SPORTUL ȘI SĂNĂTATEA - de CG

SPORTUL ȘI SĂNĂTATEA
de Claudia Groza
Razele vesele ce anunțau o dimineață frumoasă de primavară timpurie     l-au trezit pe Toma. Puțin morocănos s-a îndreptat spre baie. În timp ce se spăla pe chip, auzi o voce melodioasă și cristalină:
- Astăzi vreau să beau un ceai bun! Ce spui de asta? Îmi oferi?
- Nu-mi place ceaiul. Toți din această casă cunosc asta!
- Dar eu, Pielea ta, vreau un ceai de iasomie... sau de lămîie.... sau de plante medicinale!
- Hahaha... pielea nu vorbește, șopti Toma, ștergându-se cu prosopul.
- Noi suntem de partea ta, au sărit în ajutorul pielii Stomacul și Inima.
- Vă mulțumesc, dar aș vrea să îl fac să ne iubească, să își aprecieze corpul, șopti Pielea.
Toma și-a luat ghiozdanul și a plecat spre grădiniță. Pe drum, o durere apăsătoare l-a făcut să se oprească.
O fi de la faptul că nu am vrut să beau un ceai?” gîndea băiețelul.
- Bineînțeles! Noi celulele musculare, ne-am supărat foarte rău. Vrem să le susținem pe suratele noastre din organism.
- Dar eu nu beau nici măcar apă, grăi trist Toma.
- Nu este corectă, dar mai ales sănătoasă decizia ta în ceea ce privește alimentația.
Oasele au început să plîngă și să scîrțîie.
- Noi am vrea să facem mișcare, să sărim coarda, să jucăm tenis, baschet!
- Și noi am vrea să ținem un ghidon și să rugăm picioarele să pedaleze! Ne-am plictisit și am obosit să butonăm jocurile pe calculator, pe telefon sau pe tabletă.
Limba s-a alăturat și a încercat să calmeze cearta.
- Vă pregătesc chiar azi, stimate colege celule, o delicioasă rețetă cu miere, semințe de floarea-soarelui, puțin susan și un strop de mac.
- Vai... nu-mi place! Nu suport semințele! rosti Toma.
- Dragule, nu e deloc așa. Ai mîncat de nenumărate ori batoane cu cereale și semințe pe care le-ai văzut în reclamele de la televizor. Este la fel de gustoasă și mai ales, sănătoasă! Crede-mă că vei încântat!
- Hei Toma! Bună dimineața! Grăbește-te! Azi avem un atelier despre sport și alimentație sănătoasă! De abia aștept să particip! rosti Eva, colega de grădiniță.
- Super! Am avut o dimineață ciudată și îmi va fi de folos!
Copiii au ajuns la timp, cînd profesorii pregăteau materialele pentru atelierul „Sport la îndemână”.
- Ce înseamnă sportul pentru voi, micuților? întrebă o instructoare tânără.
- Mișcare!
- Distracție!
- Bucurie!
- Perfect! Mă bucur să aud aceste cuvinte. Astăzi vom sări coarda împreună și veți vedea că oasele, mușchii și pielea voastră, vor radia de fericire!
- Eu am ceva probleme și cu Stomacul! S-a supărat pe mine că nu beau ceai! șopti timid Toma.
- Într-adevăr, apa și ceaiurile sunt prietenii de nădejde ai celulelor, care sunt precum niște cămăruțe, bogate în apă. Știți cum este? O celulă este ca o piscină în care sar mulți oameni și apa este împrăștiată, aceasta secând. De aceea, este necesar să completăm zilnic cantitatea de apă din piscină.
Copiii au învățat lucruri interesante și utile despre corpul lor.
Sportul, alimentația bogată în fructe, legume și semințe, apă și ceaiuri, ajută organismul să fie sănătos, voios și puternic.
-         Haideți să sărim coarda!
-         Daa... au strigat în cor copiii.

Micuții au sărit coarda și s-au distrat de minune! Atelierul „Sănătate la îndemână” a fost un succes de neuitat pentru micuți.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

AVIONUL NAZDRAVAN - de Claudia Groza

https://edituraatu.wordpress.com/carti-pentru-copii/avionul-nazdravan-de-claudia-groza/

Avionul năzdrăvande Claudia Groza
2015, carte ilustrată
ISBN 978-606-8702-21-6
Preţ: 10 lei
Haideţi în Avionul năzdrăvan alături de Lia şi Matei, să învăţăm despre nori, avioane, elicoptere şi despre uluitoarea frumuseţe a zborului!
*   *   *
„Zgomotele avioanelor le stârneau curiozitatea de fiecare dată când le auzeau, de aproape sau în depărtare. Îşi puneau mâna streaşină la ochi şi scrutau albastrul cerului sau norii îngrămădiţi în pâlcuri din loc în loc. Strălucirea avioanelor în reclamele din revistele părinţilor îi fascina pe cei doi fraţi, Lia şi Matei. Visul lor de a zbura măcar o singură dată se cuibărise adânc în sufletul lor. „Oare cum se văd pădurile de sus? Dar apele? Dar munţii şi câmpiile?” se întreba de multe ori Lia…”



  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Unde s-a ascuns somnul? de CG



Într-un ţinut din vestul Indiei, somnul dispăruse de câteva zile. Iarba creştea, fluturii zburau, păsările ciripeau de zor. Soarele se plimba vesel şi jucăuş pe cerul senin. Când noaptea cobora peste sat, cu mantaua ei de stele supravegheată de mândra lună, somnul era de negăsit.
Oamenii nu mai dormeau de luni bune. La început, toţi se bucurau, că puteau să facă tot ce şi-au propus. Aveau timp suficient. În scurt timp, au obosit. Au devenit agitaţi, se plângeau din orice şi ţipau unii la alţii. Câţiva confraţi se îmbolnaviseră. Copiii nu mai creşteau şi nu mai puteau să înveţe. Nimeni nu putea dormi. Haosul pusese stăpânire pe ţinut şi pe sufletele localnicilor. Era imposibil să zăreşti un zâmbet pe vreun chip.
- Este cazul să luăm măsuri, se auzi  vocea fermă a unui bărbat.
- Să pornim degrabă în căutarea somnului. Altfel, vom muri pe rând, grăi un bătrân, ce părea a fi înţeleptul satului.
- Să facem mai multe echipe care să pornească în direcţii diferite. Nu este timp de pierdut, spunea bărbatul ce luase iniţiativa.
Au fost făcute patru echipe. Una să caute spre râu. Alta să pornească spre pădurea ce se întindea falnică la marginea satului. Cea de-a treia echipă să cotrobăie prin lăzile de lemn aflate în case. Ultima echipă, să aleagă nisipul de pe drumurile satului.
Aşadar, locuitorii, grupaţi de înţeleptul satului au pornit grăbiţi în căutarea somnului.
Echipa ce a pornit spre râu a găsit o sticlă ce plutea la suprafaţa apei. Din loc în loc, râul făcea bolboace agitate. Oamenii au sărit să prindă sticla şi să o deschidă.
- Este un bilet în interior. Poate găsim vreun indiciu, se auziră vocile grăbite.
Deschizând dopul, din sticlă a ieşit biletul pe care scria trecutul fiecărui locuitor din sat. Citind, au înţeles câte rele făcuseră naturii şi oamenilor. Au decis să îşi schimbe atitudinea.
A doua echipă, ce pornise entuziasmată spre pădure, a început căutările şi săpăturile la rădăcina copacilor bătrâni.
- Am descoperit o comoară. Veniţi repede, strigă o voce tânără şi emoţionată.
Au răscolit comoara, însă nici urmă de somn. Erau din ce în ce mai obosiţi.
- Se pare că nici aurul nu poate cumpăra orice. Aş da toţi aceşti galbeni pentru o jumătate de oră de somn, mărturisi un tânăr.
- Parcă suntem blestemaţi, adăugă un altul.
Istoviţi, sătenii se întorceau spre casă. Nu găsiseră decât nişte idei, care i-au ajutat să devină mai buni, mai harnici, mai darnici. Dar la ce folos, dacă ei erau din ce în ce mai obosiţi?
Echipa ce cotrobăia prin lăzile din fiecare casă, a descoperit amintiri.
- Se pare că sunt utile amintirile. Parcă îţi dau o oarece energie şi putere să zâmbeşti.
- De acum încolo, voi păstra ca pe un talisman fiecare amintire frumoasă, completă o voce melodioasă.
- Nu, nici urmă de somn, a fost concluzia acestei echipe.
Cetăţenii din ultima echipă, răsfirau nisipul de pe drumurile din sat. Le-au luat la rând. Întâi cele importante, apoi cele secundare.
- Am găsit aur. Să-l strângem într-un vas, strigă un bătrân.
            - Toate sunt date cu un rost. Până acum mergeam zilnic pe aceste străzi şi nu am observat ce bogat este satul nostru. Tot timpul ne plângeam că nu avem suficient, mărturisi trist şi îngrijorat înţeleptul satului.
            - Aşa este. Păcat că am descoperit asta târziu. Corpurile noastre sunt slăbite. Nu vom mai rezista mult fără odihnă. Se pare că somnul  ne-a părăsit. Suntem un sat blestemat pentru că am fost nerecunoscători pentru ce aveam. Lăcomia ne-a fost răsplătită, adăugă un bătrân.
Aşezaţi fiecare pe unde putea, istoviţi, nervoşi, trişti, au fost atenţionaţi de râsetul cristalin al unui copil. Privind spre el, au observat că micuţul se juca cu un nor pufos, alb ca laptele, pe care se găsea somnul. Acesta era fericit că fusese descoperit de un suflet curat.
- M-am întors. Nu vă puteam lăsa să dispăreţi cu toţii. E bine că    v-aţi redescoperit ca oameni. Acum, să mergem să ne odihnim cu toţii.
Somnul, blând şi vesel, aşteptă ca fiecare localnic să meargă în patul lui. Suflă peste case şi oamenii au adormit.
De atunci, apreciau tot ce îi inconjura. Strângeau amintirile cu mare drag. Erau uniţi şi se ajutau reciproc. Se pare că nimic nu este întâmplător pe această lume. Nici măcar această poveste.



  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Acul şi cuiul de CG

ACUL ŞI CUIUL
de CG
Un ac cu gămălie,
Subţire şi cam chel,
Şi-a luat o pălărie
Plimbându-se sigur pe el.
Un arici ţepos a întâlnit
Şi pe loc acul a amuţit.
- Sunt mândru de acele mele!,
Spuse ariciul, mişcându-şi acele.
- Eu sunt un ac elegant,
Aproape de neegalat.
Tu eşti ţepos,
Dar zău, deloc frumos.
Un cui ruginit,
Uşor plictisit,
Lauda acului a auzit.
- Nu te supăra prietene,
La ce eşti util?
De eleganţă sunt sătul.
- Ah... păi.... pot ţine
Ceva prins de mine
Dacă sunt înfipt bine de un suport.
- Dragule, şi eu am fost ca tine
Tânăr, elegant, strălucitor,
Dar ia seama la mine,
Timpul ne schimbă viaţa tuturor!
Aşadar fi bun, îngăduitor,
Nu mai râde de aricii ţepoşi,
Care sunt foarte frumoşi,
Veseli şi prietenoşi!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină