Despre Otilia Cazimir....

 Otilia Cazimir a fost o cunoscută autoare de versuri pentru copii. Şi-a petrecut copilăria în satul natal şi a început să scrie poezii de când era mică. A urmat cursurile liceale şi universitare la Iaşi, oraş în care şi-a petrecut întreaga viaţă. Pentru bogata sa activitate literară, (a publicat aproape 60 de volume de poezii) Otilia Cazimir a primit numeroase premii şi distincţii: Premiul Academiei Române (1927), Premiul Femina (1928), Premiul Naţional pentru Literatură (1937), etc...

Ninge!
                        Ssst! Micuţa gerului,
                        Cu mânuţa îngheţată,
                        Bate-n poarta cerului
                        Şi întreabă supărată;
 
                        - Unde-s stelele de sus?
                        - Iaca, nu-s!
                        Vântul rău le-a scuturat
                        Şi le-mprăştie prin sat.
 
                        Uite una: s-a desprins
                        Dintr-o margine de nor
                        Şi coboară-ncetişor...
                        - Oare-a nins?
 
                        E un fulg şi-i cel dintâi
                        Şi aduce-n vânt, ninsoare,
                        Drumuri albe peste văi,
                        Râs curat în ochii tăi,
                        Sănioare,
                        Zurgălăi...

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Poveste scrisă la Centrul MiniMe - „HAI SĂ SCRIEM O POVESTE”

NORUL TRISTEȚE

de Cătălin O.
(9 ANI)
Într-o zi, norul Tristețe se trezi chiar mai trist ca de obicei. Nu știa de ce, așa că, hotărî să se ducă la prietenul lui, Norul Fericire. Își făcu așadar bagajul și plecă. Norul Fericire îl primi călduros, poftindu-l în sufragerie și îl întrebă:
-         Care e problema?
-         Mă simt mai trist decât de obicei.
-         Hm... ce ai făcut aseară?
-         Păi... am mâncat, m-am uitat la un film și am adormit.
-         Hm... aha! Ploaia ta are stropi mici?
-         Da! Tot timpul!
-         Când ploaia ta are stropi mici, gândește-te la mine, iar stropii vor deveni mari, puternici, veseli și tu vei fi fericit!
-         Oauuu! Mulțumesc.

Am putea continua povestea, dar cerneala nu mai vrea.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Poveste pentru Maya

Acum multi, multi ani, cand pestii vorbeau si melcii dansau, cam de pe vremea cand a fost creat omul, au aparut si pimele povesti. Ca de nu ar fi fost, nici ca s-ar fi istorisit. Se spune ca povestile plutesc in aer si se lipesc de sufletele frumoase. De sunt ascultate, povestile se transforma in diamante, viu colorate, de temeri vindecatoare, de succes atragatoare.
In raftul bibliotecii, mult lustruit, cu multe amintiri si fapte bune intesat, o poveste minunata am descoperit.
In randurile de mai jos am sa va impartasesc povestea unei copile, MAYA SELEJAN numita, in Bucuresti poposita. De vreti s-o aflati, cuminti va asezati, linistiti o lecturati… colinde in surdina s-ascultati.
Asadar….
Intr-o zi de septembrie, a 19 - a fila a calendarului de perete se desprinse,  anul 2004, si s-a aflat vestea ca s-a nascut eroina povestii noastre.  Acum este domnisoara, are 9 ani si este eleva in clasa a III-a. Frumosa, desteapta, spontana ca un fulg de zapada, Maya face tenis si schi. Nu este chiar profesionista, dar ii place lumea sportului, ajutand-o sa se mentina zvelta si tonica.
Cand mandra Iarna si-a cerut drepturile asupra temperaturilor scazute, a scurtarii zilelor si a lungirii noptilor precum un elastic, in care oamenii sa se odihneasca, micuta Maya si-a aranjat intreaga colectie de pisici si caini de plus (spera ca in curand sa primeasca un catel viu, de care sa aiba grija) si le oferi un adevarat spectacol din lumea dansului si a cantecului.
-         Sa cantam asadar! murmura Maya. Sa ma aplaudati va rog!
Notele din portativ s-au aliniat cuminti. Fa, sol, do, re, mi, la, si… au sosit pe rand pentru a o acompania pe fetita in cantecul pe care il avea de interpretat.
Eu sunt mica scolarita,
Destul de silitoare  cred,
Dar stiu ca sunt si strengarita,
Si dezorganizata. Cred.
As vrea s-ajung o doctorita,
Oamenii sa ii salvez,
Sa fiu precum o gargarita,
Multe animale sa bucur si sa vizitez.
Domnul Dans a iesit din cutia televizorului si a inventat-o pe Maya sa ii insoteasca pasii.
- Unu, doi pasi in fata… trei, patru in lateral…. ingaima batranul, pe ritmul muzicii.
- Ce minunaaaaat! Invat sa dansez… ! Uraaa! E senzational! Imi place… Multumesc mult domnule Dans.
- Acum, te rog sa imbraci o rochita vaporoasa, pentru a invata un alt dans.
- Imediat, spuse Maya, imbujorata.
Eroina povestii a deschis usa dulapului cu haine si, ce sa vedeti?! Toate s-au rasturnat asupra ei, ca niste animale rapitoare, gata sa o manance.
- Off! Nu voi gasi rochita, oricat m-as stradui!
- Draga mea, de data aceasta iti ofer o mana de ajutor, dar este ultima data. Maine iti faci ordine! Promiti? rosti o voce blanda, suava si melodioasa.
- Sigur ca promit, dar cine imi vorbeste? se mira Maya, intorcand privirea de jur imprejur.
- Sunt Craiasa Ordine… imi place sa fie totul frumos aranjat in aceasta lume, atat in natura, cat si in biblioteci, dulapuri cu rechizite, librarii si mai ales, in sifonierul cu imbracaminte. Crezi ca jucariile se simt bine aruncate claie peste gramada?
- Regret ca sunt astfel… imi voi revizui comportamentul. Te rog ajuta-ma sa gasesc rochita. Domnul Dans mi-a promis ca ma invata sa dansez. Te roooog! murmura Maya.
- Poftim rochita! Iti place cum arata?
- Off… este sifonata! baigui fetita.
- Esti o fetita desteapta si frumoasa, asa ca ma bazez pe faptul ca iti vei tine promisiunea de a deveni ordonata, zise  Craiasa Ordine, apoi sufla usor peste rochita si aceasta isi netezi cutele, aratand impecabil.
Domnul Dans a invatat-o pe Maya cha-cha, passo-doble, tango si merengue. Muzica le insotea armonioasa pasii  si le mangaia sufletele.
Surioara fetitei din poveste, Sofia, ii urmarea tacuta din pragul camerei. La final, cu respiratia taiata si privirea inca atintita asupra Mayei si a domnului Dans exclama:
-         Bravoooo! Bravoooo! Mai vreau… mai dansati!
-         Acest dans, ti-l dedicam, micuta Sofia, sopti batranul.
Vrand sa se aseze, Sofia a alunecat si si-a julit genunchiul. Maya a simtit o durere dintr-o data. Privind spre sora ei, a inteles de ce. Si-a rupt tricoul aruncat pe pat si a bandajat-o pe micuta.
-         Te iubesc, Maya! murmura cu lacrimi in ochi, Sofia.
-         Si eu te iubesc, surioara draga si frumoasa!
*
Cand colindele se aud in fiecare casa, in magazine si pe strazi, Maya a descoperit ca povestile se adeveresc cand crezi in ele. Magia din preajma sarbatorilor de iarna a recucerit-o pe eroina povestii. A invatat sa fie ordonata si sa creada in visurile ei. Stie ca daca va citi multe carti, va putea afla lucruri minunate si va descoperi culturi diferite si personaje de la care va deprinde curaj, bunatate, armonie si intelepciune. Este important sa ai incredere in talentul tau, in inteligenta ta si sa stii ca nimic nu este imposibil. In lumea invingatorilor nu exista cuvintele “nu pot” si “nu stiu”.
Totul e bine cand se termina cu bine.
Penita fermecata s-a tocit,
Scriitorul a atipit,
Si nu-i chip de-a fi trezit
Desi ar mai fi de povestit.









  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

ATELIER DE INVENTAT POVEȘTI PENTRU CÂND CREȘTI

ATELIER DE INVENTAT POVEȘTI PENTRU CÂND CREȘTI
Scriind poveşti pentru copii, am descoperit că poveştile au viață.  Noi ne-am gândit să le lăsăm să zburde în lume. Aşa s-a născut „ATELIERUL DE INVENTAT POVEȘTI PENTRU CÂND CREȘTI”. V-ar plăcea ca propriul copil să îşi descopere talentul de scriitor? Lăsaţi-vă copilul să creioneze personaje şi să le salveze.
La „Atelierul de inventat povești pentru când crești”, copiii petrec 2 ore, învăţând tainele scrisului, având posibilitatea să-şi dezvolte imaginaţia, creativitatea, vocabularul şi să găsească încrederea de a-şi exprima liber propriile trăiri şi emoţii. Totul se desfăşoară într-o atmosferă relaxantă.
Ce activităţi desfășoară copiii la „Atelierul de inventat povești pentru când crești”:
1.     Lumea povestilor:
-         Ce este o poveste? Ce întâlnim în lumea poveștilor?
-         Scriem o poveste in care personaje suntem noi si prietenii nostri (poate fi reala sau fantastica; o călătorie cu trenul; la patinoar;);
Cuvintele si obiectele magice:
-         Cuvintele cheie sunt notate pe bilețele și sunt extrase dintr-o cutie; copiii vor construi împreună o poveste;
-         Fiecare copil va extrage un obiect magic (o pana, o baghetă, un pix, un animălut de plastic, etc.) și va scrie o minipoveste despre puterea magică a acelui obiect.
2.     Povești felurite:
-         Alegem o emoție și vom scrie o poveste în care să arătam rolul ei în viața noastră de zi cu zi;
-         Scriem o poveste în care notele muzicale (do, re, mi, fa, sol, la, si, do), portativul și cheia sol sunt personaje.
-         Facem exerciții de găsit rima, de continuat poezia și scriem o poveste cu rimă despre animale.
Atelierul de inventat povești pentru când crești” este coordonat  de Claudia Groza – profesor de biologie şi scriitoare de cărţi pentru copii (“Poveşti cu pilde pentru copiii isteţi”; “Tobias, elefănţelul colorat”; “Tolba cu poveşti”).
Număr de participanţi: 5-10 copi; Vârsta: copii între 8 – 12 ani.
Perioada: Joi 6 februarie și Vineri 7 Februarie, orele 17.30 (2 ore)
Locație: MAGAZINUL COCOR, ETAJ 5, LOCUL DE JOACĂ LALABAND.
Preț: 35 lei/ ședința sau  60 lei/ atelierul, ÎNSCRIERI LA e-mail: claudia_groza@yahoo.com

Vă aştept cu drag şi nerăbdare la inventat poveşti!
Cu simpatie,

Claudia Groza

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

O poveste personalizata pentru Alexandru






POVESTE PENTRU ALEXANDRU
Acum foarte mulți ani, pe vremea când șoriceii mâncau din același castron cu pisica, puricii erau potcoviți cu nouă potcoave de aur, iar zmeii răpeau fetele frumoase, au fost scrise primele povești. Fiecare om a primit în dar, la naștere o soartă și o poveste.
Din sertarul cu amintiri și calendare, am luat un stilo ualbastru cu penița strălucitoare și am început a scrie o poveste, cea a unui băiat isteț, vesel și frumos, un adevărat gospodar, ALEXANDRU pe al său prenume știut, de 4 ani crescut, de ai săi părinți, Florina și Bogdan.
Când toamna misterioasă, radioasă și voioasă, cu bogata trenă de fructe și legume a sosit,  iar păsările călătoare au pornit în alte colțuri din lume, ziua s-a micșorat și noaptea s-a lărgit, și ALEXANDRU a aprins lumina pentru a desena utilajele atât de dragi lui, tractoarele roșu și albastru, vola galbenă și combina galbenă, am zărit chipul rotund și alb al băiețelului, părul șaten deschis și ochii mari, strălucitori precum stelele pe cerul întunecat.
Noaptea a coborât din cerul înstelat și multe vise în camera lui ALEXANDRU  a lăsat. Se făcea că recolta era bogată și tractorul roșu cu alb era tare fericit. Ce bucurie în zori avea să fie, pe chipul băiatului din povestea mea!
Secundele s-au scurs, în minute s-au unit, au chiuit și ore au devenit. Lumina zorilor a sosit să dea de veste venirea unei alte zile de poveste!
-  Buna dimineata! Ce zi de neuitat mă așteaptă! Astăzi voi merge la semănat cu Lică!,murmură somnoros Alexandru.
Mătușa Simona îl întâmpină:
- Dragul meu Alex, masa este pregătită! Tatăl tău te așteaptă! Aveți o zi plină astăzi!
- Da, azi îl însoțesc pe Lică! Tractorul New Holland, cel albastru este pregătit! Voi merge în hambar să văd dacî are motorină, grăi Alex.
- Întâi de toate, te rog să mănânci! Grâul și rapița te așteaptă, spuse mătușa.
- Iubesc viața la fermă! Voi fi un agricultor de renume! Voi avea holde bogate de grâne aurii, ce vor străluci în razele soarelui și în roua dimineții, iar floarea-soarelui va fi cea mai fericită din toată România.
- Te rog să nu fi lăudăros, fiule! Poftă bună! Hai, că se răcește omleta!
Alex a mâncat tot, a mulțumit pentru masă și a pornit spre hambar.
- Nu se poate! Ajutooor! Veniți repede! strigă băiatul.
Mătușa Simona și tatăl Bogdan au venit într-un suflet.
- Priviți! Vola JCB este stricată!
- I-a ajuns și ei atâta muncă! O vom duce la reparat, Alex! Nu te întrista. Fiecare problemă are o soluție.
- Dar voiam să o conduc astăzi! Dan m-a învățat să o manevrez și eram atât de nerăbdător să o folosesc din nou!
-Bună dimineața, Alex! Nu fi trist! Astăzi vei merge cu mine la arat!
-Oauuu! Minunat! Cu tractorul Steyer!! exclamă băiețelul zglobiu și atât de dornic de muncă.
Alex a luat-o la fugă. Ajuns în dreptul tractorului roșu cu alb, i-a mărturisit:
- Să nu mă dezamăgești și tu! Uite, ți-am adus un brăduț parfumat! Te simți răsfățat? Îți vom face plinul astăzi, iar pe seară, drept răsplată, te voi spăla cu șamponul meu!
Tatăl puștiului și mătușa îl priveau zâmbind cu tot sufletul.
- Adevărul este că și plantele se apleacă fericite când îl zăresc. Are un suflet bun și luminos! Iubește natura! se auzi vocea lui Mihai.
-Într-adevăr, are stofă de fermier! Sunt mândru că a moștenit pasiunea pentru utilaje, pentru munca în aer liber și nu pierde timpul la televizor, murmură tatăl băiețelului.
-Haide, Mihai. Porumbul și floarea soarelui ne duc dorul! strigă Alex, fluturându-și mâinile în aer.
- Așa este băiete! Ai dreptate! grăi Mihai, urcându-l în cabina tractorului.
Floarea-soarelui e mândră în depărtare,
Că tractorul cel roșu o zărește,
Pe loc o îmbrățișează foarte tare
Și în hambare se odihnește
Până când la fabrica de ulei, poposește.
- De unde ai auzit acest cântc, Alex?
- L-am compus eu! Îți place?
- Da, este minunat!
- Mihai, mă ajuți să spăl tractorul diseară? I-am promis!
- Sigur micuțule! Îi vom unge i roțile puțin.
- Uraaa! Va  fi ca nou! Crezi că Vola va fi reparată?
- Bineînțeles! Fiecare utilaj are și el o viață. Așa cum ne doare pe noi una sau alta, așa pățesc și mașinăriile!
Alex privea cum soarele cobora spre apus. Cerul căpăta culoarea cernelii. Se apropia o ploaie rapidă.  Nu v-am mărturisit că albastru este culoarea preferată a personajului din povestea noastră? Ei, vă rog să mă iertați!
Dar acu vă așezați cuminți, mâncați ceva gustos și-apoi vă gândiți la un vis frumos.
Hambarele au fost pline în toamna ce-a trecut. Muncile de primăvară l-au găsit pe micuțul gospodar în formă. Vremea a ținut cu el și a început să ningă de cîteva zile.
Alex este un băiețel minunat, care crește voinicește și este pasionat de agricultură. Veți auzi despre el multe lucruri plăcute.
Și multe ar mai fi de povestit
Dar soarele a amuțit
Penița s-a tocit
Și scriitorul a adormit…





  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină