PRIETENIA ŞI ASTMUL



PRIETENIA ŞI ASTMUL
de Claudia Groza
Dimineaţă de mai. Soarele s-a ridicat semeţ pe cerul albastru sidefiu. Norii alunecau uşor pe cerul de un albastru deschis, ca şi cum cineva ar fi aruncat o găleată cu apă şi s-ar fi decolorat. Păsările se întreceau în cântece care mai de care mai interesante şi mai melodioase.
Autocarul  a frânat, a scârţâit şi s-a oprit.
- Gata dragilor! Aţi ajuns la destinaţie!, rosti şoferul.
- Copii, aveţi grijă să nu vă uitaţi nimic în autocar!, adăugă doamna învăţătoare.
Copiii coborau fericiţi, unul câte unul. Veniseră la mare pentru minivacanţa de 1 mai.
- Mergem să vedem marea?, întrebă Cezar.
- Mâine dimineaţă! În această seară ne instalăm şi ne jucăm, răspunse învăţătoarea.
        Micuţii au fost repartizaţi în camere. Au verificat spaţiile, au aerisit, apoi au aranjat hainele în dulapuri. Au coborât să servească cina.
        După zgomotul tacâmurilor care răsunau în farfurii, au început râsetele şi poveştile.
- Declarăm deschisă seara jocurilor!
        Câtă veselie şi agitaţie era în sala de festivităţi a hotelului! Tot felul de jocuri se desfăşurau în aplauze şi exclamaţii zgomotoase! Karaoke şi tot felul de concursuri bazate pe talent.
- În zece minute se dă stingerea! Somn uşor! Mâine trezirea este la ora 7.  Să vă odihniţi!, rosti învăţătoarea.
        Scările păreau ghirlande vii cu gloata de copii urcând spre camere. Fiecare s-a pregătit de somn. Erau nerăbdători să regăsească marea în zori. Iar pentru asta aveau nevoie de odihnă pentru a avea energie să înfrunte valurile.
*
Stelele apăreau una câte una. Nu se grăbeau. Se jucau de-a v-aţi ascunselea. Luna rotundă, strălucitoare a sosit şi ea. La braţul ei se afla domnul Vânt de Seară.
În camere s-a făcut linişte. Întunericul pusese stăpânire peste hotel. O lumină slabă pâlpâia la una dintre ferestre.
Ina tuşea. Din ce în ce mai puternic. S-a ridicat şi a deschis larg geamul.
- Hei! Ce ai păţit? Te pot ajuta?, întrebă Maria, colega de cameră a Inei.
- Nu, nu ai cum!
        Maria nu a stat pe gânduri. A ieşit pe hol, încercând să găsească ajutor.
- Maria! Nu striga! O ajut eu pe Ina.
        Era Cezar. Băiatul care dorea să vadă cât mai rapid marea.
- Ina, unde îţi este aparatul de respirat? Hai să ieşim la aer!, spuse Cezar, apucând-o pe Ina de braţ.
- Este grav? Merg cu voi?
- O criză de astm. Are nevoie de aer! Nu te speria. Este pe mâini bune. Şi eu sufăr de astm.
        Când a respirat aerul răcoros, Ina şi-a revenit.
- Îţi mulţumesc mult, Cezar! Nu am reuşit să îmi găsesc aparatul. Mai mereu păţec aşa.
- Crizele astea apar când nu te aştepţi, când te simţi în al nouălea cer, apar şi ele şi îţi strigă: “Surpriiiză!”
Ina a început să râdă.
- Ce nostim eşti!
- Le cunosc atât de bine!
- Pe cine?, rosti Ina.
- Cum pe cine? Pe crizele acestea fandosite de astm!
- Cum aşa?
- Am astm din copilărie. Nu am stat prea bine cu imunitatea. Eu reacţionez de obicei la polen!, spuse Cezar.
- Eu la fulgii din pernă, acarieni, fum de ţigară. Am uitat să dau perna deoparte sau să o verific, grăi Ina. Iartă-mă că ţi-am perturbat somnul. Mâine vei dormi pe plajă. Mă simt vinovată!
- Să nu mai afirmi asta nici în glumă! Eram pe balcon. Am auzit că tuşeai. Am recunoscut tusea astmatică şi nu ştiam cum să ajung mai repede la tine. Îţi propun ca în vacanţa de vară să vii la mine la Turda şi vom merge împreună la salină. Îţi va fi de folos!
- Chiar am să vin! M-am liniştit când am aflat că peste 300 de miloane de oameni din întreaga lume au astm.
- Ina, noi chiar suntem norocoşi. În alte regiuni ale lumii medicaţia este foarte costisitoare sau bolnavii nu au acces la informaţii.
- Ai dreptate! Am fost speriată când am aflat că nu mă voi vindeca niciodată.
- Hei! Este important să fii atentă, să ai mare grijă la schimbările de mediu, să eviţi poluarea, fumul de ţigară. Nu e greu!
- Cezar eşti atât de optimism! Îţi mulţumesc. Am şi eu un dar pentru tine!, murmură Ina.
        Cezar s-a emoţionat. Întunericul îi era aliat. Îi ascundea cu succss roşeaţa din obraji.
        Urcând în camera, Ina a căutat în rucsac şi a scos din folie o invitaţie.
- Poftim Cezar! M-aş bucura să ne vedem acolo!
- Negreşit! Orice ar fi… oriunde ar fi… ne vedem!
        Cei doi au râs pe înfundate. Astmul i-a unit. Unde-s doi puterea creşte şi duşmanul nu răzbeşte.
        Aerosolii din zorii zilei i-au ajutat Inei să respire mult mai bine. Plămânii ei erau bucuroşi!
Ina şi Cezar vor participa la un eveniment dedicat ZILEI MONDIALE A ASTMULUI, sărbătorite pe 5 mai, la clinica POLISANO.
Vă invităm şi pe voi, cei care suferiţ de astm!







  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină