O poveste personalizata pentru Alexandru






POVESTE PENTRU ALEXANDRU
Acum foarte mulți ani, pe vremea când șoriceii mâncau din același castron cu pisica, puricii erau potcoviți cu nouă potcoave de aur, iar zmeii răpeau fetele frumoase, au fost scrise primele povești. Fiecare om a primit în dar, la naștere o soartă și o poveste.
Din sertarul cu amintiri și calendare, am luat un stilo ualbastru cu penița strălucitoare și am început a scrie o poveste, cea a unui băiat isteț, vesel și frumos, un adevărat gospodar, ALEXANDRU pe al său prenume știut, de 4 ani crescut, de ai săi părinți, Florina și Bogdan.
Când toamna misterioasă, radioasă și voioasă, cu bogata trenă de fructe și legume a sosit,  iar păsările călătoare au pornit în alte colțuri din lume, ziua s-a micșorat și noaptea s-a lărgit, și ALEXANDRU a aprins lumina pentru a desena utilajele atât de dragi lui, tractoarele roșu și albastru, vola galbenă și combina galbenă, am zărit chipul rotund și alb al băiețelului, părul șaten deschis și ochii mari, strălucitori precum stelele pe cerul întunecat.
Noaptea a coborât din cerul înstelat și multe vise în camera lui ALEXANDRU  a lăsat. Se făcea că recolta era bogată și tractorul roșu cu alb era tare fericit. Ce bucurie în zori avea să fie, pe chipul băiatului din povestea mea!
Secundele s-au scurs, în minute s-au unit, au chiuit și ore au devenit. Lumina zorilor a sosit să dea de veste venirea unei alte zile de poveste!
-  Buna dimineata! Ce zi de neuitat mă așteaptă! Astăzi voi merge la semănat cu Lică!,murmură somnoros Alexandru.
Mătușa Simona îl întâmpină:
- Dragul meu Alex, masa este pregătită! Tatăl tău te așteaptă! Aveți o zi plină astăzi!
- Da, azi îl însoțesc pe Lică! Tractorul New Holland, cel albastru este pregătit! Voi merge în hambar să văd dacî are motorină, grăi Alex.
- Întâi de toate, te rog să mănânci! Grâul și rapița te așteaptă, spuse mătușa.
- Iubesc viața la fermă! Voi fi un agricultor de renume! Voi avea holde bogate de grâne aurii, ce vor străluci în razele soarelui și în roua dimineții, iar floarea-soarelui va fi cea mai fericită din toată România.
- Te rog să nu fi lăudăros, fiule! Poftă bună! Hai, că se răcește omleta!
Alex a mâncat tot, a mulțumit pentru masă și a pornit spre hambar.
- Nu se poate! Ajutooor! Veniți repede! strigă băiatul.
Mătușa Simona și tatăl Bogdan au venit într-un suflet.
- Priviți! Vola JCB este stricată!
- I-a ajuns și ei atâta muncă! O vom duce la reparat, Alex! Nu te întrista. Fiecare problemă are o soluție.
- Dar voiam să o conduc astăzi! Dan m-a învățat să o manevrez și eram atât de nerăbdător să o folosesc din nou!
-Bună dimineața, Alex! Nu fi trist! Astăzi vei merge cu mine la arat!
-Oauuu! Minunat! Cu tractorul Steyer!! exclamă băiețelul zglobiu și atât de dornic de muncă.
Alex a luat-o la fugă. Ajuns în dreptul tractorului roșu cu alb, i-a mărturisit:
- Să nu mă dezamăgești și tu! Uite, ți-am adus un brăduț parfumat! Te simți răsfățat? Îți vom face plinul astăzi, iar pe seară, drept răsplată, te voi spăla cu șamponul meu!
Tatăl puștiului și mătușa îl priveau zâmbind cu tot sufletul.
- Adevărul este că și plantele se apleacă fericite când îl zăresc. Are un suflet bun și luminos! Iubește natura! se auzi vocea lui Mihai.
-Într-adevăr, are stofă de fermier! Sunt mândru că a moștenit pasiunea pentru utilaje, pentru munca în aer liber și nu pierde timpul la televizor, murmură tatăl băiețelului.
-Haide, Mihai. Porumbul și floarea soarelui ne duc dorul! strigă Alex, fluturându-și mâinile în aer.
- Așa este băiete! Ai dreptate! grăi Mihai, urcându-l în cabina tractorului.
Floarea-soarelui e mândră în depărtare,
Că tractorul cel roșu o zărește,
Pe loc o îmbrățișează foarte tare
Și în hambare se odihnește
Până când la fabrica de ulei, poposește.
- De unde ai auzit acest cântc, Alex?
- L-am compus eu! Îți place?
- Da, este minunat!
- Mihai, mă ajuți să spăl tractorul diseară? I-am promis!
- Sigur micuțule! Îi vom unge i roțile puțin.
- Uraaa! Va  fi ca nou! Crezi că Vola va fi reparată?
- Bineînțeles! Fiecare utilaj are și el o viață. Așa cum ne doare pe noi una sau alta, așa pățesc și mașinăriile!
Alex privea cum soarele cobora spre apus. Cerul căpăta culoarea cernelii. Se apropia o ploaie rapidă.  Nu v-am mărturisit că albastru este culoarea preferată a personajului din povestea noastră? Ei, vă rog să mă iertați!
Dar acu vă așezați cuminți, mâncați ceva gustos și-apoi vă gândiți la un vis frumos.
Hambarele au fost pline în toamna ce-a trecut. Muncile de primăvară l-au găsit pe micuțul gospodar în formă. Vremea a ținut cu el și a început să ningă de cîteva zile.
Alex este un băiețel minunat, care crește voinicește și este pasionat de agricultură. Veți auzi despre el multe lucruri plăcute.
Și multe ar mai fi de povestit
Dar soarele a amuțit
Penița s-a tocit
Și scriitorul a adormit…





  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină