Minune in prima zi de vara - de Alexandru Stefan (concurs 1 iunie)

Minune-n prima zi de vara

In vitrina unui magazin, zeci de jucarii luceau in razele soarelui fierbinte. Intr-un colt, o jucarioara-buburuza, statea suparata.
-   Nimeni nu ma vrea!...  spuse buburuza ca pentru sine. Oare e ceva in neregula cu mine ? Sunt cea mai batrana buburuza-jucarie din vitrina.
Chiar atunci, un copilas se opri in fata magazinului, analizand jucariile aliniate, care-si asteptau randul sa fie iubite de un copil anume. Buburuza se hotari sa-i vorbeasca baiatului.  Sfioasa, il striga :
-   Baiat cu chip luminos ! Pe mine sa ma iei, pentru ca sunt o jucarie fermecata !
Baiatul se uita in jur, crezand ca cineva face o gluma. Nu avea chef de farse… Dar auzi din nou acelasi glas…
-   Aici, aici, chiar in fata ta! Sunt jucaria-buburuza !
Baiatul privi buburuza decolorata si prafuita, dupa care mormai :
-   Cred c-am stat prea mult in soare… Sau poate visez…
-    Nu visezi! Eu iti vorbesc, pentru ca sunt fermecata. In fiecare an, Zana Verii ofera privilegiul unei jucarii sa-i vorbeasca unui copil cu suflet senin, chiar in prima zi de vara. De Ziua Copilului. Anul acesta eu am fost aleasa.
-   Doamne ! Eu asa ceva nici c-am auzit sa se intample in realitate. Doar in povesti. Si care este numele tau, minune ?
-   Rostul nostru e sa inseninam primaverile vietii. Sa bucuram inimile de copii. Nu sa stam in vitrina.
-   Cum ziceai ca te cheama ?
-   Buburuza Mia.
-   Bine, atunci o sa-ti spun Buburuza Mea. De 1 Iunie am parte de-o minune !


Alexandru Stefan,

 clasa a II-a, Scoala Gimnaziala, sat Tariceni, comuna Sirna, judetul Prahova

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Vis de copil - de Alexandru Florentin (concurs 1 iunie)

Vis de copil

Intr-o noapte am visat
Ca o zana m-a-ntrebat :
-          Ce vrei tu in asta lume,
Faima, cinste sau avere ?
Sau poate vei vrea putere ?
-          Nu stiu, sunt prea mic acum
-          Sensuri noi sa imi asum…
-          Dar as vrea, caci mi se pare
-          Ca cinstea e cea mai tare,
-           Om cinstit s-ajung si bun !
-          Dar cu faima, cum ramane ?
Nu te-ncanta s-ai un nume ?
Peste mari si peste tari
Numele sa-ti mearga-n zari ?...
Visul ar fi continuat
Dar mamica m-a sculat…
Am ramas cu-acea-ntrebare
Sa fiu cinstit cand voi fi mare ?!

Alexandru Florentin, clasa a V-a,

Scoala Gimnaziala, sat Varnita, comuna Sirna, judetul Prahova

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Concurs - poveste scrisa de Pirvu Iuliana Camelia

Minunile copilăriei

Copilaria… regatul minunilor, locul unde sufletul fiecăruia dintre noi se visează personaj pozitiv în propria poveste. Tărâmul unde ne inventăm în lumina speranţelor zilele care vor veni, în care înfrângem zmeii nesiguranţei, cotoroanţele ispitelor, zânele rele ale temerilor şi nemulţumirilor de tot felul...
Copilăria... locul pe care nu trebuie să-l lăsăm gol în inimă, care nu piere cu trecerea vremii, chiar dacă poate rămâne în unii dintre noi acoperit de vălul frustrărilor de mai târziu, dacă n-a fost împrospătat cu zâmbete, aşa cum se cuvine.
Copilăria se vrea a fi împărăţia lui „este”, nu a lui „a fost odată”, pentru a rămâne pe veci minunată, un tărâm de poveste şi nu de povestitori. Este, dacă noi îl lăsăm să fie, spaţiul de lumină în care poposeşte frumuseţea, rămâne inocenţa, trăieşte sinceritatea şi curăţia, dăinuie curajul gândului de a ajunge faptă, faptă bună. Cine-ar vrea să piardă acest regat, cine ar fi dispus să îl predea fără luptă? Singurul inamic ce atacă doar la hotarele ţării minunilor este timpul. Dar nici măcar el nu poate să înfrângă definitiv, fără voia noastră, în bătălia propriei fiinţe.
Minunile copilăriei nu sunt, cum s-ar crede, efemere, decât dacă noi le grăbim pieirea. Şi de ce ne-am dori acest lucru? Poate din dorinţa de a ne simţi importanţi, pierdem esenţialul. Pentru că ceea ce este adânc înrădăcinat în fiinţa noastră de lumină, îşi arată razele la începutul fiirii noastre. Pe urmă, dacă nu ne pasă, ceea ce e strălucitor se întunecă încet-încet, devine amurg, înserare, întuneric.
Nu stingeţi lumina din voi înşivă, rămâneţi în tărâmul lui „este”... minunat! Rămâneţi copii, lângă copii!
Minuni ale copilăriei!...


Iuliana-Camelia Pîrvu

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Cufărul

Gălăgie mare se auzea din casa de pe strada Cărţii, numărul 3. Toma era aniversat. Împlinea 5 ani. Baloane, trompete şi artificii făceau copiii să exclame urale şi să aplude zgomotos.
În camera lui Toma, stătea într-un colţ, trist şi obosit un cufăr. Când uşa s-a trântit de perete şi copiii au pătruns veseli, acesta ştia că a sosit vremea să se facă remarcat. S-a concentrat şi a reuşit să se deplaseze suficient pentru a scârţi.
- Hi, ce e asta? O fantomă? şoptiră copiii speriaţi.
- Nu vă fie teamă, este cufărul meu. Aşa face când vrea să atragă atenţia.
- Unde e cufărul? întrebă o fetiţă.
- Ce se găseşte în el? veni întrebarea unui băiat cu bucle negre.
- Nimic deosebit. Acolo îmi arunc eu diverse obiecte când mă grăbesc să fac ordine în cameră.
- Nu este adevărat! Eu cred că ascunzi o comoară, spuse băiatul ce rămăsese în uşă.
- Şi eu cred căsunt jucăriile cele mai frumoase, adăugă puştiul cu obraji roşii.
- Dacă nu mă credeţi, voi deschide cufărul, grăi Toma, ruşinat de ce aveau să vadă colegii lui înăuntru.
„În sfârşit voi vedea şi eu lumina” murmură cufărul. Nici nu termină bine, şi capacul a fost ridicat.
- Ne-ai păcălit! Ne-ai păcălit.... strigară în cor copiii.
Toma, nedumerit, a întors privirea. Nu-i venea a-şi crede ochilor. Bomboane diverse şi  acadele, umpleau cufărul.
          - Nu înţeleg... zău că nu îneleg cum au ajuns aici. Ştiţi bine că nu sunt zgârcit. Pftiţi, luaţi, dar ăsta e un adevărat miracol, îngăimă Toma.
          - Un astfel de cufăr mi-aş dori şi eu, spuse un băiat. Să arunc în el tot ce mă încurcă, iar el să le transforme în bmboane.
          - Treaba voastră dacă nu mă credeţi. Eu v-am mărturisit adevărul, răspunse Toma, uşor supărat că vorbele lui erau puse la îndoială.
Toma, nu te supăra copile,
De dragul tău, am vrut o bucurie să îţi fac.
N-am crezut că adevărul este atât de important
La o frumoasă aniversare, a unui băiat minunat.
Toţi copiii ascultau aceste versuri cântate. Au rămas înmărmuriţi.
          - Da, credeţi-l, se auzi vocea mamei. Nu vă minte. Eu am scos toate jucăriile, creioanele şi cărţile aruncate în cufăr şi l-am umplut cu bomboane şi acadele. Ştiam că vă veţi bucura de surpriza dulce.
          - Aşa este, aveţi dreptate, strigară copiii, aplaudând şi îmbrăţişând-o pe mama lui Toma.
Un cufăr poate ascunde bucurii şi nestemate,
Jucării, creioane, poveşti minunate.
Nu aruncaţi un cufăr vechi şi ramolit,

Mai bine îngrijiţi-l, făceţi-l un prieten  îndrăgit.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Concurs de 1 iunie - MINUNILE Copilariei.... Maria Alexandresscu - PRAHOVA

Minunile copilariei – povestile
Miracolul din imparatia norilor

A fost odata ca niciodata, o imparatie are nu isi avea domnia pe pamant. Si imparatia aceasta era in regatul norilor. Imparatul care domnea aici era un om viteaz si vrednic de tara sa, dar avea o mare mahnire in sufletul lui.
Desi Dumnezeu ii daruise patru fete frumoase ca soarele, tristetea din suflet nu-i disparea. La nasterea fetelor sale, fiecare dintre ele primise cate un dar pretios din partea ursitoarelor, dar o vrajitoare rea le blestemase ca la vremea maturitatii cele patru fete sa se urasca intre ele asa de tare, incat sa se lupte pentru imparatia mostenita de la tatal lor.
De aceea imparatul nostru era cuprins de mahnire cand isi vedea fetele jucandu-se fericite, caci stia ca va veni timpul cand se vor dusmani cuplit.
Atat el, cat si mama lor, imparateasa, se straduia sa le creasca in dragoste si unitate si sperau ca dragostea sa biruiasca in fata urii.
Si anii au trecut si fetele au crescut. Fiecare era diferita de cealalta la infatisare si fire. Cea mare era o fiinta tacuta, vorbea putin si facea mult. Avea ochii reci si intunecati ca marea furtunoasa. Isi tinea surorile la distanta si rar zareai un zambet pe chipul sau. Avea parul lung si negru, iar cand se infuria devenea alb ca lana. Numele ei era Iarna.
Cea de-a doua fata era altfel. Gingasa la chip, purta mereu o rochie ca smaraldul si o coronita din flori de cires si cais peste pletele negre ca abanosul. Cand zambea, rasarea soarele, iar pasarelele ciripeau vesele. Le intindea bratele gingase, iar ele se asezau pe degetele-i firave si era iubita de toti. Pe ea o numisera Primavara.
Cea de-a treia fiica se numea Vara. Frumoasa foc si zvelta ca o caprioara, hoinarea pe campii si prin codri, calare peun armasar negru, cu pletele de aur fluturand in vant. Avea ochii ca cerul si fata ca o zi senina. Cand se incrunta, soarele se ascundea dupa un nor, iar cand zambea, lanurile fosneau usor. Obrajii, doi maci de foc si gura, o cireasa parguita: asa era la infatisare, si toti o iubeau si o indrageau.
Cea din urma fiica se numea Toamna. Parul roscat ii atarna pe umeri in bucle bogate. Nu era nici rece ca Iarna, dar nici iubitoare ca Primavara sau Vara. Ea avea cate ceva de la fiecare. Ochii ei intunecati, ba radeau zglobii, ba plangeau asa, din nimic. Purta o rochita galbena-ruginie si o coronita din lastari de vita si struguri copti.
Cele patru fete, cu felul lor diferit de a fi, nu se mai intelegeau bine ca in copilarie, iar Iarna le intrecea pe toate in rautate. Uneori arunca sageti inghetate catre surorile ei, incat acestea tremurau de spaima ori de cate ori o vedeau.
Veni vremea ca imparatului sa i se curme firul vietii, dar inainte de asta isi chema fetele la capataiul sau.  Se infatisara toate odata, iar imparatul, cu lacrimi fierbinti, le spuse ca ultima lui dorinta este aceea ca ele sa se inteleaga, sa se iubeasca si sa nu se certe pe avere.
Ele se privira una pe cealalta si se vazura, printre lacrimi, iarasi in copilarie, iarasi copii, ca prin minune. Se vedeau jucandu-se cu tatal lor si toate amintirile frumoase le treceau prin fata ochilor. Privindu-se asa, din nou copii, se prinsera de mana toate in acelasi timp, inconjurara patul imparatului, inaltandu-se intr-un dans armonios, iar glasurile lor se ridicara in sus ca o simfonie a anotimpurilor.
Dragostea si copilaria din sufletele lor invinsera ura si blestemul. Ele se prinsera cu juramant ca fiecare va conduce regatul norilor timp de trei luni pe an si ca nu se vor mai certa nicicand.
Vazand asa, imparatul adormi, imbiat de somnul lung al vesniciei, linistit si cu zambetul pe chip, caci vazuse miracolul izvorand din amintirile copilariei.

Alexandrescu Maria,
clasa a VII-a, Scoala Gimnaziala, sat Varnita, comuna Sirna, judetul Prahova, utilizator al serviciilor Bibliotecii Comunale Sirna de la varsta de 5 ani


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

SANATATE LA INDEMANA VINERI, 16 MAI, ORELE 18.00

ASTEPT CONFIRMARI LA O721 141 522 sau pe e-mail:
claudia_groza@yahoo.com

Detalii eveniment:
  • Judet:
    Bucuresti
  • Locatie:
    str Stoica Ludescu, nr 59C, sector 1
  • Perioada:
    16.05.2014
  • Organizator:
    Club Mayaricii


Ateliere copii


Atelier ‘Sanatate la indemana’
Vineri, 16 mai, ora 18:00
Varsta copii: 5-9 ani

Tematica:
Atelier despre viata sanatoasa pe intelesul copiilor, care va include:
- o poveste despre importanta sportului in viata
- crearea unui tablou cu tema data, folosind diferite tipuri de boabe si seminte (porumb, cafea, grau, fasole etc)
- crearea si degustarea unei retete delicioase din seminte si miere, pregatita de un maestru bucatar
- cateva miscari de saritura corzii.

Pretul 30 lei.
Copii cu varste intre 5-9 ani.
Brosura este inclusa in pret.

Vom invata importanta sportului… ce inseamna sa manancam sanatos… si bucuria de a fi creativ (povesti plus pictura din diferite seminte).
DISTRACTIA ESTE GARANTATA!

Pe langa spatiul creativ pentru ateliere, la Mayaricii gasiti si un loc de joaca neconventional pentru copii si parinti “cool”. Construit de geniul unui designer care a transpus in realitate dorintele si nevoile fiecaruia pentru a raspunde celor mai exigente si excentrice gusturi, Mayaricii este o destinatie customizata pe fiecare membru al familiei.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Oferta pentru brosura "SANATATE LA INDEMANA" de Claudia Groza si Stefan Parpala

Ieri, doua fetite participante la atelierul "Sanatate la indemana" din 26 aprilie, de la centrul MiniMe, mi-au marturisit ca parintii le prepara in fiecare dimineata retete cu seminte din brosura.
Urma ca in acest weekend sa testeze retetele de sucuri din fructe....
Asa ca, am decis sa fac o oferta pentru scoli, gradinite, dar si parinti, bunici, care doresc sa faca daruri celor dragi, mai ales ca se apropie ziua de 1 iunie. 
Pentru o viata frumoasa, cu sport si alimentatie sanatoasa, este bine sa ne pregatim de mici... sa capatam deprinderi sanatoase!
Asadar... luati la cunostinta ca am lansat marea oferta!!!! :))

OFERTA PENTRU BROSURA "SANATATE LA INDEMANA":

15 BUCATI - PRET 10 LEI / BUCATA
16 - 30 BUCATI - PRET 9 LEI / BUCATA
PESTE 30 BUCATI - 8 LEI / BUCATA
PENTRU PROVINCIE SE PERCEP TAXE POSTALE / CURIER.


VA MULTUMESC SI VA DORESC O VIATA SANATOASA, CU SPORT SI ALIMENTATIE DELICIOASA!

COMENZI LA ADRESA DE E-MAIL: CLAUDIA_GROZA@YAHOO.COM

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Cand ma inscrisese mama la gradi - poveste 1 - concurs 1 iunie - de Catinca O.

Cum spuneam, eu si bunica aveam o legatura speciala. Daca n-as fi stiut mai bine, as fi spus ca ne-am nascut impreuna. Poate tocmai de aceea imi era foarte greu sa ii dau drumul la mana dimineata, cand ma lasa in clasa. Plangeam, nu vroiam sa mananc, nu vroiam sa ma joc. Vroiam doar sa se intoarca bunica. Si cu toate ca stiam ca “buni trebuie sa mearga la serviciu”, mintea mea necoapta, treaza in lume de numai trei ani, credea ca daca bunicii i se va face mila de lacrimile mele, va anunta la birou ca nu poate sa mai vina si va sta cu mine la gradinita, sa ne jucam impreuna cu papusile, cuburile si piesele de constructii. Asta, va imaginati, nu s-a intamplat niciodata. Dar eu nu ma dadeam batuta. In fiecare zi, cand venea momentul despartirii, ma agatam strans de maneca ei, de geanta ei, ba daca as fi avut mai multe maini le-as fi considerat o binecuvantare, pentru ca le-as fi folosit pe toate!
Intr-una din zile, in timpul unei excursii “mana de mana” prin oras, ajunsesem la “serviciul lu’ buni”, un combinat a carui poarta as fi recunoscut-o si-n vis. Greseala majora a educatoarei a fost ca, din gingasia inimii ei, sa imi faca un “cadou” si s-o cheme pe buni la poarta. Atat mi-a trebuit! M-am agatat de zabrelele portii de fier ca un mic macac nervos si-am inceput sa bocesc de l-as fi speriat si pe Noe dupa potop, cum ca eu “vreau la buni”.
Dar buni trebuia sa se intoarca la birou. Asa ca, vrand-nevrand, m-am dezlipit de gard, cu bocind si pufaind de-ti era mai mare mila! Mergeam si plangeam. La un moment dat am simtit un deget batandu-mi pe umar. Era bunicul! Ce surpriza! Bunicul nu iese pe strada in timpul serviciului, deci asta chiar era o coincidenta mare! Nu-mi aduc amintece mi-a spus, ce m-a intrebat, ce i-am raspuns. Dar stiu ca m-a luat de mana si a fost destul cat sa imi linisteasca haosul si indarjirea cu care vroiam sa schimb lucrurile dupa bunul meu plac. Pur si simplu, abandonasem propriile mele planuri si dorinte in favoarea ordinii universale. Dintr-odata, era in regula ca bunica lucra, iar eu nu puteam fi langa ea, ca eram in randul unor copii de varsta mea care mergeau aliniati, doi cate doi, pe strada, intr-o excursie citadina, ba era in regula si faptul ca trebuia sa imi iau la revedere de la bunicul si sa imi vad mai departe de programul meu. 

Au trecut aproape trei decenii de atunci. Cati ani! Cate dorinte realizate, cate altele naruite! Cata vreme sa m-ambitionez sa cuceresc lucruri de necucerit, sa esuez si sa o iau de la capat, sa accept ca unele lucruri nu trebuie cucerite si  asta este in regula. Mana bunicului meu, aparuta ca prin minune in mijlocul unei zile de lucru, in timpul unei excursii prin oras, m- a invatat una dintre cele mai statornice lectii: cateodata este nevoie sa dai drumul, ca sa te bucuri, sa observi ca poti sta pe propriile picioare. 

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

SANATATE LA INDEMANA - 16 MAI, ORELE 18.00, LA MAYARICII


at 6:00pm - 7:30pm
·          
Show Map
str Stoica Ludescu, nr 59C, sector 1, 012216 Bucharest, Romania
Tematica: 
Atelier despre viata sanatoasa pe intelesul copiilor, care va include:
 
- o poveste despre importanta sportului in viata
 
- crearea unui tablou cu tema data, folosind diferite tipuri de boabe si seminte (porumb, cafea, grau, fasole etc)
 
- crearea si degustarea unei retete delicioase din seminte si miere
, pregatita de un maestru bucatar 
- cateva miscari de saritura corzii.

Pretul 30 lei.
Copii cu varste intre 5-9 ani.
Brosura este inclusa in pret.

Vom invata importanta sportului... ce inseamna sa manancam sanatos... si bucuria de a fi cretv (povesti plus pictura din diferite seminte). 
DISTRACTIA ESTE GARANTATA!


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină