Dispariţia şotronului - de Claudia Groza



DISPARIŢIA ŞOTRONULUI
de Claudia Groza
O zi de primăvară se anunţa din calendar. Păsările ciripeau vesele, iar albinele îşi făceau treaba pe lângă flori.
Două fetiţe frumoase, una şatenă şi alta blondă, se jucau şotronul. Desenat frumos pe asfalt, cu cretă colorată, şotronul era fericit când le vedea pe cele două copile, Diana şi Miruna cât de bucuroase erau când nimereau pătrăţelele cu nasturele rupt de la un palton vechi.
- Hai Diana! Este rândul tău, spuse Miruna.
- La cât am ajuns?
- La 7.
- Cam dificil!
- Eeeee.. tu eşti expertă la acest joc. Eu sunt mai mică!
- Acest joc va dispărea acum! Pentru totdeauna! Hahaha... un râs puternic se auzi dintr-un tufiş.
Fetele s-au oprit din joc speriate. S-au prins de mâini şi au rămas privind spre femeia destul de tânără, cu părul negru ca pana corbului şi destul de încâlcit.
- Te rugăm! Nu ni-l lua. Este un joc frumos şi ne place foarte mult, rosti Diana, văzând-o pe micuţa Miruna cu lacrimi în ochi.
- Nu. Nu pot face asta! Mă deranjează veselia voastră. Nu suport să vă observ mereu chipurile fericite şi să vă aud glasurile cristaline, zbieră zgripţuroaica.
          Dintr-o singură mişcare, a scos o mătură dn spatele său şi a şters şotronul.
- Vei pieri pentru totdeauna, Şotronule – Haiosule – Strâmbule – Hoţule de veselie!
          Şotronul dispăruse. Rămăsese o urmă de cretă pulbere, dar şi aceea a fost suflată cu putere de zgripţuroaică.
          Norii s-au adunat la un semn al vântului care a şuierat. Din senin a început o ploaie cu stropi mari, grei şi repezi. Zgripţuroaica a dispărut,lăsând în urma ei un nor de fum înecăcios. Diana şi Miruna s-au adăpostit lângă trunchiul unui copac bătrân şi cu o coroană bogată.
- Nu vom mai juca şotronul! Era distractiv!, grăi Diana.
- Da. Mie îmi plăcea foarte mult. Mai ales când îl desenam.
- Miruna, nu fi tristă! Vom juca alte jocuri! Ai să vezi!
          Soarele jucăuş le-a trimis micuţelor câteva raze printre crengile groase ale copacului, invitându-le la joacă. Au fost stropite de picături de ploaie, deoarece păsările au zburat vesele spre lumină, scuturând frunzele.
- Dragelor, vă împărtăşesc o bucurie. Nu fiţi triste! Şotronul nu a dispărut. Priviţi pe alee. Am făcut unul pentru voi din petale de flori, frunze şi pietre. Este mult mai trainic! Va rămâne aici mult timp, aşteptându-vă glasurile voioase şi paşii micuţi să îl mângâie.
          Miruna şi Diana au privit fata cu părul de culoarea castanelor coapte, lung până în pământ şi au rămas uimite de atâta frumuseţe.
          Oare cine era?
        ...
a.     Zâna Jocului
b.     Zâna Copilăriei
c.      Zâna Veseliei

Va continua


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină