Poveste pentru Maya

Acum multi, multi ani, cand pestii vorbeau si melcii dansau, cam de pe vremea cand a fost creat omul, au aparut si pimele povesti. Ca de nu ar fi fost, nici ca s-ar fi istorisit. Se spune ca povestile plutesc in aer si se lipesc de sufletele frumoase. De sunt ascultate, povestile se transforma in diamante, viu colorate, de temeri vindecatoare, de succes atragatoare.
In raftul bibliotecii, mult lustruit, cu multe amintiri si fapte bune intesat, o poveste minunata am descoperit.
In randurile de mai jos am sa va impartasesc povestea unei copile, MAYA SELEJAN numita, in Bucuresti poposita. De vreti s-o aflati, cuminti va asezati, linistiti o lecturati… colinde in surdina s-ascultati.
Asadar….
Intr-o zi de septembrie, a 19 - a fila a calendarului de perete se desprinse,  anul 2004, si s-a aflat vestea ca s-a nascut eroina povestii noastre.  Acum este domnisoara, are 9 ani si este eleva in clasa a III-a. Frumosa, desteapta, spontana ca un fulg de zapada, Maya face tenis si schi. Nu este chiar profesionista, dar ii place lumea sportului, ajutand-o sa se mentina zvelta si tonica.
Cand mandra Iarna si-a cerut drepturile asupra temperaturilor scazute, a scurtarii zilelor si a lungirii noptilor precum un elastic, in care oamenii sa se odihneasca, micuta Maya si-a aranjat intreaga colectie de pisici si caini de plus (spera ca in curand sa primeasca un catel viu, de care sa aiba grija) si le oferi un adevarat spectacol din lumea dansului si a cantecului.
-         Sa cantam asadar! murmura Maya. Sa ma aplaudati va rog!
Notele din portativ s-au aliniat cuminti. Fa, sol, do, re, mi, la, si… au sosit pe rand pentru a o acompania pe fetita in cantecul pe care il avea de interpretat.
Eu sunt mica scolarita,
Destul de silitoare  cred,
Dar stiu ca sunt si strengarita,
Si dezorganizata. Cred.
As vrea s-ajung o doctorita,
Oamenii sa ii salvez,
Sa fiu precum o gargarita,
Multe animale sa bucur si sa vizitez.
Domnul Dans a iesit din cutia televizorului si a inventat-o pe Maya sa ii insoteasca pasii.
- Unu, doi pasi in fata… trei, patru in lateral…. ingaima batranul, pe ritmul muzicii.
- Ce minunaaaaat! Invat sa dansez… ! Uraaa! E senzational! Imi place… Multumesc mult domnule Dans.
- Acum, te rog sa imbraci o rochita vaporoasa, pentru a invata un alt dans.
- Imediat, spuse Maya, imbujorata.
Eroina povestii a deschis usa dulapului cu haine si, ce sa vedeti?! Toate s-au rasturnat asupra ei, ca niste animale rapitoare, gata sa o manance.
- Off! Nu voi gasi rochita, oricat m-as stradui!
- Draga mea, de data aceasta iti ofer o mana de ajutor, dar este ultima data. Maine iti faci ordine! Promiti? rosti o voce blanda, suava si melodioasa.
- Sigur ca promit, dar cine imi vorbeste? se mira Maya, intorcand privirea de jur imprejur.
- Sunt Craiasa Ordine… imi place sa fie totul frumos aranjat in aceasta lume, atat in natura, cat si in biblioteci, dulapuri cu rechizite, librarii si mai ales, in sifonierul cu imbracaminte. Crezi ca jucariile se simt bine aruncate claie peste gramada?
- Regret ca sunt astfel… imi voi revizui comportamentul. Te rog ajuta-ma sa gasesc rochita. Domnul Dans mi-a promis ca ma invata sa dansez. Te roooog! murmura Maya.
- Poftim rochita! Iti place cum arata?
- Off… este sifonata! baigui fetita.
- Esti o fetita desteapta si frumoasa, asa ca ma bazez pe faptul ca iti vei tine promisiunea de a deveni ordonata, zise  Craiasa Ordine, apoi sufla usor peste rochita si aceasta isi netezi cutele, aratand impecabil.
Domnul Dans a invatat-o pe Maya cha-cha, passo-doble, tango si merengue. Muzica le insotea armonioasa pasii  si le mangaia sufletele.
Surioara fetitei din poveste, Sofia, ii urmarea tacuta din pragul camerei. La final, cu respiratia taiata si privirea inca atintita asupra Mayei si a domnului Dans exclama:
-         Bravoooo! Bravoooo! Mai vreau… mai dansati!
-         Acest dans, ti-l dedicam, micuta Sofia, sopti batranul.
Vrand sa se aseze, Sofia a alunecat si si-a julit genunchiul. Maya a simtit o durere dintr-o data. Privind spre sora ei, a inteles de ce. Si-a rupt tricoul aruncat pe pat si a bandajat-o pe micuta.
-         Te iubesc, Maya! murmura cu lacrimi in ochi, Sofia.
-         Si eu te iubesc, surioara draga si frumoasa!
*
Cand colindele se aud in fiecare casa, in magazine si pe strazi, Maya a descoperit ca povestile se adeveresc cand crezi in ele. Magia din preajma sarbatorilor de iarna a recucerit-o pe eroina povestii. A invatat sa fie ordonata si sa creada in visurile ei. Stie ca daca va citi multe carti, va putea afla lucruri minunate si va descoperi culturi diferite si personaje de la care va deprinde curaj, bunatate, armonie si intelepciune. Este important sa ai incredere in talentul tau, in inteligenta ta si sa stii ca nimic nu este imposibil. In lumea invingatorilor nu exista cuvintele “nu pot” si “nu stiu”.
Totul e bine cand se termina cu bine.
Penita fermecata s-a tocit,
Scriitorul a atipit,
Si nu-i chip de-a fi trezit
Desi ar mai fi de povestit.









  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină