Floarea de colț

Pun creionul pe hartia colorată si cuvintele povestii capătă curaj, încep sa se aşeze sus, jos, mai la stânga, mai la dreapta, asemenea unui joc de puzzle. Atenţie, povestea începe:
Parcul prinde viaţă din primele ore ale dimineţii, când soarele încă se întinde şi măngâie uşor coroanele arborilor, petalele florilor şi insectele ce au început să mişune. Este o zi de primăvară târzie. Copiii bucuroşi şi gălăgioşi se joacă: şotron, coarda, volei, badminton. Pe o alee, un grup de copii fac baloane din săpun. Unul din baloane, năstruşnic a zburat sus, cât mai sus, apoi a coborât  şi zărind o fetiţă drăguţă, care îşi plimba câinele, a vrut să o îmbrăţişeze. A atins-o, a înconjurat-o şi a luat-o în interiorul său, după care a început să danseze. Fetiţa ţipa speriată, iar respiratia sa umfla tot mai mult  balonul care se ridica tot mai sus şi mai sus. Adierea uşoară a vântului, purta balonul spre zona montană a ţării.
Asa a inceput fetiţa din povestea noastră călătoria cu balonul. După atâta sperietură, a obosit şi a adormit. Visa că este acasă, cu prietenii ei, şi poveste despre o călătorie ciudată, dar bogată în lucruri frumoase şi fiinţe deosebite.
S-a trezit spunând:
-Nu aş vrea decât să mă porţi spre casă când te plictiseşti de această călătorie!
-Dragă fetiţă minunată, încearcă să te bucuri de aceste minunăţii ale naturii. Sigur te voi duce acasă, nevătămată, grăi balonul.
Crestele munţilor se iveau din ce în ce mai numeroase în spatele norilor cenuşii.
-Ce piscuri! Ce superbe sunt! Nu am văzut niciodată aşa ceva. Uite o capră neagră! Oaaauuu… este aşa de frumoasă! Câtă verdeaţă! Şi câte flori frumoase… mi-ar plăcea se le ating, să le miros.
-Da? Cerere îndeplinită, micuţă domnişoară. Acestea fiind spuse, balonul ateriză pe o păşune, o eliberă cu grijă pe fetiţă, astfel încât să nu îşi strice forma.
Micuţa aleargă şi adună flori, şi la sărută, şi le cântă. Ele tresar şi se bucură de pofta de viaţă a fetiţei. Într-un loc mai stâncos, o floare albă şi catifelată, văzând că urmează a fi ruptă, îşi apleacă încet petalele, parcă suferind.
-Este o floare rară şi este ocrotită prin lege. Nu o rupe, ai milă de ea, se auzi o voce foarte plăcută. Numele ei este Floare de Colţ.
-Nu o rup, dar vreau să nu mai fie tristă, a răspuns fetiţa.
-Îmi pare bine că eşti o copilă cu suflet bun - copiii de azi sunt răi, strică tot ce văd -, aşa că am un cadou pentru tine, din partea acestei flori rare.
-Mulţumesc, dar nu este nevoie. Tu cine eşti?
-Ahh, iartă-mă că nu m-am prezentat. Sunt Îngerul Naturii. Şi acum, iată şi cadoul: o rochiţă din catifea albă, asemeni petalelor Florii de Colţ. De azi, eşti o floare rară!
Cu emoţie în glas şi lacrimi în ochi, fetiţa a mulţumit şi a îmbrăcat minunată rochiţă.
*
Ce frumoase sunt lucrurile simple şi naturale.
*
Călătoria va continua…




  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină