atmosfera. Până şi natura plângea soarta băiatului talentat.
*
Când dimineaţa a dat bineţe tuturor, părinţii lui Tudor au telefonat la familia Inei pentru a stabili ora la care să se întâlnească pentru a-l cunoaşte pe Călin.
- Peste o oră ne vedem acolo! Este bine?, întrebă mama Inei.
- Sigur! Este perfect
Călin a mers la locul unde cânta, sperând într-o minune. S-a aşezat pe bordură, cu genunchii strânşi la piept şi privirea pierdută în zare.
- Bună dimineaţa, Călin. Ce faci? I-am adus pe părintii mei să le demonstrezi cât de frumos cânţi, rosti Tudor.
- Bună dimineaţa! Îmi pare rău, dar nu mai cânt… de aseară.
- Cum aşa? întrebă Ina, care sosise şi ea însoţită de părinţi.
- Am fost jefuit, iar vioara mi-a fost distrusă. Este făcută numai surcele.
- Să anunţăm poliţia! spuse tatăl lui Tudor.
- Nu, vă rog, nu are rost! şopti speriat Călin.
- Atunci, te ajutăm să îţi cumperi o nouă vioară şi te înscriem la  o şcoală de muzică.
- Nici noi nu vom sta cu mâinile în buzunare! Eu fac gogoşi şi le pun la vânzare.
- Eu voi picta icoane şi voi organiza o expoziţie cu vânzare pe bază de donaţii, adăugă Ina.
Colegii de grădiniţă ai copiilor au realizat pliante şi le-au distribuit pe stradă şi în parcuri. Icoanele Inei s-au vândut precum pâinea caldă, iar Tudor nu mai făcea faţă cererilor de gogoşi. Coada se întindea pe o lungime de aproape un kilometru.
Călin a primit o vioară nouă pe care nu a mai scos-o pe stradă. A devenit elev la o şcoala de muzică din oraş şi repeta acolo până când cădea frânt de oboseală. Norocul lui era ca locuia la cămin şi patul îi era foarte aproape faţă de sala de repetiţii.
- Peste o săptămână ai primul spectacol adevărat din viaţa ta! Poţi invita pe cine doreşti. În după amiaza aceasta, afişele vor fi gata! exclamă entuziasmat profesorul de vioară.
- Îmi voi invita prietenii Tudor si Ina, împreună cu părinţii lor. Au fost îngeri pentru mine. Nu le voi putea mulţumi niciodată! murmură Călin.
*
Sala a fost îmbrăcată în întuneric, iar reflectoarele au luminat portativele şi instrumentele muzicale. Au apărut instrumentiştii şi publicul i-a aplaudat cu bucurie. Călin a privit spre sală, şi-a zărit prietenii, le-a zâmbit, şi-a pus vioara sub bărbie şi a deschis spectacolul.
-          Minunat! Minunat!
-           Bravo!
-           Bis! Bis!
Călin era fericit. Tudor şi Ina au urcat pe scenă, l-au îmbrăţişat şi i-au oferit flori.
- Ai fost la înălţime! Felicitări!
- Dacă nu eraţi voi, muzica nu mai avea sens pentru mine. Nu am cuvinte să vă mulţumesc şi să vă răsplătesc eforturile voastre şi ale părinţilor voştri, şopti Călin, stăpânindu-şi cu greu lacrimile de fericire.
- Ba da! Te vei recompensa la apariţia primului compact disc cu un concert de-al tău, grăi Ina.
- Haideţi să sărbătorim reuşita! au exclamat părintii. Bravo Călin! Suntem mândri de tine!
Un ajutor oferit la timp, preţuieste mai mult decat toată bogăţia din lume.


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Expediție la Polul Nord - de Claudia Groza

EXPEDIŢIE LA POLUL NORD

A doua lună de iarnă, nu se putea lăuda cu prea multă zăpadă. Cu toate acestea, copiii se bucurau de farmecul patinoarelor artificiale.Veselia și muzica făceau ca micuții să uite cu desăvârșire de frigul ce le zgâria chipurile şi le înroşea nasurile.
- Am înghețat! Brrr... șopti Tudor, dârdâind și frecându-și mâinile pentru a se încălzi.
- Hei, băiete! Am o veste minunată pentru tine, rosti entuziasmat tatăl.
- De-abia aștept să aud, tata!
- Am primit o misiune la Polul Nord! Vom pleca trei zile spre tărâmul Ghețurilor! Ei?! Ce părere ai?
- Oauu... este fantastic! Este mai mult decât mă așteptam! șopti Tudor.
- Și asta nu e tot! adăugă bărbatul zâmbind.
Băiatul a rămas fără cuvinte, cu sprâncenele ridicate, așteptând continuarea.
- Da. Partea cea mai plăcută este că am permisiunea de a fi însoțit de alți doi copii. Așadar... prietenii tăi, Ina și Rareş, au prioritate!
- Îți mulțumesc, tati! exclamă Tudor, îmbujorat de fericire. Le pot da vestea?
- Bineînțeles!
Tudor și-a îndesat fesul roșu, a înfășurat rapid fularul, a smuls geaca din cuier și a pornit spre casa prietenilor. Aproape i s-au lipit degetele de sonerie, din cauza nerăbdării de a le împărtăși bucuria.
- Tudor! Ce s-a întâmplat? De abia ne-am despărțit la patinoar! grăi Ina  derutată.
- Pot intra?
- Sigur! spuse fata, făcându-i loc prietenului lor.
- Bună Tudor! Te servim cu o ciocolată caldă? întrebă mama Inei.
- Da, mulțumesc mult! Am venit să vă dau o veste trăsnet! Tata a obținut o misiune la Polul Nord pentru trei zile și are posibilitatea să ne ia cu el. Ce spuneți?
- Dar... este... oau... minunat! îngăimă Ina.
- Am auzit bine sau urechile mele sunt foarte înghețate? adăugă Rareş.
- O adevărată aventură... ar fi cazul să facem bagajele, nu-i așa? rosti mama, făcându-le cu ochiul!
Copiii și-au pregătit haine groase, mănuși de blăniță, cizme adecvate (potrivite) și nu în ultimul rând, mâncare.
Au urcat în avion, cu emoții și așteptări pe măsură. În depărtare se zăreau ghețari uriași, un teritoriu al albului imaculat și strălucitor!
- Groenlanda, am ajuns! au strigat în cor copiii.
Echipa de exploratori îi aștepta, știind că veneau cu alimente proaspete.
Pinguinii, morsele, pescărușii arctici, urșii polari și vulpile polare, s-au strâns în jurul avionului.
- Brr...ce ger este aici! exclamă Ina, trăgându-și căciula de blană cu apărători pentru urechi spre frunte.
Patru eschimoși au venit să îi întâmpine cu bucurie pe vizitatori.
- Lăsați-vă bagajele și odihniți-vă! Apoi, vă  vom arăta împrejurimile, a spus unul dintre eschimoși.
Ina, Rareş și Tudor, însoțiți de tatăl acestuia au pornit să descopere frumusețile Oceanului Arctic. Zăpada strălucea atât de puternic în lumina puternică a soarelui.
- Uraaa... pârtie... a strigat Ina!, alunecând pe gheață. Uitându-se după un grup de pinguini, fetița s-a lovit cu capul de un ghețar. A căzut și ceilalți nu o zăreau. O pasăre Fulg de zăpadă a descoperit-o și a cerut ajutorul suratelor sale. Un stol de păsări a început să roiască în jurul copilei.
- Ina, termină cu joaca și ieși din ascunzătoare! Nu avem timp de glume! strigă Rareş.
- Ne dăm batuti! Ai câștigat la v-ați ascunselea, adăugă Tudor.
- Cred că acolo se întâmplă ceva. Să mergem să vedem despre ce este vorba! rosti tatăl lui Tudor.
- Ina ești teafără? întrebă speriat Rareş, în timp ce îi mângâia cu emoție fața.
Întinzându-se ușor, fetița mormăi:
- Ah, mă doare spatele! Dar am visat atât de frumos! Se făcea că eram în lumea ghețurilor.
Rareş, Tudor și tatăl acestuia au început să râdă.
- Ești în lumea ghețurilor, Ina! Tocmai ce te-ai lovit de un bloc de gheață și ai fost salvată de păsările Fulg de zăpadă.
Rușinată de fapta sa, Ina s-a ridicat și a pornit liniștită alături de domnul explorator și de cei patru eschimoși.
- Acesta este puiul de focă pe care trebuie să îl duceți la Gradina Zoologică, grăi eschimosul. Este cel mai puternic, cel mai jucăuș dintre frații săi, așa că, se va acomoda cel mai repede la mediul de la zoo.
Ina, Rareş și Tudor au descoperit o altă lume, cea a ghețurilor, unde stratul de gheață avea grosimi diferite și animalele erau atât de diferite față de lumea în care trăiau ei. La întoarcere au arătat tuturor fotografii și le-au explicat faptul că la Polul Nord, în Groenlanda, sunt numai două anotimpuri.
Fiecare continent are farmecul său specific! Copiii au avut o vacanță deosebită, pe care nu o vor uita niciodată!
Dragi copii, bucuraţi-vă de vacanță, oameni de diferite nații și mai ales de natură, de magia fiecărui anotimp!



  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Vizită la Zoo - de Claudia Groza

VIZITĂ LA ZOO

                                                         de Claudia Groza

Plicul aşteaptă să fie desfăcut. Ina uitase că a participat la un concurs de desene. Fiind adormită şi plictisită, nu i-a dat importanţă.
- Ai văzut că a nins? Ieşim să facem un om de  zăpadă? întrebă Rareş.
- Poate mai târziu. Vreau să mă joc cu Lolo, porcuşorul de Guinea.
- Un plic pe  numele tău... ce este?
- Nu ştiu... citeşte tu.
Încruntat, Rareş rupe cu atenţie plicul la un capăt. Citeşte repede, murmurând şi privirea i se înseninează.
- Hei, felicitări, surioară talentată! Ai câştigat o vizită la Grădina Zoologică şi un atlas de zoologie.
- Oauuu... uitasem de concurs. De fapt, nu am crezut că sunt atât de bună... hahaha, şi Ina clipi des din pleoape.
Mai erau câteva zile de vacanţă, aşa că, o vizită la Zoo era binevenită.
*
Razele fragile ale unui soare cu dinţi îşi fac apariţia. Ceaţa se ridică. Ferestrele sunt aburite. Ina aruncă plapuma şi se întinde pentru a se dezmorţi.
- Astăzi este ziua mult aşteptată. Mergem la zoo. De-abia aştept să cunosc animalele.
În bucătărie se întâlneşte cu Rareş.
- Ţi-am pregătit cerealele cu lapte. Se pare că vremea ţine cu noi, spuse Rareş.
- Vreau să îl luăm şi pe Lolo.
- Sigur. De ce nu?!
Rareş, Ina şi Lolo au pornit fericiţi şi nerăbdători spre Grădina Zoologică. Autobuzul i-a lăsat în apropiere. Rareş a prezentat biletul.
- Felicitări. Acesta este atlasul de zoologie câştigat, iar aici aveţi planul grădinii zoologice. Distracţie plăcută, dragi copii.
- Mulţumim.
Cei doi copii, cu harta în mâna au pornit să viziteze animalele.
Când au ajuns în zona polară, Ina şi Rareş, au fost întâmpinaţi cu bucurie de foci, ursul polar şi pinguini.
- Hei, bine aţi venit. Poftiţi la un spectacol de patinaj. Pea şi Piu se pregătesc pentru un concurs.
Într-adevăr, doi pinguini dansau.
- Acum, faci o piruetă spre dreaptă.
- Nu pot. Mă dezechilibrez, se tângui Pea.
- Îndrăzneşte să crezi, şi vei reuşi, o încurajă Piu, prietenul ei.
Îngrijitoarea, care le citise poveşti până atunci, se ridică şi patină spre cei doi pinguini.
- Curaj, Pea. Eşti o pinguină talentată şi foarte frumoasă.
Ina şi Rareş, împreună cu alţi copii şi părinţi, urmăreau atenţi spectacolul. Au început să aplaude.
- Pentru ce pregătesc cei doi acest număr artistic? întrebă Ina.
- Pentru un concurs de patinaj. Vor să ne impresioneze, şopti o focă tare plictisită.
Piu, întinse aripile şi o îmbrăţişă pe îngrijitoare.
- Ce călduros şi pufos eşti!
- Hihihi... mă gâdili, se amuză pinguinul.
Pea li se alătură.
- Ahh... nu se poate.
- Vaaaiii... a alunecat.
- Şi-a rupt piciorul.
Pea a avut un accident. Pirueta nu i-a reuşit.
- Îşi va reveni?
- Nu te teme, va fi bine, spuse Rareş, îmbrăţişându-şi strâns sora.
Salvarea se auzea. O sanie trasă de un urs polar se apropie. Doctorul, o vulpe polară a venit să vadă pacienta.
- Staţi liniştiţi. Nu este grav.
- M-am făcut de râs. Iartă-mă, grăi încet Pea, privind spre îngrijitoare.
- Nu-i nimic. Vor mai fi ocazii. Zâmbeşte. Eşti minunată cînd oferi zâmbete celor din jur.
Animalele au aplaudat-o pe prietena lor pentru curajul de a încerca să fac o piruetă riscantă.
- Ce viaţă palpitantă au şi animalele! exclamă Ina.
- Lolo, fii atent... ajungem la hipopotami.
Hipopotamului Tomy îi este dor de o băltoacă adevărată. Un băieţel năzdravan, tot agita un tub cu frişcă în faţa cuştii. Când Tommy s-a îndreptat spre el, toată frişca a zburat spre hipopotam.
Tomy, voios nevoie mare, s-a aruncat în pata albă de frişcă. Însă această joacă, nu a fost cu final fericit. Picioarele i-au alunecat şi a făcut un şpagat de toată frumuseţea. Gustând din pasta lăptoasă, hipopotamul a fost teribil de încântat.
Copiii care îl priveau l-au aplaudat.
-Bravo Tommy. Eşti curajos! strigă Ina.
Un sunet ciudat, se auzi dinspre cuşca tigrilor. Rareş se îndreptă într-acolo.
Tigrii sunt animale puternice, care îşi iubesc foarte mult puii. Blana lor este scurtă şi are dungi negre. Coada este lungă, lăsată un pic în jos.
Unii tigrii sunt răi, alţii sunt buni. Puii sunt învăţaţi să meargă şi să vâneze, fiind ocrotiţi de mamele lor.
Unul din cei mai simpatici pui de tigru este Tooty . Este blând, şi mai tot timpul vesel. În plus, îi place să ajute pe toată lumea. Aşa s-a întâmplat şi când, micuţul Roll, un pui de maimuţă, s-a rătăcit..
- Vreau un miracol, vreau o minune, striga din toate puterile Roll.
- Dar ce ai păţit? Te pot ajuta cu ceva?, spuse Tooty.
- M-am bălăcit cu prietenii mei, hipopotamii şi nu mai ştiu care este cuşca mea. Cred că mama îşi face griji din cauza mea.
- Vrei să mă uit pe hartă şi să te ghidez? şopti Rareş.
- Mulţumesc, cred că mă descurc.
Tigrul, scărpinându-se încet după urechi, încerca să găsească o soluţie.
- Mi-a venit o idee, exclamă dintr-o dată, atât de tare încât Roll s-a oprit din plâns imediat. Scriem un mesaj pe această frunză de bostan sălbatic, şi îi dăm porumbelului Mark să o ducă mamei tale.  Va veni ea după tine.
- Da, este o idee bună. Măcar încercăm, şopti printre suspine micuţul pui de maimuţă. Şi... ce să scriem?
- Păi, să ne gândim cum formulăm. „Atenţiune, atenţiune. Micuţul Roll s-a rătăcit, dar este teafăr. Nu vă îngrijoraţi. Îl găsiţi în cuşca tigrului Tooty”.
- Da, sună bine.
Frunza de bostan a fost aşezată în ciocul lui Mark şi cei doi prieteni s-au privit mulţumiţi de idee.
- Nu-ţi face griji. Va fi bine, ai să vezi, grăi Tooty, mângâindu-l uşor pe Roll. Acum, ce-ai spune de o masă gustoasă?
- Ţi-aş fi recunoscător, răspunse Roll. Accept invitaţia cu mare bucurie. De la atâta plâns mi s-a făcut foarte foame.
- Vreţi o banană, îngăimă timid Ina.
- Nuu.... dar, vă cântăm ceva?
- Da, să cântăm, să cântăm, striga mamuţica Roll.
Ina şi Rareş, mângâindu-l pe Lolo, ascultau impresionaţi.
În liniştea după amiezii ce se aşternuse în Grădina Zoologică, se auzeau două voci zglobii. „Un elefant, se legăna, pe o pânză de păianjen.
Şi pentru că, pânza nu s-a rupt,
A mai venit un elefant.
Doi.... Doi elefanţi...”
Când au terminat de cântat, masa era deja pregătită de mama tigrului Tooty.
-         El este Roll. S-a rătăcit şi am fost nevoit să-l ajut să fie găsit.
I-au povestit despre soluţia pe care au pus-o în aplicare. Au mâncat, apoi Tooty i-a arătat albumul cu fotografii şi colecţia lui de seminţe adusă din Africa.
- Roll eşti teafăr? se auzi vocea speriată a mamei maimuţă.
- Da, mama. Prietenul Tooty m-a salvat.
- Mulţumesc. Nu am cuvinte să îmi exprim recunoştinţa. Eram speriată. Credeam că mi-am pierdut puiul pentru totdeauna.
Ina era în culmea fericirii. Plângea de bucurie.
- Mi-aş dori şi eu o maimuţică. Lolo, eu voi avea mereu grijă de tine.
Prietenul la nevoie se cunoaşte.
- Hei, stimate domnule lup, ce faceţi? întrebă Rareş.
- Deloc bine. Am răcit.
- După răguşeala ta, îmi dau seama, şopti băiatul.
- Am gustat puţină îngheţată de la o fetiţă drăguţă.
- Dacă eşti neascultător. De câte ori ţi s-o fi spus de către îngrijitoare să nu mănânci ce îţi dau oamenii? Este afiş chiar la intrare, spuse Rareş.
- Hei, cine îmi curăţă şi mie dinţii? întrebă plictisit crocodilul de Nil.
- Până acum cine ţi i-a curăţat? zise Ina.
- Offf.... acasă, în preajma fluviului Nil, sunt nişte păsări dentist pentru noi, crocodilii. Îmi lipsesc atât de mult păsările pluvial.
- Bine, am să te ajut să-ţi cureţi dinţii, îngăimă Ina.
Lolo, lăsat liber a fugit. Rareş, atent la sora lui, nu a observat.
Crocodilul Kras, când a simţit-o pe Ina atât de gustoasă pe limba sa, a vrut să mânânce.
- Te-am păcălit, dulceaţă mică, Kras, închizând gura.
- Hei, eliberează-mi sora, strigă Rareş. Cineva să mă ajute.
Porcuşorul de Guinea a luat-o la fugă.
- Vă rog, salvaţi-o pe Ina din gura crocodilului. Vă rog, este o fetiţă cu suflet bun, alerga Lolo, cerând ajutor.
- Numai eu o pot elibera, gândi pasărea pluvial şi zbură spre cuşca lui Kras.
Îngrijitoarea ajunsese la locul incidentului.
- Hei, Kras, ce se întâmplă cu tine? Ce ţi-a rămas în dinţi de faci atâta caz, rosti pasărea pluvială.
Ruşinat, Kras deschise gura şi o eliberă pe Ina.
- Eşti întreagă, zise cu vocea sugrumată Rareş.
- Da, sunt bine, şopti ameţită fetiţa. Unde e Lolo?
Porcuşorul de Guinea se rătăcise pe aleile grădinii. A fost găsit de portar. Acesta a observat că animalul avea ceva special: culoarea blăniţei, codiţa cu papion, urechile de un roz deosebit, lăbuţele. L-a luat şi a mers cu el la şefii săi.
– Am găsit un exemplar de mamifer mai special. Ce părere aveţi? întrebă portarul.
Lolo a fost analizat pe toate părţile. I s-au făcut analize complete şi s-a descoperit că face parte dintr-o rasă aparte, de viţă nobilă, cu sânge albastru.
A primit o atenţie deosebită. I s-a dat o cuşcă frumoasă, de un albastru asemănător cu blăniţa lui, pe care s-a lipit o etichetă cu rasa căreia aparţinea.
Ina şi Rareş, plângâng, au pornit în căutarea lui Lolo.
Îngrijitorea i-a liniştit.
- Îl vom găsi… nu vă speriaţi.
După o tură a grădinii zoologice… ce minunăţii… câte păsări (pelicani, vulturi, egrete, flamingo, struţi, păuni, papagali)…. morse… lei cu mândre coame… pantere… zebre… girafe… elefanţi… Ina şi Rareş l-au zărit pe Lolo.
- Hei, ce faci aici? Ne-ai speriat îngrozitor.
- Vreau să rămân aici…. printre animale. Îmi este mult mai bine… comunicăm şi ne înţelegem de minune.
Îngrijitoarea îi privea.
- Nu vreau să fiţi trişti, dar cred că are dreptate. Voi aveţi programul vostru… activităţile voastre… Aici, animalele sunt tot timpul cu el.
- Bine Lolo, să fii cuminte. Vom veni în vizită.
            Ina şi Rareş, şi-au şters lacrimile, şi au pornit spre casă.
             
*
Povestea noastră ar putea continua mult şi bine. Însă, a sosit timpul să le acordăm mai multă atenţie acestor animale prietenoase şi curajoase. Haideţi să le prezentăm întregii lumi.
Dragi copii, Ina şi Rareş au nevoie de ajutorul vostru. Vă roagă să faceţi un afiş pentru animalele de la Gradină Zoologică.




  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină