Bubu in lumea bebelusilor - fragment



INTRODUCERE
Mi se spune Bubu, dar asta numai până la botez. Aşa a decis mami să mă alinte. Îmi place foarte mult! Chiar şi doamna doctor pediatru a exclamat când a venit în vizită: „Ce drăguţ sună Bubu!”
Ce să vă povestesc după trei săptămâni de viaţă extrauterină, adică în afara burticii?! Îmi este cald. Sunt foarte curioasă. Îmi plac sunetele, vocile şi luminile. Azi, mătuşa mea pleca în oraş. S-a parfumat şi m-a luat în braţe. M-am înecat cu acel miros, plăcut ce-i drept. Ce bine că m-a lăsat repede în pătuţ! E obositor faptul că mulţi oameni vor să mă vadă. Unii sunt drăguţi şi copilăroşi. Alţii îmi spun că sunt atât de mică. Hei! Am luat un kilogram în trei săptămâni! Am crescut doi centimentri! Şi toate astea hrănindu-mă numai cu lapte de la mami. Clar au uitat că au fost şi ei ca mine! Mă supăr câteodată deoarece musafirii nu se spală pe mâini… şi miros a mâncare, a ţigară sau diverse alte mirosuri. Dar îi iert! Au prea multe pe cap, sunt stresaţi şi uită aceste aspecte.
E minunat să fii bebeluş! M-aş bucura dacă aţi avea plăcerea şi curiozitatea de a mă însoţi în Lumea Bebeluşilor. Vă garantez distracţie maximă. Vă destăinui - sub formă de cuprins -labirintul prin care vom călători.
         Bubu în burtică         Bubu la maternitate         Bubu acasa          Bubu şi băiţa         Bubu şi prietenii         Bubu şi poveştile         Bubu la botez         Bubu şi muzica

PUTETI AVEA CARTEA LA NUMAI 
12 LEI  DACA O COMANDAT LA EMAIL: claudia.groza@gmail.com sau claudia_groza@yahoo.com 

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Carte pentru bebelusi



Cartea pentru bebelusi.... "Bubu in lumea bebelusilor" - este un jurnal despre primele saptamani din viata unui bebelus.

Bubu la maternitate
Bubu acasa
Bubu la baie
Bubu si prietenii
Bubu si povestile 


O puteti comanda la pretul de 12 lei. 

Comenzi la adresele de mail: claudia.groza@gmail.com sau claudia_groza@yahoo.com 


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Bufniţa de Claudia Groza



Bufniţa
de Claudia Groza

Noaptea cobora peste sat. Stelele licăreau pe pânza albastră a cerului. Luminile se aprindeau în case. Oamenii se pregătsc de odihnă.
În pădurea ce împrejmuia satul, animalele îşi predau ştafetele.
-         Doamna Bufniţă Blu, îţi urez un serviciu uşor, spuse în  zbor mierla.
-         Mulţumesc, prietenă dragă.
Bufniţa este o pasăre impresionantă. Penajul său este maro. Are aripile lungi şi puternice. Poate zbura până la15 km de la cuib.
-         Ajutoooor.... mă doare, se auizi în apropiere.
Pentru cine nu ştie, bufniţa este „doctorul pădurii”.
-         Ce s-a întâmplat? Bufniţa Blu zburând fără zgomot la locul accidentului.
Un iepure rănit la ureche fusese adus pentru îngrijiri. Bufniţa şi-a adus trusa de prim ajutor.
- Mi-e friicăăă... bâigui iepurele, cunoscut (faimos) pentru teama lui permanentă.
-         Promit să nu te doară.
Bufniţa Blu i-a şters rana cu sevă de aloe. I-a pansat urechea cu ciocul şi cu ajutorul aripilor, apoi i-a lipit un plasture.
-         Mă simt mai bine. Îţi mulţumesc mult.
-         Doamna Bufniţă Blu, te rog, ajută-mă! Prietenul meu vulturul Lou este rănit. Se află pe acel pisc (vârf), spuse repede, aproape fără suflare şoimul pluşuv Ale, arătând cu aripa spre muntele ce se zărea în depărtare.
-         Să ne grăbim atunci, răspunse doctorul pădurii.
Cele două păsări au efectuat un zbor lung.
-         Priveşte acea luminiţă albastră! Strigă bufniţa. De la ce o fi, oare?
-         Cred că glumeşti. Păsările nu văd colorat.
-         Scuze. Noi, bufniţele suntem păsări care deosebim (distingem) culoarea albastră.
-         Sper că nu am ajuns prea târziu.
Vulturul Lou era grav rănit. Nu putea povesti ce a păţit. Rana era adâncă.
Pasărea doctor a curăţat cu multă grijă rana. Pansamentul îmbibat în soluţie de mentol, obţinut cu multă grijă din plantele de mentă (izmă), l-a readus pe vultur la viaţă. A tresărit amorţit.
-         Nu am crezut că voi fi salvat. Vă sunt recunoscător, prieteni!
Prietenul la nevoie se cunoaşte”. Natura este atât de darnică! Totul se află în mâinile noastre. Să o protejăm.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Omida si frunzele - de CG

Omida şi frunzele
de CG

Într-o zi cu multă ceaţă,
Cori, omida cea creaţă,
S-a spălat pe dinţi, pe faţă
Şi-a plecat la piaţă.
- Frunze, frunze, neamule,
Ia pofteşte, melcule!
Strigă o  pasăre cocor,
Sprijinită-ntr-un picior.
Cori alege frunze fel de fel,
Scoate bani din portofel
Şi le cumpără pe toate,
Să le prepare salate.
Ajunsă-n bucătărie,
Le pune iute-n farfurie.
Cînd să le taie frumos,
Aude-un zgomot voios.
- Cloroplaste: un, doi, trei.
Scoateţi clorofilă cu temei,
Întindeţio-o repede la soare
Plantei să îi dăm mîncare.
- Ce-o fi asta oare?
Grăi omida-ntrebătoare.
- Este bucătăria plantei.
Fotosinteza e numele ei.
Aici, particule ovale
Storc seva verde-n oale.
O  încălzesc cu lumină solară,
Nicicînd artificială,
Obţinînd substanţe gustoase,
Pentru plante şi persoane mofturoase.
- Recunosc că frunzele sunt delicioase,
Replică omida zîmbitoare,
Pregătind salata hrănitoare.


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Fabrica de dulciuri de Claudia Groza

Fabrica de dulciuri




Dimineaţă de mai. Soarele se ridică semeţ pe cerul albastru sidefiu. Norii alunecă uşor spre orizont.
Din şoseaua principală se face o alee ce şerpuieşte printre copacii cu trunchiuri groase şi coroane bogate, ce duce spre fabrica de dulciuri. Pe alocuri, asfaltul este întrerupt şi din acele locuri creşte iarbă deasă, de un verde aprins.
Cu paşi siguri, hotărât, cu gândul la dulciurile pe care le va împacheta azi, cu hainele mirosind a vanilie şi buzele cu gust de zahăr pudră, merge David, un tânăr cu suflet bun, căruia îi plac acadelele şi napolitanele. Lucrează de ani buni la fabrica de dulciuri, care iată se întrezăreşte dintre copaci. Vai ce frumoasă este! Ferestrele sunt din turtă dulce, zidurile din bezele colorate, uşile din ciocolată, clanţele sunt din  jeleu, rafturile din blat de tort, butoanele din bomboane.
-         Bună dimineaţa, salută David echipa de cofetari, veseli şi harnici, îmbrăcaţi în halate albe şi purtând mândri coifuri înalte, ca cele boiereşti.
-         Bună dimineaţa şi ţie, băiat vanilat! şi toţi au început să râdă cu poftă.
-         Cum merge treaba?
-         Foarte bine. Priveşte numai şi apoi spune ce părere ai.
Laptele proaspăt obţinut de la vacile de la ferma din apropiere se amestecă în valuri dansante cu praful de cacao turnat cu talent de cofetar. Vanilia şi romul curg în vasul în care vor lua naştere cele mai delicioase bomboane. Vişinele sunt aşezate cu bucurie în formele ce se vor umple  de compoziţia realizată mai sus. Bomboanele iau forme diverse, apoi sunt puse la îngheţat, în frigidere înalte, la care se urcă folosind scări de scorţişoară. Rafturile sunt colorate variat, pentru fiecare tip de bomboană o altă nuanţă, astfel încât oamenii care se ocupă de ambalat să nu se încurce.
David a pornit în inspecţia de verificare a bomboanelor, pentru a putea porni acţiunea de împachetare.
- Bun, bun, arată delicios toate, forme perfecte, mirosuri apetisante, aşa că ne putem apuca de ambalat.
Colegii lui David s-au echipat corespunzător, coifuri şi mănuşi din plastic, şi au pornit sarcina de aranjat delicatesele în cutii.
Se aud voci, strigăte, lacrimi. Toţi se miră, se privesc unii pe alţii parcă aşteptând ca unul din ei să fie vinovatul, şi să spună ceva concret.
- Iar de ambalează, iar vom sta zile în şir pe rafturile din magazine, să fim zgâlţâite de oameni şi copii pofticioşi dar atât de nehotărâţi, spuse o bomboană fondantă.
- Eu propun o revoltă! Să nu mai stăm la împachetat!
- Nu este tocmai indicat. Tinerii aceştia sunt drăguţi, ne dau viaţă cu dragoste şi dăruire, ne iubesc şi ne răsfaţă.
- Ce propui atunci?
- Când suntem bruscaţi de oamenii din magazine, să îi atacăm sărindu-le în faţă.
- Minunată idee.
Bomboanele au fost aşezate in cutii, sortate şi încărcate în camioane. Au pornit spre cofetării şi magazine, şi aranjate în raioanele de specialitate cu mai multă sau mai puţină atenţie şi migală.
A venit noaptea, luminile s-au stins şi bomboanele au adormit obosite de drum şi emoţii şi agitaţie.
*
Se aud din nou paşi, din ce în ce mai mulţi, cu diferite frecvenţe şi intensităţi. Oamenii vin la muncă, deci este o altă zi.  Între cutia de carton şi carcasa de plastic în care stau bomboanele, pătrunde o rază diafană a luminii de neon.
În curând, clienţi de diferite vârste se plimbă printre rafturi. Bomboanele stau cuminţi doar doar vor fi cumpărate şi scăpate din aceste locuri triste.
Doi copii, frate şi soră, caută un anumit sortiment de bomboane. Băiatul, deşi este destul de înalt, nu ajunge la ultimul raft, atinge cu vârfurile degetelor o cutie, şi aceasta se răstoarnă. Bomboanele ies din cutie şi sunt sfărâmate, altele au cucuie sau suferă de ameţeli.
Suratele lor trec la atac. Sar de pe rafturi lovind cu putere în cei doi copii, iscându-se un adevărat dezastru. Angajaţii vin să vadă ce se întâmplă.
-         Nu am văzut aşa ceva niciodată, se vaită vânzătoarele!
-         Ce nebunie! Copiii aceştia sunt de vină!
-         Să chemăm poliţia!
-         Da, chemaţi poliţia spuse şeful magazinului, luând copiii şi ducându-i la el în birou.
Băiatul, trist, dar sigur pe el, încearcă să povestească ce s-a întâmplat. Soara lui stătea cuminte pe o canapea.
-         Nu-ţi răci gura de pomană. Aşteaptă să sosească poliţia şi vei da atunci explicaţii, timp în care îşi aprinse o ţigară.
Doi poliţişti îşi fac apariţia în magazin.
-         Ce s-a-ntâmplat?
-         Aceşti copii au vrut să fure bomboane.
-         Nu este adevărat, strigă băiatul, ridicându-se şi privind dur chipul şefului.
-         Ne poţi povesti cum petrecut toată tărăşenia?
-   Sigur, domnule poliţist. Am vrut să iau un anumit sortiment de bomboane. Cutiile erau aşezate pe ultimul raft. M-am întins, am atins cu degetele cutia, dar nu am reuşit să o prind bine. Cutia a alunecat şi bomboanele s-au împrăştiat. Cred că boambenele s-au revoltat, crezând că vreau să le fac rău. Dar nu am urmărit acest lucru. Nici gând, nici pe departe să fac asta.
Poliţistul l-a luat pe băiat şi au mers împreună la raionul cu dulciuri. Au reconstituit întâmplarea, şi s-a văzut că tânărul a avut dreptate. Bomboanele necăjite că au produs supărare unui copil bun şi iubitor de bomboane, au sărit în palmele lui.
Vânzătoarele şi poliţiştii au fost impresionaţi de gestul  boamboanele, au înţeles căa fost un accident nevinovat şi au eliberat copiii.
-         Să mănânci tot ca să creşti, să ajungi la bomboanele care îţi plac, precum şi la visele tale, spuse zâmbind poliţistul.
*
Întindeţi braţele spre ceea ce vă place, spre visele voastre. Aveţi curajul să spuneţi mereu adevărul, căci astfel se găsesc soluţiile mult mai uşor.


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Nasturele de Claudia Groza



Nasturele
de Claudia Groza
In tramvai era foarte aglomerat. Incercand sa-si faca loc pentru a cobori cu Toma, un nasture de la pardesiul de raiat, s-a desprins, rostogolindu-se speriat printre picioarele oamenilor.
-          Doamna, v-a cazut un nasture, striga un baiat.
-          Nu-i nimic, il voi inlocui, spuse femeia, coborind repede treptele.
-          Ce va face nasturele fara fratii lui, mama?
-          Of, dragul meu, se va gasi cineva sa-l ia acasa.
Nasturele, ramas singur pe pardoseala murdara si uda a tramvaiului, s-a ascuns intr-un colt, ferit de pasii oamenilor.
-          Sper sa nu fiu zdrobit, e tot ce-mi mai doresc.
-          Ce nasture superb, sopti o voce calda.
O mana firava se  apropie de nasture si-l ridica. Il sterse cu o batista de hartie parfumata, si-l puse intr-un portofel ce mirosea a levantica.
-          Ar fi minunat sa scap cu viata. Oare ce imi rezerva destinul? se intreba nasturele.
A adormit si a visat atat de frumos. Tanara care il gasise se facea ca si-a tricotat un pulovar si l-a folosit pe el ca décor. Toata lumea il privea cu admiratie. S-a trezit zgaltait.
-          Bine ai venit printre noi. Ne-am bucura sa ne povestesti ce mai este in lume, prin mercerii.
-          Nu prea stiu ce sa va povestesc. Eu nu vin dintr-un magazin. Am cazut de la un pardesiu de raiat. Am fost gasit in tramvai de o tanara.
-          Sa nu iti faci griji. E colectionara de nasturi. Ne iubeste si ne rasfata. Uite-o ca vine.
-          Buna dimineata, naturasii mei nazdravani! Am cumparat stofa si am croit aceasta geanta, pe care o voi decora cu voi. Sunteti atat de frumosi. Va ador.
*
- Toma, trebuie sa ne oprim la mercerie sa-mi cumpar alti nasturi pentru pardesiu. E nevoie sa ii schimb pe toti.
- Bietii de ei…. Sunt abandonati. Cred ca plang dupa fratele lor.
- Dragul meu, nu e chiar atat de trista povestea nasturilor…
- Mama, m-am gandit… imi dai mie nasturii ramasi?
- Ce faci cu ei?
- Ii voi folosi la un joc… voi inventa un fel de table cu nasturi.
- Esti tare ingenios. Sigur ca ti-i voi da. Astfel toti vom fi multumiti.
*
E minunat sa descoperi si alte rosturi anumitor obiecte!
Nasturii se simteau atat de fericiti pe noua geanta. Sa nu mai povestesc de nasturii care erau piese de joc pentru Toma si prietenii lui!







  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină