Interviu cu Ramona Ciobanu - scriitoare pentru copii

Acum ceva vreme - maxim două săptămâni - vă spuneam despre cartea ”CAUTĂ-ȚI PRIETENII!” de Ramona Ciobanu.
Cartea este minunată, cuprinde trei povești frumoase, cu limbaj stilat, curiozități și prieteni de nădejede. Puteți descoperi aventuri, ghidușii și lucruri pe care nu le știți.
Ramona Ciobanu este o fată deosebită, veselă, vorbăreață, puternică, muncitoare și optimistă.
Am rugat-o să îmi acorde un interviu pentru blogul cu povești.


INTERVIU:
1.Eu:  In orasul natal frecventai bibliotecile și librariile?
Ramona: Prima biblioteca cu care am avut contact au fost rafturile de carti de acasa. Acolo se gaseau volume din cele mai diverse zone: beletristica, literatura pentru copii, istorie, carti de spionaj, politica, inginerie. Tot in orasul natal, au urmat biblioteca scolii, biblioteca judeteana si sala de lectura incepand cu gimnaziul si continuand in liceu. Existau 2 librarii pe care le frecventam in liceu, cand am inceput sa imicumpar singura carti.Erau localizate in centrul orasului. Imi amintesc numele uneia dintre ele, Soriso, nu cred ca mai exista acum. La facultate in Bucuresti pot spune ca am descoperit "raiul" cartilor. Biblioteca Centrala Universitara a devenit a doua mea casa, iar multitudinea de librarii, o incantare. 

2. Eu: Citești literatură pentru copii? Ești de acord cu poveștile care au un limbaj violent și personaje ciudate?
Ramona: Mi-am cumparat cateva carti pentru copii, pe langa cele pe care le am deja "rapite" din biblioteca de acasa. Am ramas la stadiul basmelor gen Hans Christian Andersen si povesti traditionale romanesti. Imi plac foarte mult Ivan Turbinca si Danila Prepeleac de Ion Creanga. Ma farmeca si acum 1001 de nopti si Muzicantii din Bremmen de Fratii Grimm.Totusi, nu stiu daca acest tip de literatura este cel mai potrivit pentru modul de parentaj spre care din ce in ce mai mult tindem. Este tipul de fantastic destinat unui cititor deja avizat, care poate interpreta simboluri, metafore, care are o abordare literara a textului. Probabil din acest motiv am ales un alt mod de a scrie povestile mele pentru copii. Sunt convinsa ca sunt multi autori de literatura pentru copii romani care au o abordare orientata mai mult catre latura psihologica. E iar trebuie incurajati sa scrie si sa publice, chiar independent.Trebuie totusi sa remarc faptul ca nu este la indemana sa publici fara editura, costurile sunt destul de mari (productie, ilustratie si promovare de carte).
3.Eu: Care este cartea ta preferata a copilariei?
Ramona:"Robinson Crusoe" de Daniel Defoe, primul roman citit la 10 ani, a ramas prima iubire. Si la egalitate, "Ocolul pamantului in 80 de zile" de Jules Verne, citita in clasa a V-a din cate imi amintesc.
4. Eu: Cartea ta a fost bine primita in rândul mamicilor. Ai fost ajutata in promovarea acestui proiect?Te-ai lovit de rautati ale altor scriitori pentru copii?
Ramona:Promovarea a fost un  efort pe care mi l-am asumat inca de la inceput. Mi-am dat seama ca trebuie sa adun in jurul meu cativa reprezentanti din comunitatea parintilor preocupati de propria dezvoltare, pentru ca acesta este publicul catre care eu tintesc. Lucrul acesta s-a intamplat si ma bucur ca in ultimele 2 luni am cunoscut oameni deosebiti care au apreciat initiativa mea de a publica o carte pentru copii altfel decat cele cu care am fi obisnuiti, atat la nivel de text, cat s ivizual. Nu numai ca s-au bucurat, dar au dat vestea si mai departe in grupurile lor, recunosc ca social media a jucat un rol important. Pe de alta parte, exista o distanta de la aprecia un lucru, poate chiar a ti-l dori si la a-l cumpara. Publicul cititor din Romania inca este destul de reticent la a cheltui o suma de bani poate peste medie pentru o carte, chiar daca investitia este justificata.
Legat de "rautati", au existat si puncte de vedere critice din zona bloggerilor ori entati mai mult pe partea literara. Perspectiva lor observ ca difera de opiniile celor preocupati de parentaj, ceea ce este normal. Sunt perspective diferite, iar proiectul meu este adresat in special celor din urma. 
5.Eu: Cum ai determina un copil sa iubeasca lectura?
Ramona:Lectura este un obicei, nu ne nastem cu o pasiune, poate cel mult o inclinatie, ca mostenire genetica. Pentru a deveni un obicei, copilul trebuie sa vada in jurul sau adulti si copii preocupati de citit, sa existe acest context al lecturii. Totul incepe cu parintii, in mod evident.Totodata, lectura nu trebuie vazuta ca pe o tema la scoala. Tin minte ca trebuia sa scriu la scoala fise de lectura si comentarii nesfarsite, lucruri care imi diminuau placerea de a citi. In scoala ar trebui pus mai mult accentul pe citit si interpretarea libera a textului, fara "puncte de atins" asa cum se intampla in cazul analizelor literare standard, compuneri si caracterizari de personaje. Mai degraba ar trebui vazuta literatura ca un pretext pentru dezbatere, nu pentru a impune niste mesaje fixe care sa fie apoi memorate si reproduse.
6. Eu: Cui ai darui un exemplar din cartea "CAUTĂ-ȚI PRIETENII": a. Unei biblioteci; b. Unui orfelinat (centru de copii); c. Unui copil devorator de cărți
Ramona: Varianta b. in mod sigur.Centrele de copii din Romania sunt institutii de "colectare" de copii fara familie, dezvoltarea acestora este lipsita de elemente esentiale. Deja am o initiativa impreuna cu echipa Ajungem Mari (www.ajungemmari.ro) pentru a merge in astfel de centre si a organiza ore de lectura acolo.Carti vor primi toate centrele vizitate.

7. Eu: Ai un autor de literatură pentru copii român preferat?
Ramona: Ion Creanga :) Stiu ca suna invechit, dar are un dar al povestirii si un farmec al limbii fantastice. Nu cred ca le-as citit din Ion Creanga copiilor mei cand sunt mici, poate cand ar fi mai mari.
8. Eu: Ce dorești sa iti aduca Iepurașul?
Ramona: Mi-a adus deja, astazi, ultimul volum din trilogia lui Cicero scrisa de Robert Harris. Romanul se numeste "Dictator".Il asteptam de cativa ani :)
9.Eu: Te rog sa citesti o poveste de pe blogul www.povestilelizei.blogspot.com și sa imi spui ce ti-a placut/ce nu ti-a placut.
Ramona: Chiar saptamana trecuta am citit povestea "Curcubeul". Mi-a placut ca incurajeaza copiii sa iasa in natura, mai ales cu bicicleta. Si eu am bicicleta si ma plimb ori de cate ori am ocazia. Totodata, este o poveste cu informatii de cultura generala.Copiilor li se explica modul in care apare curcubeul, pe intelesul lor, si afla care sunt culorile principale din spectrul luminii.Totodata, invata o "lege din fizica": dintre doua roti care se iau la intrecere, cea cu diametrul mai mare este castigatoarea cursei. Mi-ar fi placut ca enumeratia culorilor sa fie structurata putin altfel. Pentru fiecare culoare, un paragraf separat si comparatia pe care deja ai construit-o foare fain.Textul ar fi astfel mai usor de urmarit.

Mulțumesc mult de tot, Ramona Ciobanu pentru timpul acordat.

Cartea poate fi comandata de pe site-ul: Povestile Ramonei 

MERITA A FI LECTURATA!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

PAȘTE CU HORIA ȘI ANA - de Claudia Groza

PAȘTE CU HORIA ȘI ANA
de Claudia Groza

Orașul era decorat cu ouă frumos colorate și mulți iepurași. Florile erau fericite, iar păsările cântau vesele. O mare sărbătoare se apropia. Paștele, desigur!
Copiii se bucură mult, deoarece tradiția spune că se îmbracă haine noi de Paște, iar iepurașul, simbolul sărbătorii, aduce copiilor cuminți mici daruri.
Bunica gemenilor, Horia și Ana, vopsește ouă.
- Ce culori frumoase, bunica! Te pot ajuta?, întrebă Horia.
- Sigur! Vopsește-ți oul norocos!, răspunse bunica.
- Ce drăguțe sunt ouăle colorate! Aș vrea să fie astfel mereu!, rosti Ana.
- Eu aș vrea să primesc mereu ouă de ciocolată cu surprize, adăugă Horia.
- Dragii mei, ouăle sunt colorate pentru a sărbători Paștele, spuse mama gemenilor.
Ouăle colorate așezate în coșul de plastic erau foarte mândre de eleganța lor.
- Nu ne-am fi gândit ieri, când eram în cofrag la magazin, că azi vom fi răsfățate, mângâiate și admirate!, murmură un ou roșu, strălucitor.
- Bietele ouă care rămân nevopsite!, șopti Ana, ușor tristă și abătută.
- Hai să colorăm ouăle din frigider cu pensula și culorile noastre, îi spuse Horia surorii.
- Hai!, strigă fericită Ana, alergând să aducă pensule și acuarele.
          Micuții au colorat ouă crude și le-au pus în coș. Toate bune și frumoase.
Zilele au trecut rapid și duminica Paștelui a sosit. Masa a fost pregătită cu ouă colorate, cozonac și drob. Printre ouăle de pe masă se aflau și cele crude, colorate de gemeni.
- Să ciocnim!, spuse mama gemenilor.
- Să ciocnim!, a fost de acord tatăl micuților.
          Unul din ouăle care au fost ale să fie ciocnite era unul crud.
- Hristos a Înviat!, rosti mama copiilor.
- Adevărat a Înviat!, grăi tatăl.
          Oul crud s-a spart și conținutul s-a prelins pe mâna mamei, pe masă, pe covor. Privirea acesteia s-a îndreptat spre gemeni.
- Mami, ne-a fost milă de ouăle care sufereau că nu sunt și ele colorate, admirate și elegante, mărturisi Horia, uitându-se la mama, apoi la tatăl lor.
- Off, micuților! Fiecare ou are rostul său. Unele sunt vopsite, altele sunt folosite la cozonac și prăjituri, altele sunt clocite și din ele ies pui, zise mama lor.
- Horia, ție ți-ar plăcea să fi îmbrăcat la fel cu toți prietenii tăi? Sau să te joci mereu aceleași jocuri?, întrebă tatăl.
- Nu! Nu mi-ar plăcea! Ar fi plictisitor!, mărturisi băiețelul.
- Așa este și cu ouăle. Ca și cu oamenii. Fiecare are viața, rostul său, drumul pe care trebuie să meargă, cu acțiuni bune și rele, cu bucurii și necazuri, toate pentru a deveni mai bun, mai curajos, mai deștept.
- Păi…. ouăle pot avea necazuri?, întrebă mirată Ana.
- Desigur! Dacă un ou este spart din greșeală – cum s-a întâmplat azi - el nu și-a îndeplinit misiunea. Nu a ajuns nici hrană pentru oameni, nu a scos nici pui!
- Ai dreptate, tata! Bietele ouă. Am greșit!,murmură Ana.
- Nu le putem pune în frigider?, a întrebat Horia.
- Nu. S-au stricat, deoarece au stat afară, la căldură, rosti tatăl.
- Ne pare rău! Vă rugăm să ne iertați! , au spus gemenii în cor.
- Vă iertăm! Sperăm că ați înțeles ceva din această întâmplare, grăi mama, îmbrățișându-i pe copii.
- Daaa! Am înțeles că fiecare este unic și are rolul său în lume, șopti  Horia.
- Exact!, rosti tatăl. Acum, primiți-vă cadourile de la iepuraș. Se pare că ați fost cuminți.
          Gemenii și-au primit darurile, le-au admirat și au pornit în grădină să se joace.
*
Tratați fiecare copil, fiecare om așa cum este. Nu suntem identici. Nu le putem cere tuturor să se comporte așa cum ne comportăm noi. Unii sunt mai buni decât noi, alții mai slabi! Important este să ne ajută, încurajăm, susținem reciproc.
*
SĂRBĂTORI PASCALE CU BUCURII, ARMONII, DRAGOSTE ȘI LINIȘTE SUFLETEASCĂ!




  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

De Paște - de Claudia Groza

DE PAŞTE
de Claudia Groza

Ina și Tudor au pregătit alături de colegi felicitări pentru bunici și cei dragi. În timp ce lipeau literele decupate pentru a scrie „Paște Fericit!” copiii au devenit visători.
- Mi s-a făcut un dor nespus de bunici! Însă, locuiesc atât de departe! șopti Ina.
- Poate vei avea ocazia să îi vizitezi pe bunici de Sfintele Sărbători Pascale, al căror rol este de a-i aduce aproape pe copii lângă părinți, pe nepoți alături de bunici, afirmă Tudor.
- Ai și tu dreptate, recunosc. Oricum le voi trimite un gând bun printr-o felicitare creată de mine. Știu cât de mult se bucură!
- Te înțeleg perfect! Bunicii mei aveau colecție de felicitări și vederi de la nepoți, adăugă băiatul.
Colegii celor doi copii, Ina și Tudor, pregătiseră ouă încondeiate și realizaseră un colaj despre Învierea lui Iisus Hristos. Toți așteptau cu emoție și nerăbdare sărbătoarea Paștelui, gândindu-se ce surprize să le ofere părinților și bunicilor, dar și prietenilor ce locuiau în alte orașe.
Acasă, Ina și-a așezat felicitările pe birou, a scos plicurile din sertar, așteptându-l pe Rareş  să o ajute să scrie adresele celor dragi ei.
- Ce faci aici, draga mea?
- Sărut mâna, mama! Nici nu te-am auzit când ai intrat. Am făcut felicitări pentru bunici și prietenii mei din Tulcea.
- Să știi că am o surpriză pentru tine și pentru Rareş! De Paști, vom merge în vizită la bunici.
- Dar... slujba de Înviere?
- Vom participa acolo, la mănăstirea din apropiere. Va fi frumos. Îmi amintesc de când eram de vârsta ta. Ce minunat era! Aaa... și ni se vor alătura și Tudor, cu părinții.
- Suuuper! Mama, de Paști, cerul se deschide și îngerii îți ascultă rugăciunile, grăi Ina. Am învățat azi la grădiniță.
- Așa este, copila mea!
Bagajele au fost pregătite, iar darurile pentu bunici și prieteni au ocupat un loc important.
- Am decis să călătorim cu trenul! Mi s-a făcut dor de zgomotul roților de tren, murmură visător tatăl Inei.
- Urraaaaa! exclamară într-un glas Rareş și Ina.
- Apoi vom traversa cu vaporașul Dunărea. Ne vom bucura din plin de frumusețea naturii, spuse mama copiilor.
- Dar până la gară putem lua troleibuzul? Te roooog, tata! adăugă Ina.
Părinții s-au privit unul pe altul, apoi la bagaje, și au răspuns:
- De ce nu?! Avem timp suficient!
Vremea era călduță, îmbiind lumea la plimbare. Călătoria la bunici a fost de neuitat. Peisajele care se derulau pe când Ina și Rareş priveau curioși pe geamul trenului, zgomotul  roților de tren, șuierul și legănatul acestuia le-au rămas în memorie copiilor.
După ce au traversat Dunărea cu vaporașul și au privit fericiți valurile spumoase lăsate în urmă, copiii nu au mai avut mult de așteptat până și-au întâlnit bunicii.
- Dragii mei, că mari ați mai crescut!
- Bunule, te-am întrecut! exclamă Rareş.
- Buna, ți-am cumpărat o basma nouă să o porți la o slujbă de Înviere. Nu te-am uitat nici pe tine, bunule. Un pulover călduros îți va aminti de noi, grăi entuziasmată Ina.
- Bucuroși de oaspeți?
- Ați sosit! Poftiți, intrați! exclamă mama copiilor.
Rareş și părinții săi tocmai intrau pe poartă. Ei au călătorit cu mașina,  traversând Dunărea cu feribotul.
Cu mic, cu mare s-au pregătit pentru slujba de Înviere. S-au spălat, și-au îmbrăcat hainele noi și cu lumânările în mână au pornit liniștiți spre mănăstirea din apropiere.
În fața lor,un grup de copii s-au luat la ceartă. Unul dintre ei, i-a îmbrâncit pe ceilalți, râzându-le în față:
- Ați venit cu hainele de anul trecut? Hahaha...
Tudor și Ina s-au privit și au intervenit.
- Bună seara! Ce mai faceți? Ce bine că vă întâlnesc! V-am adus daruri de la oraș. După ce vom primi Lumina, poate treceți pe la noi. Vi-l prezint pe Tudor,prietenul meu, spuse Ina.
- Îmi pare bine, răspunse Mekki. E atât de frumos și de liniște aici la voi!
Copiii au mers împreună spre biserică, ținându-se de mână. Slujba a început. Un cor de îngeri cânta și pacea pătrundea în sufletele celor prezenți. Fiecare participant primise Sfânta Lumină și adresase o rugă pentru a fi ascultată.
La un moment dat, se simți miros de fum. Tudor a observat cum hăinuțele a doi copii ardeau mocnit.
- Foc, foc! strigă acesta, după care și-a scos pulovărul și a stins focul.
Cei doi copii, speriați, au început să plângă și l-au îmbrățișat pe salvatorul lor.
Ștergându-și sudoarea de pe frunte, Tudor le-a răspuns:
- Mă bucur că sunteți teferi (nevătămați)!
Părinții au sosit la locul incidentului.
- Cine a fost în stare să săvârșească o asemenea faptă?
- Câtă răutate!
- Poate își va cere iertare și-și va recunoaște greșeala, adăugă Ina.
Cele două familii, împreună cu prietenii din copilărie ai Inei și ai lui Rareş, se-ntorceau gânditori spre casă.
La vederea hainelor, jucăriilor, cărților și rechizitelor dăruite de Ina, copiii s-au îmbujorat.
- Nici de Crăciun nu am primit atâtea cadouri! Vă mulțumim!
- Pot să vă ofer și eu un mic gest de prietenie? interveni Tudor, scoțând de la spate colecția lui de pensule și acuarele.
- Pentru noi? Mulțumim! exclamară copiii, în culmea fericirii.
- Da, pentru voi, pentru sufletele voastre frumoase! rosti Tudor.
În timp ce povesteau și se amuzau de zor, la poartă a apărut băiatul răutăcios de cu o seară în urmă.
- Bună dimineața! Am venit să vă rog, dacă puteți, dacă vă lasă inima, să mă iertați pentru gesturile mele! De fapt, am fost invidios pe voi, pe prietenia ce vă leagă!
Privirile copiilor s-au intersectat și au murmurat într-un glas:
- Te iertăm și te invităm să ni te alaturi! Toți pentru unul și unul pentru toți!
Copiii s-au strâns în brațe și au apreciat puterea adevărului și a prieteniei. Zgomotul unui avion i-a făcut să privească spre înaltul cerului. Pe o panglică lată era inscripţionat: "Paște Fericit alături de cei dragi!"
- Îmi doresc să devin pilot! exclamă băiatul care se alăturase grupului.
- De Paște, cerurile se deschid și rugile sunt ascultate.  Să devii aviator îți doresc, spuse Ina.
Ouă roșii, cozonac, pască și drob tronau pe masa din curtea plină de verdeață a bunicilor.
Sărbătoarea Paștelui să vă găsească sănătoși, buni și darnici! Îngerii să vă ocrotească şi să vă îndrume paşii pe drumul luminos al vieţii.


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Cartea "Cauta-ti prietenii!" de Ramona Ciobanu

Am citit multe comentarii frumoase despre carte. Mi-a placut ca Ramona a mers in scoli pentru a-si promova cartea "Cauta-ti prietenii!", care nu este publicata la o editura, ci din fonduri proprii la o tipografie.
Personajele au nume haioase si nemaintalnite. Actiunea decurge ritmat si se petrece in locuri interesante. Imi place calitatea hartiei, a ilustratiilor (desi mai sunt mici greseli de tipar si de semne de punctuatie, dar se intampla oricui). 
Cartea este pentru copii, dar si pentru copiii din noi. 
O puteti comanda pe site-ul: http://povestileramonei.ro
Lectura placuta!


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Povestea creioanelor de CG

Gerul pusese stăpânire peste tot. Copacii plângeau sub greutatea zăpezii argintii. Totul îngheţase, ca şi cum avusese loc o magie. Undeva, mai departe se zărea o cabană de lemn, parcă era decupată din vederi. Ferestrele erau laminate, pe coş ieşea fum gros şi alb ca laptele, care se pierdea printer norii pufoşi, care cerneau cu îndemânare neaua.
Înot cu greu prin zăpada ce-mi atinge genunchii, suflul îmi este din ce în ce mai greu, dar vreau să ajung la cabană, să văd ce se întâmplă acolo. Privesc spre cer, deşi crengile brazilor nu îmi fac această muncă prea uşoară, şi vă cum norii îmi fac semne încurajatoare, să mă îndrept spre cabană. Cu chiu, cu vai am ajuns. Cabana este atât de frumoasă şi primitoare.
Cioc cioc cioc. Numărul trei, magic pentru deschiderea uşilor şi a sufletelor, uneori.
Scârţâitul uşii îmi dă fiori şi emoţii.
- Bună ziua, sunt reporter la un ziar local, şi aş dori să realizez un interviu cu dvs., pădurarul.
- Cu plăcere, poftiţi, iarna aceasta nu a fost prea prietenoasă, spuse amabil pădurarul.
Am intrat într-un loc de basm. Parcă era casa lui Moş Crăciun: luminată, călduroasă, ordonată şi mirosea a dulce şi a bun.
- Îmi puteţi povesti despre dvs. şi familia dvs.? am întrebat, timid.
- Sigur. Sunt pădurar din tată-n fiu. Am iubit lemnul şi i-am învăţat toate secretele. Acum, tai lemne şi-l pregătesc pentru fabricarea creioanelor. Dărâm copacii cu toporul, le spun o poveste sau le cânt ceva pentru a le alina suferinţa, deşi ei îşi cunosc rostul. Îi despic şi îi aşez în stive, apoi îi pun într-un camion şi pornesc spre fabrică.
….
Facem un salt şi ajungem la fabrica de creioane. Aici sunt două secţii: una pentru creioane clasice din lemn şi alta pentru creioanele cu mine de 0,5mm.
Creioane colorate, creioane gri… o armată de creioane. Aliniate… merg în coloană. Două câte două, aranjate pe nuanţe, sunt aşezate frumos în cutii. Apoi iau drumul librăriilor şi ajung pe rafturi. Îşi pândesc clienţii. Au momente de dorinţă arzătoare de a sări în coşurile de cumpărături ale oamenilor.
Creioanele râd. Le tot ascuţim, devin cioturi şi îşi iau rămas bun. Desenează şi scriu până la ultima suflare. Câte secrete ştiu creioanele, câte cuvinte de dor, de iubire, de suferinţă şi dezamăgire.
Creioanele mecanice sunt mai trainice… sunt practice, dar cele din lemn au mai mult suflet.
Scrieţi şi iubiţi creioanele… doar ele vă ştiu secretele şi dorinţele şi iubirile.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Mama de gemeni

Uneori nu imi vine sa imi dau pijamalele jos. Poate poate gasesc timp si pentru un somn si sa fiu pregatita. 
Printre biberoane, costumase, scutece, carti de povesti, dorinte, telefoane si dosare de rezolvat, incerc sa gasesc inspiratie pentru invitatiile de nunta si botez. Nu stiu cand se face ora de iesit afara si nu sunt gata. Nici azi nu am citit. Dupa ce adorm!, imi spun. Cand se lasa linistea in casa, incerc sa scriu doua randuri la un proiect drag pe care vreau sa il finalizez si mi se face somn. Ma pun in pat. As deschide putin telefonul sa citesc un articol ceva. Dar renunt pentru ca ma voi intinde mai mult decat mi-am propus. Voi scrie dimineata!, imi impun. Dimineata, la 4, dupa plecarea sotului, se trezesc comorile cu chef de ras si de joaca. Dureaza pana la 5 - 5.30. Gata! Acum scriu!, imi poruncesc. Dar patul este atat de atragator! Macar o ora sa mai dorm. Si dorm. Pana pe la 8 - 8.30 cand se lasa cu veselie, schimbat de scutece si tinuta, lectura, pus picaturi si tot asa pana la 10.30 - 11. 
Apoi, spalat rufe, impaturit, raspuns la mailuri si diverse alte activitati casnice. 
Fiecare iesire la aer mi se pare o victorie bine meritata! Oamenii ne privesc cu drag si admiratie! Oauu... ce oameni curajosi. Parinti de gemeni. Dar va marturisesc un secret: in zona Aparatorii Patriei este plin de gemeni. :))))) Chiar ieri ne-am intalnit cu bunici care iesisera cu gemeni baieti de vreo 3 ani. Ne-au spus: "Felicitari! Este greu, dar este si foarte frumos!" Copiii din bloc striga: "Au iesit gemeniiiii! Doi la pret de unul!" :)))))

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Atelier smARTkid 23 aprilie



Lectura: ZOOTROPOLIS, editura Litera

Identificam personajele principale si pe cele secundare din textul lecturat

Vorbim despre emotii si despre atributele personajelor principale

Facem exercitii de imaginatie. Ce personaj ne-am dori sa fim?

Rezolvam fise smARTkid

Joc. Pantomima, ghicim animalele din Zootropolis si emotiile mimate de colegii nostri

Folosim super flizz-uri Zootropolis ca suport pentru a inventa povesti

Copiii pot aduce propriile superflizz-uri Zootropolis la atelier, daca doresc. Le vom folosi in jocuri educative.


Desenam propriile povesti pornind de la imaginile de pe super-flizz-uri.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Curcubeul de Claudia Groza

Curcubeul 
de Claudia Groza


O zi calduroasa de vara anuntasera la meteo. Horia a plecat cu tatal sau sa se plimbe cu bicicleta in parc. Dintr-odata, nori gri au acoperit cerul si picaturi mari de apa au pornit suparate spre pamant.
- Hai sa ne adapostim sub acest copac prietenos si frunzos!, spuse tatal.
- Ce buni si intelepti sunt copacii, tati!
- Da, dragul meu! Stiu multe pentru ca traiesc sute de ani.
Ploaia nu a durat mult. Iesind din adapostul oferit de puternicul copac batran, Horia a privit cerul si a observat un semicerc frumos colorat in multe culori.
- Ce frumos este cerul tati!
- Este curcubeul, Horia!
- Adica?, intreba nedumerit baietelul.
- Soarele se priveste in picaturile de apa din aer si astfel apare un arc cu multe culori.
- Tati, cate culori sunt in curcubeu?
- Pai... hai sa numaram impreuna: rosu, oranj (portocaliu), galben, verde, albastru, indigo, violet. 
- Sunt.... unu.... trei... cinci... sapte culori, tati!, rosti Horia, numarand si in gand si cu voce tare. Rosu ca macul, oranj ca portocala, galben ca soarele, verde ca frunzele, albastru ca cerul, indigo ca pruna si violet ca petalele florilor numite violete.
- Bravo, dragul meu!, zise tatal mandru.
Horia si tatal au pornit cu bicicletele spre casa. Aerul era parfumat. Ploaia spalase praful si florile respirau bucuroase.
- Hai sa ne intrecem, tati!
- Bine... dar sa nu te superi daca pierzi!
- Nuuuuu! Deloc. Bicicleta ta are rotile mai mari asa ca ai sanse sa castigi, rosti Horia.
Tatal sau a zambit si a pedalat astfel incat sa ajunga in acelasi timp la locul stabilit de Horia.
Dragi parinti, bucurati-va de natura impreuna cu micutii vostri!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Furia de Claudia Groza

FURIA
de Claudia Groza

Emoțiile călătoresc pretutindeni. Bucuria, Fericirea, Frica și Furia vizitează oamenii pentru a-i învăța să fie buni, puternici, curajoși.
Ema este o fetiță gingașă, talentată și foarte isteață. Pictează extrem de frumos.Se pregătește pentru o expoziție de pictură la Palatul Copiilor. Fetița iubește animalele și are mulți prieteni. Bunătatea și Fericirea sunt prietenele ei secrete.
-Bună dimineața, micuțo! Ce planuri ai pentru azi?, rosti Bunătatea.
- Bună dimineața!, spuse Ema și o îmbrățișă pe Bunătate. Astăzi îmi ajut o colegă să își refacă unele desene pentru portofoliu.
- Minunat! Așadar toată lumea va fi fericită, se auzi o voce veselă.
- Bună dimineața, Fericireeeee!, au strigat în cor Ema și Bunătatea.
Cele trei prietene au servit micul dejun în liniște, cu zâmbetul pe chip. Se anunța o zi calmă, cu bucurii și fericire.
-          Bună Lia! Ești pregătită pentru o muncă de un adevărat pictor?, grăi Ema.
- Sincer sunt puțin cam obosită. Aseară m-am înfuriat rău de tot când mi-am amintit cum vântul mi-a desfăcut pur și simplu dosarul și mi-a purtat desenele prin ploaie. Era și amuzant, Ema. Parcă dansau planșele.
- Lia, se va rezolva! Orice problem are o soluție. Ce bine că nu cunosc această emoție: Furia.
Nu mă cunoști, dar în această după-amiază vom face cunoștință”!, murmură Furia.
Cu drag și veselie Ema i-a desenat toate planșele distruse de ploaie. Lia este talentată și ea, dar oboseala și supărarea au făcut-o să nu se mai poată concentra pe desen. La final, Ema i-arătat lucrările prietenei sale.
- Ce părere ai? Îți plac? Sunt reușite?
- Sunt supeeerbe! Îți mulțumesc Ema pentru răbdarea și bunătatea ta. Nu mulți ar face asta, crede-mă.
            Cele două fete s-au îmbrățișat, apoi a plecat fiecare la casa ei. Ajunsă acasă, Ema s- schimbat și a vrut să se apuce de rezolvarea temelor. Nu a fost atentă și a vărsat paharul cu apă chiar pe caietul de matematică cu tema rezolvată. Dintr-o dată a început să țipe, să arunce cu penarul, cărțile și caietele prin încăpere.
- Nu se poate așa ceva! Nu mai pot! Sunt obosită și nu mai timp să rezolv tema!
            Furia privea acest spectacol și râdea.
- Credeai că tu nu mă vei cunoaște niciodată și îmi vei rezista! Privește-te!, rosti Furia, întinzându-i fetițeo oglindă.
            Ema a privit. A căzut în capcana Furiei. Nu se putea așa ceva!
- Fir-ar să fie! A fost o capcană! Este prima și ultima când mă las păcălită!, murmură Ema.
- Da, da! Acesta este numai începutul, zise Furia.
            Însă Ema s-a întâlnit rapid cu prietenele ei Bunătatea și Fericirea și le-a povestit cum a căzut în mrejele Furiei.
- Off! Draga noastră, trebuie să fii fermă și să nu te lași influențată de domnișoara Furie. Pe cât este de elegantă, pe atât este de urâtă. Și te transform și pe tine într-o persoană urâtă, spuse Bunătatea tristă.
- Te-a pus să te privești în oglindă?, întrebă Fericirea.
- Da! M-am privit în oglidă, șopti Ema.
- Și ți-a plăcut ce ai văzut?, adăugă Bunătatea.
- Sincer? Nici nu m-am recunoscut, spuse Ema foarte supărată.
- De fiecare dată când simți prezența Furiei prin preajmă, respiră și amintește-ți de imaginea ta în oglindă, rosti Bunătatea.
- Sau vizualizează un câine furios! Cum te simți?, murmură Fericirea dându-i Emei părul pe spate.
- Îmi este teamă!, răspunse Ema.
- Vezi? Aceași teamă o simt și cei din jurul tău când ești furioasă. Îi poți răni fie cu un obiect aruncat, fie cu vreun cuvânt dur care îi poate jigni, spuse Bunătatea.
- Știam că mă pot baza pe ajutorul vostru.De aceea v-am și chemat. Vă mulțumesc mult! Am să ignor prezența Furiei.
            Furia a plecat din casa Emei și nu a mai vizitat-o niciodată. A înțeles că este o fată bună, veselă, fericită și nu pierde timp înfuriindu-se. Bunătatea și Fericirea sunt mândre că au o astfel de prietenă, care nu se lasă influențată de emoții negative.
            Dragi copii, când simțiți Furia în preajma voastră respirați, numărați până la zece și gândiți-vă că aceasta vă transformă în adevărați monștri dacă o lăsați să  vă influențeze.

            Furia a hotărât să îi viziteze numai pe copiii fricoși.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Povesti scrise de gemenii Horia si Ana

Poveste pentru tati
de Horia Ioanid Lazar 

Timpul trece cu o viteza fantastica, iar noi, gemenii Horia si Ana, crestem ca in povesti. Suntem veseli si zambim cand tati si mami vorbesc cu noi. 
In curand, peste vreo trei luni, vom incepe sa mancam legume si fructe. Am aflat de la tati ca ele sunt foarte sanatoase si gustoase. Sa va spun ca tati gateste foarte bine. 
- Tati, vrei sa plantam morcovi, rosii, dovlecei, ardei, patrunjel si gulii?
- Sigur, baiatul meu, raspunse tati fericit.
Asadar am luat ghivece, pamant si seminte. Tati le-a aranjat, iar eu cu Ana am pus seminte si apoi le-am udat. Zi de zi vorbeam cu plantutele care se iveau firave din pamant. Au crescut, au facut flori si apoi fructe. Dar ce fructe! Mari, gustoase si voioase! 
Cand au fost coapte, tati le-a cules si ne-a preparat sucuri si supe hranitoare. Acum avem energie cat pentru o mie! Suntem pregatiti de joaca si de daruit iubire.
Va doresc sa aveti tati blanzi ca al meu! Dar mai ales sa va invete lucruri frumoase, utile si sanatoase pentru corp si suflet!
- Tati, te pupam si te iubim! Horia bucuria si Ana nazdravana


Poveste pentru tati
de Ana Melania Lazar


In fiecare dimineata, o fetita cu obrajori pufosi, se trezește sa ii zâmbeasca tatalui sau care pleaca la munca. 
- Tati, vreau sa iti daruiesc un zâmbet pentru fiecare ora din zi! Apoi, când vii acasa, sa te imbratișez și sa ne jucam impreuna.
- Multumesc bombonica mea ochioasa!
- Tati, am visat ca faceam impreuna stele din hârtie! Eu cred ca esti steau mea calauzitoare! 
Tatal zâmbeste.
- Tati, vreau sa ma inveti tot ce știi! rosti micuta copila și adormi la loc pentru alte vise placute pe care sa i le impartaseasca tatalui ei adorat. 
Vise placute și lecturi placute, bebelușilor!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Tolba cu povesti

Recenzia cartii Tolba cu povesti o gasiti aici:

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Orașul de Nicăieri de Claudia Groza

Orașul de Nicăieri
de Claudia Groza

Dimineață senină de mai. Păsările își începuseră cântarea devreme în zorii zilei. Natura își îmbrăcase hainele verzi de smarald. Ana și Horia s-au trezit mai bucuroși ca niciodată.
-      Ești pregătit de călătorie?, rosti Ana îmbujarată.
-      Normal. Mă mai întrebi?!
Gemenii Ana și Horia plănuiseră să plece într-un oraș despre care citiseră ei într-o carte de povești. Acest oraș se numea ”Orașul de Nicăieri”. Au pregătit o hartă, merinde și câteva haine pentru a fi protejați indifferent de vreme și au pornit la drum.
După ce au schimbat multe mijloace de transport: autobuze, tramvaie, trenuri, avioane și chiar un vapor, gemenii au ajuns în orașul căutat. Credeți că era un oraș ca toate orașele? Ați ghicit! Nu. Nu era un oraș obișnuit. Acolo, casele erau din turtă dulce, copacii din vată de zahăr și florile din acadea. Oamenii zâmbeau mereu și călătoreau cu baloane colorate.
- Micuților, voi nu suteți de pe meleagurile noastre, nu-i așa?, grăi un bătrân foarte blând, cu ochi senini.
- Așa este!, a răspuns Ana. Suntem frați gemeni și am dorit să vizităm acest oraș pe care l-am visat amândoi, în nenumărate rânduri.
- Voi chiar nu aveți mașini? Este așa liniște în orașul vostru. Bine, se aude cântecul păsărilor, zumzăitul insectelor și muzica instrumentelor, a adăugat Horia.
În centrul Orașului de Nicăieri erau așezate instrumente muzicale uriașe, care la adierea vântului cântau armonios.
- Aici nu există praf, poluare, răutate și invidie. Toți oamenii, cu mic și cu mare se ajută între ei. Copiii se joacă împreună și învață unul de la celălalt. Noi ne bazăm pe bunătate și fericire. Orașul nostru este foarte armonios!
Micuții i-au zâmbit bătrânului.
- Așa am visat și noi! De aceea am venit în vizită. Să ne convingem că acest oraș există. Și pe noi ne învață părinții noștri să fim buni, să dăruim, să zâmbim oricât ne-ar fi de greu uneori, rosti Horia.
- Acum, că am văzut că există un oraș cu oameni buni, zâmbitori, avem toate motivele să perseverăm și să încercăm să facem lumea mai bună, spuse Ana, făcând fotografii.
Dintr-o dată au fost acoperiți de baloane de săpun.
- Să ne adăpostim, grăi bătrânul. A început ploaia!
- Ploaia?Așa arată ploaia aici?, întrebă uimită Ana.
- Hahaha! Până și ploia este veselă și jucăușă în acest oraș, zise Horia.
- Dacă zâmbești lucrurile sunt mult mai plăcute și soluțiile se ivesc rapid, precum ciupercile după ploaie, murmură bătrânul ca pentru sine.
Gemenii s-au bucurat de zile minunate în Orașul de Nicăieri. Și să fim bine înțeleși: se numește astfel pentru că totul este plin de bucurie, de bunătate și de armonie, nicidecum pentru faptul că nu ar exista.
Dragi cititori, zâmbiți, fiți buni și darnici, iar Orașul de Nicăieri va deveni orașul vostru.



  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină