CONCURS PENTRU 1 IUNIE

CONCURS ORGANIZAT DE MINE PENTRU 1 IUNIE

SCRIETI O POVESTE (MAXIM 2 PAGINI) SAU REALIZATI UN DESEN CU TEMA "MINUNILE COPILARIEI". TRIMITETI LA ADRESA DE MAIL: CLAUDIA.GROZA@GMAIL.COM PANA LA DATA DE 30 MAI, ORELE 22.

PREMIILE CONSTAU IN CARTI CU POVESTI SEMNATE DE MINE. 

VA ASTEPT CU EMOTIE SI MULTA NERABDARE.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Povestea lui Calin Mihai

Pe vremea când drumurile erau pietruite și se mergea cu căruța, iar oamenii mâncau din farfurii de pământ, când păsările vorbeau… și răchita făcea micșunele, iar plopul mere, tocmai de atunci există poveștile. Fiecare om are povestea sa. Așa cum Făt-Frumos din Lacrimă are povestea lui sau omul leneș povestea despre caracterul lui, vom afla în rândurile de mai jos povestea lui CĂLIN MAHAI ȘERBAN, mare crai, un băietel de 5 ani și 8 luni, din Brăila de felul lui. Când MARIAN și LAURA MIHAELA au aflat că Dumnezeu i-a pricopsit cu doi copii deoadată, au început a plânge de bucurie. CĂLIN MIHAI este un copil cu suflet luminos, de parcă toți licuricii din lume s-au adăpostit acolo. Ochii mari, căprui, ce  vor fura inima oricărei fete care va descoperi bunătatea din sufletul acestui băiat, strălucesc de inteligență. Părul șaten deschis, precum alunul proaspăt copt, îi scoate în evidență pielea albă, pufoasă și dulce, de este sărutată.
Mai erau câteva zileși se sărbătorea Paștele. Călin Mihai a plecat în vacanță la bunicul, locul de poveste unde se simțea în largul lui, unde animalele erau cei mai buni și mai sincere prieteni.
Soarele se pregătea să apună când Călin și-a salutat bunicul.
- Sărut mâna, bunicule! Ce mult mă bucur să te revăd!
- Dragul meu nepot! Vino să te strâng în brațe, că tare dor mi-a fost de tine!
Cei doi s-au luat în brate, și au zâmbit  cândvăcuta, câinele și porcii au
început să îl salute pe limba lor.


- Le-a fost dor de tine! Bunătatea ta se simte pe oriunde mergi… lași dâră în urma ta!, rosti bunicul.
- Vreau să te ajut! Ce facem astă seară?
- Vom pregati mâncarea pentru animale. Nimic special în program. Însă mâine, cultivăm fasole și cartofi!
- Nemaipomenit! De abia astept, răspunse Călin, în timp ce sărea de pe un picior pe celălalt.
- Nepoate, nu mai am vreascuri pentru foc! Te rog frumos, să mergi până la marginea pădurii, să aduni câteva, însă ai grijă să nu pătrunzi în pădure, deoarece se lasă întunericul și te vei rătăci.
- Nicio grijă, bunicule! Am plecat!
Călin Mihai a prins din mers suportul pentru adunat vreascuri și a pornit cantând spre pădure. Aici un lemn, dincolo altul, puțin mai încolo unul mai mare, băiatul nu a realizat că a intrat în pădure.
- Bu-hu-hu! Bu-hu-hu! Vezi ca s-a lăsat întunericul și nu vei mai gasi drumul de întoarcere!
- Doamnă bufniță, să nu imi faci rău! Te rog! Îmi este frică de tine!
- Copile drag, eu sunt înțeleptul pădurii și nu fac rău oamenilor. Nu ai de ce te teme! Însă, acum este întuneric și nu vei reuși să gasești poteca ce te va duce spre casă. Mai așteaptă puțin, până vine pădurarul și te va ghida el!
-Iti voi asculta sfatul, bufniță înțeleaptă!
Peste câteva minute de așteptare, pădurarul și-afăcut apariția cu o lantern ce lumina puternic.
- Ce cauți aici și al cui ești tu băiete?
- Sunt nepotul lui moș Șerban. Am venit după vreascuri și m-am rătăcit!
- Te duc acasă! Data viitoare să îți asculți bunicul.
-Mulțumesc!    
- Promit să fiu ascultător și mai atent data viitoare! Rosti Călin Mihai.
- Sau să iți iei o lanternă, bu-hu-hu, bu-hu-hu.
- Mulțumesc bufnițo! Ai dreptate! Nu degeaba ești înțeleptul pădurii.
După o masă delicioasă, mămăligă cu brânză și lapte proaspăt, eroul poveștii noastre a adormit buștean. În zori, a fost trezit de cântatul cocoșilor și măcănitul rațelor.
- Ce frumoasă și melodioasă este viața la țară! Spuse Călin Mihai, întinzându-se să își îndrepte oasele.
- Buna dimineața, nepoate! Pregătit pentru o zi de muncă?
- Bineînțeles!
Bătrânul a luat boabele de fasole, cartofii și uneltele pentru munca ce îi aștepta. Insecte, pasări și plante de tot felul îi atrăgeau atenția lui Călin Mihai, care nu auzea nimic din ceea ce ii povestea bunicul. Acesta zâmbea fericit, știind cât de mult iubea băiatul viața la țară.
Au început să sape în liniște și Călin arunca boabe de fasole, apoi pe un alt rând punea cartofi. Pământul era bătătorit și apoi urma să fie udat.
Un șoricel năzdrăvan sosise și pândea semințele de fasole. “Acum este momentul să iau câteva!”, gândi acesta.
- Hei, șoarece obraznic! Pleacă de acolo, înainte de a te prinde într-o cursă cu un arc ce îți va rupe spatele sau să îți dau boabe otrăvite, strigă Călin Mihai.
Bunicului nu-I venea a-și crede ochilor și urechilor, știind frica pentru șoareci a nepotului său.
Șoricelul, tremurînd și cu lacrimi în ochi, a mărturisit:
- Nu am mâncat de câteva zile nimic. Îmi este foarte foame! Dar plec, nu mă omorî!
         
Înduioșat, Călin Mihai scoase din buzunar un pachet cu biscuiți și i l-a dat.
- Acum pleacă și spune-le celor din familia rozătoarelor să nu se atingă de recolta bunicului meu. Asta drept răsplată că te-am hrănit cu ceva gustos!
- Nu avea nicio grijă! Totul este sub atenta mea supraveghere! chițăi șoricelul și plecă.
Bătrânul a început să râdă, de îl dureau maxilarele.
- Uff, nu îmi vine a crede ca am avut curajul să discut cu un șoarece!
- Bravo nepoate! Sunt mândru de tine.  Ești un bărbat adevărat, neînfricat. Animalele sălbatice au și ele rostul lor în natura.
Obosiți, dar bucuroși pentru că au terminat cu bine munca ce și-o planificaseră, bunicul și Călin Mihai s-au întors acasă. Credeți că la țară e timp pentru odihnă? Nici gând, nici pomeneală! Animalele au început a cere de mâncare.
Micuțul povestii noastre,  a pregătit rapid masa pentru păsări, apoi pentru porci și tot așa.
- Poftă bună, dragelor! Sunteți minunate! Vă iubescfoartemult! Când voi fi mare poate devin medic veterinar sau fermier!
Bunicul privea de departe cum nepotul său emana bucurie, bunătate și dragoste pentru animale, pentru viața la țară.
Privind atent, bunicul a observat  că pe masă se afla un bilet: „CĂLIN MIHAI, nu uita niciodată: visele se pot îndeplini.  Bucură-te  de copilărie, de joacă şi de joc. Călătoreşte şi învaţă de la ape, vânt, fluturi, nori, plante.
Nu uita: Să iubeşti, să râzi, să râzi din nou. Să asculţi şi să înveţi, să spui“te rog”şi“mulţumesc”. Să fii sincer. Să fii prieten. Să fii tu însuţi.
Caută în sufletul tău. Dăruieşte bunătatea ce se ascunde acolo. Nici nu îţi imaginezi ce comoară adăposteşti. Nu există act mai nobil decât să aduci mulţumiri. Aminteşte-ţi să realizezi binele din viaţa ta. Viaţa este magică! Iubeşte-o, adulmec-o în fiecare clipă, oriunde ai fi, oricine ai fi, bogat sau sărac. Regăseşte energia şi bucuria din inima ta. Nu judeca pe cei din jurul tău şi nici pe cei care sunt răi cu tine. Fiecare are ritmul său şi rostul lui bine definit pe pământ. Este mai bine să lăsăm viaţa să vorbească despre noi in locul cuvintelor. Să ai parte la rândul tău de zâmbete, bucurii și magie în fiecare zi a vieţii tale. Poţi fi tot ce îţi doreşti: un înger, o floare, un arbore, o melodie, o pasăre sau chiar un vis. Fii curajos! Îndrazneste să visezi.”
Și multe ar mai fi de povestit
Dar povestitorul a căscat și-a adormit
Și-am încălecat pe-o șa,
Și v-am spus povestea lui CĂLIN MIHAI așa…




  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Scrisoare către Dumnezeu - teatru - de Claudia Groza

SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU

PERSONAJE:

Maria – 7 ani
Codin – 5 ani
Luiza și Șerban – părinți
Îngerul
Învățătoarea
Bătrâna Lia

SCENA I: (Părinții, Luiza și Șerban, discută la masa din bucătărie, fiecare avînd în față o cană cu ceai).
Luiza: Nu este cazul să faci asta! Te voi susține! Îmi caut de muncă! Știi foarte bine că nu stau degeaba, așteptând să se întâmple miracole! Mă zbat! Am depus Cv-uri, merg la interviuri!
Șerban: Aici nu am un salariu suficient de mare pentru a întreține o familie! Nu suport să văd cum copiii mei suferă că nu merg în excursii sau la film și nu le pot cumpăra rechizite de calitate, cărți și îmbrăcăminte nouă.
Luiza: Copiii noștri vor accepta mai ușor să nu le dăm lucruri de firmă, dar să aibă prezența și dragostea noastră. Nu mă pot îndura să îi trimit la orfelinat! Înțelege-mă!
Șerban: Este vorba de un an de zile! Le achităm toate taxele la timp, le vom scrie săptămânal, îi vom suna zilnic. Nu îi abandonăm! Nu îi lăsăm pe stradă!
Luiza: (plângând și sprijinindu-și obrajii cu mâinile): Nu pot sta fără ei! Nu voi rezista fără să-i văd, să-i ascult, să-i mânngâi, să le fiu alături când sunt bolnavi sau poate răniți de răutatea copiilor! Voi claca! Voi muri! Crede-mă că nu pot!
Șerban: Dacă trăiau părinții noștri și îi lăsai cu ei, cum era?
Luiza: Șerban, rămâneau pe mâini bune, sigure, li se oferea dragoste. Dar la orfelinat? Sunt zeci de copii! Fiecare cu nevoile lui, cu personalitatea sa. Cine crezi că îți va mângâia fiica seara, înainte de culcare? Cine îi va spune lui Codin să nu își mai roadă buzele? Nimeni, Șerban! NI-MENI!
Șerban: Mă enervează încăpățânarea ta! Este vorba de un an de zile! Atât! Apoi le vom oferi tot ce este mai bun! Un an Luiza, trece repede! Nici nu vor realiza. Îi va căli această experiență!
Luiza: (ștergându-și lacrimile) Poți face ce vrei, dar eu nu îmi duc copiii la orfelinat nici măcar pentru o zi! Pot mânca pâine uscată și să beau apă, pot mătura străzi, dar nu-mi abandonez copiii la niciun orfelinat!
SCENA II (învățătoarea și Maria, discută în clasa goală):
Învățătoarea: Maria, de ce plângi? Frumusețea ochilor tăi nu merită să fie umbrită de lacrimile sărate! Șterge-le și zâmbește! (învățătoarea o îmbrățișează).
Maria: Nu pot oferi zâmbete, deoarece inima mea este tristă și nu găsește soluții pentru oamenii dragi! (fetița își șterge apăsat lacrimile).
Învățătoarea: Draga mea, atunci când îți dorești ceva, treci la pasul următor!
Maria: (suspinând) Și care ar fi acesta?
Învățatoarea: Îți faci un plan scris, cu etape bine stabilite!
Maria: Nu cred că va funcționa în cazul meu.
Învățătoarea: Sigur nu vrei să-mi mărturisești despre ce este vorba? (învățătoarea o mângâie pe fetiță pe păr).
Maria: Eu  și fratele meu, Codin vom fi dați la orfelinat. (lacrimile îi curg pe obraz).
Învățătoarea: De unde ai scos-o și p-asta?
Maria: I-am auzit pe părinți discutând.
Învățătoarea: Maria, vom pune la punct un plan astfel încât să găsim o soluție pentru a nu se ajunge aici. (mâinile învățătoarei freamătă).
Maria: Nu se poate! Este vorba de bani! Mama nu-și găsește de lucru, iar tata nu are un salariu prea bun. Vom sta la orfelinat un an, iar ei pleacă la muncă în Irlanda!
Învățătoarea: Vom chema în ajutor Îngerii. Ne vom ruga. Asta e!!!! Îi vom scrie lui Dumnezeu o scrisoare! (învățătoarea se ridică de pe scaun și o îmbrățișează pe Maria).
Maria: (zâmbind luminos) Nu m-am gândit la această soluție. Sunteți minunată! Vă ador! (învățătoarea și fetița se prind de mâini și se învârtesc. Învățătoarea deschide un sertar de la catedră, scoate o coală de hârtie colorată, îi întinde stiloul Mariei).
Învățătoarea: Scrie-i Maria! Scrie cu sufletul o scrisoare sinceră lui Dumnezeu.
Maria: (se așază la catedră și scrie) “Bunule Dumnezeu, te rog să mă ierți că am ascuns jucăria preferată a lui Codin și l-am făcut să sufere. Dacă mă auzi, trimite-mi o slujbă pentru mama și ajută-l pe tata să fie avansat, astfel încât să primească un salariu mai mare. Nu ne lăsa să mergem la orfelinat. Îți mulțumesc, Doamne! Amin” (fetița a împăturit scrisoarea și i-a întins-o învățătoarei).
Învățătoarea: Te duc acasă, și în drum o lăsăm la biserică.
SCENA III (camera copiilor, Maria și Codin)
Maria: Frățiorul meu, astăzi am făcut primul pas pentru a-i ajuta pe părinții nostri.
Codin: Mă bucur! Pot să fiu si eu util? Fac orice-mi ceri!
Maria: Da, îmi poți fi de un real folos. E nevoie să le demonstrăm părinților că suntem capabili să fim gospodari, să avem grijă singuri de noi! (Maria îl ține pe Codin de umeri).
Codin: De mâine mă apuc serios de treabă. De fapt, ce să mai amân? Încep chiar de acum. Îmi voi ordna frumos toate jucăriile!
Maria (zâmbește): După ce îmi fac temele, mă alătur acțiunii “Ordinea jucăriilor”. (Maria se așază la birou; Codin pune jucăriile într-o cutie de carton).
Codin: Este mult mai frumos când fiecare jucărie este la locul său!
Maria: (întorcând capul) Oau! Este minunat! Ești un frățior deosebit de cuminte și de harnic! Mai am de scris câteva exerciții, apoi facem planul “Frații care își salvează familia”.
Codin (discutând cu o jucărie de pluș): Îmi place să fiu util și harnic! Nici măcar nu este complicat!
Maria: (închizând cărți, caiete și aranjându-le pe birou). Am terminat! Așadar, trecem la organizarea planului de bătaie. (copiii se așază turcește pe covorul din mijlocul camerei). Codin, este timpul pentru a-i face pe părinți să fie mândri de noi! Trebuie să le arătăm că îi iubim atât de mult și suntem în stare să stăm singuri  acasă cât timp ei sunt la servici! Numai așa nu ne vor abandona într-un orfelinat!
Codin (cu vocea tremurândă și ochii mari): … orfelinat ai spus? Ai pronunțat cuvântul orfelinat?
Maria: Ei… era așa, în glumă! Acum, gata! Hai să pregătim cina pentru părinți! Să le oferim un moment de relaxare și de fericire (copiii pregătesc masa, apoi merg în camera lor).
SCENA IV (copiii visează. Le apare în vis Îngerul).
Maria: Somn ușor Codin! Vise plăcute!
Codin: Somn bun! Îngerii să te sărute.
(copiii visează și vorbesc cu Îngerul păzitor)
Maria: Oare scrisoarea a fost citită de Dumnezeu? Există șanse să rămânem o familie unită?
Îngerul: Da, micuțo! Dumnezeu a citit scrisoarea ta și va trimite pe cineva să îți dea răspuns în câteva zile.
Codin: Nu! Nu mă luați la orfelinat!
Îngerul: Ești în siguranță micuțule! Vei rămâne alături de cei dragi și vei aduce bucurie și zâmbete părinților!
Codin: promit să fiu cuminte, ordonat și să mănânc tot!
Îngerul (atingând creștetul băiatului): Ești un copil minunat! Să nu te îndoiești nicio clipă de asta!
Maria: Doamne, nu-l lua pe Codin din viața mea! Am eu grijă de el. Îl iubesc!
Îngerul: Maria, tu și Codin veți fi împreună până când vă veți căsători.
Maria: Nu vreau să cerșesc! Nu, Doamne, te rog!
Îngerul: Nu vei cerși! Acestea sunt vise urâte. Mama își va găsi o slujbă, iar tatălui vostru i se va mări salariul.
Codin: Nu, mulțumesc! Nu vreau o mașinuță cu telecomandă, tata! Vreau să nu mă duci la orfelinat!
Îngerul: În curând viața voastră se va schimba în bine. Nu aveți de ce să vă îngrijorați.
Maria și Codin zâmbiți,
Nu mai fiți triști.
Viața vă va fi senină,
Cu bucurie, armonie și lumină.
SCENA V: (Cu mama lor spre grădiniță și spre școală)
Mama Luiza: Maria, să fii cu ochii în patru la întoarcere. Nu pot veni să te iau de la școală, deoarece merg la un interviu!
Maria: Succes mama! Te iubesc!
Codin: Și eu te iubesc, mama! Am visat că îngerii ne vor ajuta să rezolvăm toate problemele.
Mama Luiza: (mângâindu-l pe creștet) Da, dragul meu! Va fi bine!
(Copiii sunt lăsați la școală, respectiv la grădiniță).
Învățătoarea: Ce bine arăți Maria! Te-ai odihnit suficient se pare!
Maria: Da și am visat foarte frumos! Se pare că scrisoarea (face cu ochiul) a ajuns la destinație!
Învățătoarea: Mă bucur enorm pentru tine! Temele tale sunt realizate cu multă responsabilitate!
Maria: Am hotărât să fiu o fiică, o elevă și o soră de încredere!
Învățătoarea: Să nu uiți niciodată să crezi în visele tale! La revedere, copii! Să fii atentă la mașini și să nu discuți cu persoane străine, Maria!
Maria: Vă promit! La revedere! O zi frumoasă!
O bătrână: Fetițo, te rog frumos, mă ajuți să duc aceste sacoșe până acasă?  Locuiesc în apropiere.
Maria (ezitând puțin, acceptă bucuroasă): Sigur că da! Cu multă  plăcere!
Bătrâna: Ești o fetiță frumoasă, dar se citește pe chipul tău o tristețe ce te macină.
Maria: Se vor rezolva problemele! I-am scris o scrisoare lui Dumnezeu!
Bătrâna: E minunat gestul tău! (bătrâna deschide ușa. Casa este foarte curate și primitoare. Maria lasă sacoșele și se pregătește să își ia rămas bun). Sunt convinsă că îți va răspunde!
Maria: Da. Am visat un înger care mi-a spus că totul se va rezolva!
Bătrâna: Micuțo, nici nu te-am întrebat care îți este numele!
Maria: Maria.
Bătrâna: (zâmbind) Eu sunt Lia. Maria, eu nu am copii și prin urmare nici nepoți. Te-am văzut în drumul tău spre școală adesea! Îmi ești tare dragă! Mărturisesc că mi-ai pătruns în suflet. Te rog să primești acești bănuți împreună cu acest lănțișor cu medalion care te va proteja oriunde mergi!
Maria: Nu pot primi! Iertați-mă, dar este timpul să plec.
Bătrâna Lia: Maria, azi noapte, în vis, îngerul mi-a spus  că ai nevoie de ajutorul meu. Nu mă refuza. Te implor!
Maria: (cu lacrimi în ochi se aruncă în brațele bătrânei): Mulțumesc! Vă mulțumesc! Cred că sunteți un înger!
(Maria pleacă spre casă fericită sărind de pe un picior pe altul. Acasă aerisește și își face temele)
Mama Luiza (ținându-l de mână pe Codin): Maria! Maria!
Maria: Da, mami!
Mama: Ghici ce veste am pentru tine?
Maria (zâmbind și privindu-și mama): Ai primit slujba!
Mama: Da, draga mea copula! Mi-ai purtat noroc! Astă seară petrecem în familie.
Tata Șerban: (aruncându-și geanta lângă cuier): Dragii mei! Am primit o mărire de salariu! Ce ați spune să sărbătorim la restaurant? (tata își sărută soția, îl ia pe Codin în brațe și o îmbrățișează pe Maria).
Maria: Am primit și eu ceva bănuți azi pentru o faptă bună și un lănțișor cu un medalion norocos de la o bătrână, Lia.
Mama: Nu se poate! Mergem chiar acum să-l înapoiezi!
Maria: Dar… eu nu am vrut… jur!
Mama (trăgând-o pe Maria): Să nu mai faci niciodată așa ceva! Te poate acuza de furt!
Maria (apasă butonul soneriei. Ușa se deschide) V-am adus banii și lănțișorul!
Mama: Ne cerem scuze! Maria v-a ajutat necondiționat! Vă mulțumim!
Bătrâna Lia: Poftim înăuntru pentru câteva minute! Mă așteptam să veniți. Maria, ți-am pregătit o ciocolată caldă! Pentru dumneavoastră (se întoarce spre mama fetei) am pregătit o limonadă și o scrisoare. (bătrâna Lia întinde scrisoarea Mariei, pe care o luase de pe altar, imediat ce fetița ieșise cu învățătoarea din biserică).
Mama: (ștergându-și lacrimile): Îmi cer iertare! N-am crezut că Maria știe despre problemele noastre.
Bătrâna: Eu nu am pe nimeni. De ce nu acceptați să vă ofer munca mea de-o viață prin testament?
Mama (îmbrățișând-o pe bătrână). Vă mulțumim! Și așa noi nu avem bunici! Sunteți bine-venită în familia noastră!
Maria: Mulțumesc, bunule Dumnezeu! (Mama, Maria și bunica Lia pornesc spre casă pentru a da vestea soțului și lui Codin).

CORTINA

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

SPORTUL ȘI SĂNĂTATEA - de Claudia Groza

Razele vesele ce anunțau o dimineață frumoasă de primavară timpurie l-a trezit pe Toma. Puțin morocănos s-a îndreptat spre baie. În timp ce se spăla pe chip, auzi o voce melodioasă și cristalină:
- Astăzi vreau să beau un ceai bun! Ce spui de asta? Îmi oferi?
- Nu-mi place ceaiul. Toți din această casă cunosc asta!
- Dar eu, Pielea ta, vreau un ceai de iasomie... sau de lămîie.... sau de plante medicinale!
- Hahaha... pielea nu vorbește, șopti Toma, ștergîndu-se cu prosopul.
- Noi suntem de partea ta, au sărit în ajutorul pielii Stomacul și Inima.
- Vă mulțumesc, dar aș vrea să îl fac să ne iubească, să își aprecieze corpul, șopti Pielea.
Toma și-a luat ghiozdanul și a plecat spre grădiniță. Pe drum, o durere apăsătoare l-a făcut să se oprească.
O fi de la faptul că nu am vrut să beau un ceai?” gîndea băiețelul.
- Bineînțeles! Noi celulele musculare, ne-am supărat foarte rău. Vrem să le susținem pe suratele noastre din organism.
- Dar eu nu beau nici măcar apă, grăi trist Toma.
- Nu este corectă, dar mai ales sănătoasă decizia ta în ceea ce privește alimentația.
Oasele au început să plîngă și să scîrțîie.
- Noi am vrea să facem mișcare, să sărim coarda, să jucăm tenis, baschet!
- Și noi am vrea să ținem un ghidon și să rugăm picioarele să pedaleze! Ne-am plictisit și am obosit să butonăm jocurile pe calculator, pe telefon sau pe tabletă.
Limba s-a alăturat și a încercat să calmeze cearta.
- Vă pregătesc chiar azi, stimate colege celule, o delicioasă rețetă cu miere, semințe de floarea-soarelui, puțin susan și un strop de mac.
- Vai... nu-mi place! Nu suport semințele! rosti Toma.
- Dragule, nu e deloc așa. Ai mîncat de nenumărate ori batoane cu cereale și semințe pe care le-ai văzut în reclamele de la televizor. Este la fel de gustoasă și mai ales, sănătoasă! Crede-mă că vei fi încântat!
- Hei Toma! Bună dimineața! Grăbește-te! Azi avem un atelier despre sport și alimentație sănătoasă! De abia aștept să particip! rosti Eva, colega de grădiniță.
- Super! Am avut o dimineață ciudată și îmi va fi de folos!
Copiii au ajuns la timp, cînd profesorii pregăteau materialele pentru atelierul „Sport la îndemână”.
- Ce înseamnă sportul pentru voi, micuților? întrebă o instructoare tânără.
- Mișcare!
- Distracție!
- Bucurie!
- Perfect! Mă bucur să aud aceste cuvinte. Astăzi vom sări coarda împreună și veți vedea că oasele, mușchii și pielea voastră, vor radia de fericire!
- Eu am ceva probleme și cu Stomacul! S-a supărat pe mine că nu beau ceai! șopti timid Toma.
- Într-adevăr, apa și ceaiurile sunt prietenii de nădejde ai celulelor, care sunt precum niște cămăruțe, bogate în apă. Știți cum este? O celulă este ca o piscină în care sar mulți oameni și apa este împrăștiată, aceasta secând. De aceea, este necesar să completăm zilnic cantitatea de apă din piscină.
Copiii au învățat lucruri interesante și utile despre corpul lor.
Sportul, alimentația bogată în fructe, legume și semințe, apă și ceaiuri, ajută organismul să fie sănătos, voios și puternic.
-         Haideți să sărim coarda!
-         Daa... au strigat în cor copiii.

Micuții au sărit coarda și s-au distrat de minune! Atelierul „Sănătate la îndemână” a fost un succes de neuitat pentru micuți.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

ATELIER DESPRE SPORT SI SANATATE, 26 APRILIE ORELE 16.30

  • Data: 26.04.2014
  • Ora: 16:30
Atelier de sanatate si sport pentru copii de 5 – 10 ani 
Data: 26 aprilie 
Ora: 16.30 
Durata: 1 ora si jumatate 

Tematica: Atelier despre viata sanatoasa pe intelesul copiilor, care va include: 
- o poveste despre importanta sportului in viata 
- crearea unui tablou cu tema data, folosind diferite tipuri de boabe si seminte (porumb, cafea, grau, fasole etc) 
- crearea si degustarea unei retete delicioase din seminte si miere, pregatita de un maestru bucatar 
- cateva miscari de saritura corzii 
Coordonator: Claudia Groza, profesor si autor de povesti pentru copii. Claudia a creat povestea “Tobias, elefantelul colorat” si a coordonat „Atelierul de poveste” de la Centrul MiniMe, care l-a avut ca erou pe elefantelul Tobias, precum si Atelierul „Hai sa scriem o poveste” de la MiniMe – atelier de scriere creativa pentru copii. 
Cu ocazia atelierului despre sanatate si sport de la MiniMe, Claudia Groza va lansa brosura „Sanatate la indemana”, brosura despre stil de viata sanatos, scrisa impreuna cu Stefan Parpala pe intelesul celor mici, cu imagini clare si sugestive, cu retete si sfaturi pentru incredere in sine, o tinuta atletica si o alimentatie sanatoasa. 
Pret: 34 lei 
Toate materialele necesare pentru desfasurarea atelierelor sunt puse la dispozitie de Claudia Groza si Centrul MiniMe. 
Pretul include si brosura “Sanatate la indemana”. 
Inscrieri: 0741 199 600 sau office@cursuriminime.ro. 
Locatie: Centrul MiniMe al Fundatiei Nadia Comaneci – Calea Grivitei nr. 150, sector 1, Bucuresti. 
Rezervarea unui loc la atelier este garantata in momentul efectuarii platii. Atelierele se achita integral, in avans, fie prin virament bancar (cont RO38BTRL04501205H87589XX – Banca Transilvania, Sucursala Dorobanti), fie numerar la sediul Fundatiei (Calea Grivitei nr. 150, sector 1, Bucuresti).

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

ATELIER „SĂNĂTATE LA ÎNDEMÂNĂ”


ATELIER DE SPORT, ALIMENTAȚIE SĂNĂTOASĂ, POVEȘTI ȘI CREATIVITATE... PE 26 APRILIE, ORELE 16.30, TIMP DE O ORĂ ȘI JUMĂTATE... VĂ AȘTEPTĂM CU DRAG! DISTRACȚIA ȘI VOIA BUNĂ SUNT GARANTATE!

VEȚI PRIMI BROȘURA „SĂNĂTATE LA ÎNDEMÂNĂ”!!!

ÎNSCRIEȚI-VĂ!!!! 

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Povestea plantelor verzi

De câteva zile bune, primăvara pusese stăpânire pe oraș. Soarele era prezent pe cerul senin cât ținea ziua. Păsările călătoare s-au întors din țările calde și lucrau de zor la cuiburi.
 - Dragi copii, mâine să aduceți stofă, pânză, mărgele și nasturi pentru a realiza ouă ornamentale pentru coșulețele de Paști! spuse educatoarea.
Stela a alergat fericită spre casă, cu gândul să caute materialele despre care le vorbise educatoarea.
- Scumpa mea, să nu te sperii! Sunt acasă! șopti cu voce răgușită, mama fetiței.
- Ce ai pățit mama?
- Am răcit foarte rău. M-am lăsat păcălită de vremea aceasta frumoasă. Te rog mult să te duci la farmacie, să îmi cumperi antibiotice.
- Da, mama! Mă duc!
Stela a primit banii și a plecat la farmacie.
Farmacista a fost foarte amabilă și i-a explicat cum se iau medicamentele, scriindu-i și pe cutie.
- Vă mulțumesc din suflet! O primăvară minunată vă doresc! rosti Stela.
Când a ieșit din farmacie, un băiețel cu skateboard nu a zărit-o pe Stela și a lovit-o. Cutia cu medicamente și restul în monede au țâșnit din mâna fetei, au zburat prin aer și au căzut într-un canal.
Stela a rămas cu privirea pierdută. S-a așezat în genunchi, încercând să scoată cutia cu antibiotice. Cu lacrimile curgându-i pe obraz, micuța șoptea: ”Ce mă fac acum? Mama este foarte răcită! Nu mai am niciun ban!
- Mama, uite o fetiță care plânge! A pățit ceva. Să mergem să vedem ce i s-a întâmplat! spuse Călin.
- Bună! Ce ai pățit??
Copila le-a explicat printre lacrimi pățania.
- Draga mea, liniștește-te! Am răcit și eu, iar acum am luat de la piață muguri de brad și facem un sirop care o va însănătoși degrabă pe mama ta. Nimic nu este întîmplător. Îți dau bani să te duci cu fiul meu la plafar să îi cumperi și un sirop de pătlagină. Vă aștept aici! murmură mama lui Călin.
Copiii s-au îndreptat spre plafar.
- Să nu îți fie teamă! Mugurii de brad și pătlagina fac miracole. Știi că natura este o sursă de energie pentru oameni.
- Da, ai dreptate! Chiar mă bucur că a sosit primăvara. Promit că voi merge să culeg plante medicinale anul acesta, rosti Stela, suspinând ușor.
Bucuroși că au găsit ce aveau nevoie, s-au întors la mama lui Călin.
- Vă mulțumesc mult pentru ajutorul oferit! Merg să îi fac mamei un ceai și să îi dau sirop de pătlagină.
- Îi aducem și siropul din muguri de brad, imediat ce s-a făcut, dacă ne lași o adresă! Sănătate multă mamei! exclamă Călin
Acasă, Stela i-a povestit mamei sale pățania și i-a cerut să o ierte că nu a fost atentă.
- Se putea întâmpla oricui! Nu ai de ce să fii tristă. Important este că ai fost ajutată de oameni buni și sfătuită corect. Uitasem că natura ne oferă leacuri sigure și gustoase care ne redau energia și sănătatea. Vom face o cură cu semințe și fructe pentru a oferi organismului vitamine.
Când Stela ducea la bucătărie cana goală din care mama servise ceaiul, Călin a sunat la ușă. Speriându-se a scăpat cana care s-a transformat în zeci de cioburi.
- Am adus siropul de muguri de brad! Însănătoșire grabnică mamei tale. Dar... sângerezi! Ce ai pățit?
- Off.. nu am sesizat că m-am rănit. Am spart o cană! În momentul când am auzit soneria m-am speriat. Nu este grav, fii liniștit! Mulțumesc mult! 
- Stela, mă gândeam ca în primăvară să plantăm câțiva arbuști ale căror fructe sunt folositoare pentru sănătatea oamenilor! Ce spui? Iar acum, pentru că nu pot pleca știind că ești rănită, am să te bandajez cu tinctură de mușețel. Am  din întâmplare la mine.
- Este o idee minunată și te susțin! Da, acum te rog să îmi dezinfectezi rana, murmură Stela care a  simțit o ușoară usturime.
Paștele se apropia cu pași repezi. La grădiniță, copiii au colaborat extraordinar, au făcut schimb de materiale, mărgele, nasturi și au realizat ouă originale pentru decorul mesei de Paști. Educatoarea era mulțumită și deosebit de încântată de obiectele reușite făcute de copii.
- Mamele voastre vor fi mândre de voi! Sunteți minunați, harnici și foarte talentați! Să vă prețuiți mamele, întotdeauna! exclamă emoționată educatoarea.
Primăvara este un simbol al trezirii la viață din înghețul din timpul iernii. Ziua se mărește și razele soarelui mângâie gingaș mugurii adormiți, transformându-i în frunze. Natura renaște... dragostea plutește în aer și este reprezentată în sfinta sărbătoare a Paștelui... ocazie de a deveni mai buni...
Stela a arătat educatoarei bannerul pe care scria: PAȘTE FERICIT ALĂTURI DE CEI DRAGI!

Mama Stelei s-a însănătoșit și a realizat că plantele au fost utilizate de pe vremea străbunicilor în vindecarea bolilor și dezinfectarea rănilor. „Îmi voi susține copiii în proiectul lor de a planta arbori și arbuști folosiți în farmacia verde!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină