In lumea feerica a Craciunului - de Alexandra Stefania Popa (FELICITARI!!!)


      In lumea de basm a Craciunului se intampla cu adevarat lucruri uimitoare. Acolo este foarte frig pentru ca imparatia zapezii si ghetii domneste neincetat. Vara nu exista.
      Cu multi ani in urma, preafrumoasa Craiasa a Iernii o inghetase pe firava zana a Verii intr-un bloc sclipitor de gheata. Incetul cu incetul, oamenii din acele locuri au inceput sa nu ii mai duca lipsa si sa se invete cu gheturile vesnice.
       Locuitorii Imparatiei Craciunului au, in ciuda frigului neindurator de afara, inimile nespus de calde si blande. Bucuria le lumineaza chipurile zi de zi, iar in jurul lor se raspandeste o lumina magica, care face pe oricine sa uite de toate grijile si sa se gandeasca doar la fapte bune. 
       Ei sunt imbracati tot timpul anului in vesminte groase si rosii ca fructele de ilex, iar pe cap poarta scufii verzi ca ramurile brazilor, care inconjoara  tinutul lor. Casutele lor sunt construite din lemn, iar pe interior sunt captusite cu muschi gros si moale. Pe jos, Craciunitele decoreaza incaperile cu frumoase covorase tesute din frunze uscate aramii, tivite cu tepi verzi de brad.
       Oamenii din acea tara poarta numele de Craciuni si Craciunite. Acest nume le-a fost transmis de catre Mosul lor, cel mai intelept si bun dintre oamenii de pe Pamant, iar ei l-au pastrat cu sfintenie. Pe tot parcursul anului, ei confectioneaza cu mare drag, cadouri incantatoare pentru Lumea cea indepartata a Oamenilor.
       In minunata zi a Craciunului, cea mai mare sarbatoare a Oamenilor de pretutindeni, Craciunii si Craciunitele se duc la fratii si surorile lor din Lumea Oamenilor, pentru a ii bucura si a le incalzi sufletele cu daruri pline de magie.
       In seara cea sfanta de Craciun, Craciunii si Craciunitele pregatesc o masa imbelsugata, cu bucate alese, ce doar acolo pot fi gustate. Craciunii si Craciunitele servesc, in special, radacini de bambusai ce cresc numai si numai in Lumea Craciunului. Aceste radacini miraculoase ii apara de boli. Mai mananca si supa de alabanos, tocana de cartofi craciunesti si delicioasa prajitura craciuneasca.
       Bineinteles, ca poporul Craciunilor si Craciunitelor au si alte obiceiuri, ca de exemplu, sarbatoarea animalelor. In acea zi, Craciunii si Craciunitele, cu mic cu mare, se aduna in grupuri si le dau de mancare si imbaiaza cu apa neinceputa toate animalele din Padurea Craciuneea.
       Impodobirea bradului celui maiestuos reprezinta un alt moment foarte important, ce are loc in ajunul sarabatorii Craciunului. Insa, bradul, in acest tinut, este impodobit cu totul altfel. Este decorat cu imagini importante din viata Craciunilor si Craciunitelor, cu multe jucarii frumos colorate din lemn si lut si cu carti. In jurul bradului, intreg poporul Craciunilor si Craciunitelor canta colinde inaltatoare, acompaniati de muzica pianului, fluierelor si de clinchetul clopoteilor cu sunet cristalin.
       Lumea Craciunului este intr-adevar un taram fabulos, plin de iubire si veselie, in care nu exista imposibilul.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Miracole de CRACIUN - povesti cu animale nevertebrate :)

UN MIRACOL DE CRACIUN
de Miruna Maria Dibla (cls. A VI-a)
A fost odata ca niciodata un melc mic care a simtit pentru prima data ploaia de toamna tarzie. Pe acesta il chema Limax.
Pe tatal acestuia il chema Planorbis pentru ca era pilot.  Mama sa se numea Murex pentru ca in fiecare zi venea moarta de oboseala acasa.
Intr-o zi, Limax a intrebat-o pe mama sa:
-         Mama, de ce nu m si eu cochilie, ca toti ceilalti prieteni ai mei?
-         Deoarece asa vrea Dumnezeu, fiule.
Inainte de culcare, in ziua de Craciun, Limax s-a rugat la Dumnezeu pentru a-i darui si lui o cochilie.
Acesta a visat ca se jucase un joc si a venit un elicopter care i-a adus o cochilie.
A dooua zi avea si el cochilie. Acesta a inteles ca orice este posibil.
CRACIUNUL este cu adevarat MAGIC!

MINUNEA

de Bogdan Gheorghe (cls. A VI-a)

A fost odata ca niciodata un melc, o rama si o musca. Dar acestea erau speciale. Puteau comunica intre ele.
-         Buna dimineata! spuse melcul.
-         Ce zi frumoasa! Ce ati vrea sa facem? a intrebat rama.
-         Eu propun sa ne pregatim pentru Craciun, a sugerat musca.
Asadar, cei trei prieteni au inceput sa:
-         Impodobeasca bradul lor micut;
-         Sa prepare cozonaci minusculi;
-         Sa aseze luminite pe casele lor dragute;
-         Si multe alte activitati.
-         Baieti, mie imi place cum arata rezultatul muncii noastre! grai musca.
-         Am muncit cinci zile, dar a meritat, afirma rama implinita.
- Da, totul arata minunat! Dar acum trebuie sa ne odihnim. In  seara aceasta vine mosul cel batran si darnic! raspunse melcul.
- Buna seara! Bine v-am regasit la jurnalul de seara PAM – PAM. Astazi au murit zece insect si soarele este pe cer. La revedere!
Cand au auzit asta, ei si-au droit sa aiba un scut imaginar in jurul lor, pentru a nu fi calcati.
Noaptea a coborat din cer. Mosul a ajuns la ci trei prieteni. Acesta le-a implinit dorinta.
In ziua urmatoare, un copil  a vrut sa ii calce. Si ZDRUNCI! Copilul s-a impiedicat.

In final, musca, melcul si rama au trait fericiti pana la adanci batraneti! 

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Intalnire cu Mos Craciun, vineri 20 decembrie, 17.30, Libraria Predania


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Poveste vindecatoare pentru Sfantul Nicolae:)

"Claudia, fetita Alexandra Stefania Popa mi-a trimis pe mailul tau o poveste minunata si doresc sa o premiezi. Datorita povestii sunt tare sprinten si ii pot da o mana de ajutor lui Mos Craciun in pregatirea surprizelor.
Cu drag,
Sfantul Nicolae"

Verific si chiar asa este...
Lecturati povestea!

FELICITARI ALEXANDRA! SCRII FOARTE FRUMOS SI MA BUCUR ENORM PENTRU CA LECTURA ESTE PASIUNEA TA. NU AI IDEE CAT DE MULT TE VA AJUTA IN VIATA! 


IMBOLNAVIREA RENULUI CLAUDIUS

          Mos Craciun era mai grabit ca niciodata. Isi dorea sa se pregateasca cat mai repede de magica sa calatorie din fiecare an, pentru a aduce caldura si bucuria in sufletele oamenilor. Pachetelele de jucarii, dulciuri si carticele erau pregatite si abia mai incapeau in sacul cel urias al mosului.
         Cand tocmai voia sa inhame renii la sanie captusita cu blanita moale si pufoasa, acoperita de o catifea rosie, mosul a observat cu mirare ca lipsea un ren. Era chiar renul Claudius...Cum va putea, sa plece, oare, la drum fara el? Era cu neputinta, isi spunea, mangaind-si usor barba cea lunga si alba, Mos Craciun.
Dar, deodata, a aparut in fata lui Mos Craciun, abia tinandu-se pe picioare, renul cel drag al mosului.
          - Ce s-a intamplat cu tine, renule Claudius? Ai intarziat! l-a certat Mos Craciun.
          - Mos Craciun, te rog sa ma ierti! Am trecut, ieri spre seara, fara sa-mi dau seama, de granitele regatului tau si am intrat in tara de gheata a lui Mos Crivat. Era un ger  cumplit, de crapau pietrele, iar viscolul parea ca framanta lumea. M-am indepartat cat am putut de repede, dar, pe drumul de intoarcere, am simtit cum incep sa tusesc si sa stranut. Ma simt slabit... Mos Craciun, te rog, ajuta-ma !
           - Hm..., bineinteles ca te voi ajuta! Sa intram grabnic in casa, la caldura. Hei, doamna Craciunita, vino aici, te rog frumos!
           - Acum sosesc! s-a auzit glasul bland al Craciunitei. Ce este? Ce s-a intamplat ?
           - Renul Claudius a racit in ajunul plecarii ! Trebuie sa-l ajutam sa se insanatoseasca !
           - Oh! Bietul Claudius! Vino sa te ingrijesc. Te doare in gat?
           - Putin. Si, a si inceput sa tuseasca.
           -Vai! Ce tuse urata! Spiridusule, adu-mi, te rog, un termometru din dulapior! Ai temperatura, renule Claudius! Cel mai bine, ar fi sa te asezi patul cel moale si calduros, de langa semineu.
             Intre timp, Craciunita se intreba ce medicamente i-ar putea da renului suferind. Dintr-o data, a exclamat fericita:
           - Da, am gasit! Am primit de la sora mea cateva citrice dulci si tare zemoase. Un suc din aceste portocale si mandarine, cu siguranta, l-ar mai inzdraveni. Este cel mai bun remediu pentru aceasta raceala, impreuna cu un ceai caldut indulcit cu miere.
            Dupa un timp, Craciunita i-a intins, cu un zambet ghidus, pe o tava, o portocala si o canita cu ceai de soc indulcit cu miere. Renul parea sa se simta mai bine si de indata s-a cufundat intr-un somn adanc, linistitor.
            La scurt timp, renul Claudius, trezindu-se vindecat,  i-a spus recunoscator Craciunitei:
            -Iti multumesc! Ma simt mult mai bine acum!
             Chiar din ziua urmatoare, Mos Craciun, bucuros de insanatosirea grabnica a renului sau, s-a hotarat sa porneasca in marea calatorie. Dupa o clipa de gandire, Mos Craciun i-a spus Craciunitei cu bunatate in glas:
            - Draga Craciunita, pentru ca l-ai vindecat uimitor de repede pe renul Claudius, daca doresti, poti veni cu noi pentru a ne ajuta la impartirea darurilor. Copiii de pretutindeni ne asteapta, iar renul Claudius abia s-a mai intremat!
             -Iti multumesc! Va voi insoti cu mare placere! a raspuns Craciunita voioasa.
              Afara ningea ca-n poveste, iar sania mosului se indrepta in salturi vesele pe zapada sclipitoare spre casutele adormite.In acel an a fost cel mai frumos Craciun petrecut de oameni, de renul Claudius si bineinteles, de Mos Craciun impreuna cu blanda Craciunita.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Lectura unui fragment din "Scrisoare pentru Mos Craciun" :)

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Veniti in intampinarea lui Mos Craciun :)

  1. DRAGI COPII,
    VA ASTEPT CU MIC CU MARE, SAMBATA 14 DECEMBRIE DE LA ORELE 10.30, LA ETAJUL 5 AL MAGAZINULUI COCOR PENTRU A-L BUCURA PE MOS CRACIUN.

    DESCRIERE ATELIER "ASTEPTANDU-L PE MOS CRACIUN"

    Cu mic, cu mare, il asteptam pe Mos Craciun. Chiar daca nu am fost foarte cuminti sau mereu ascultatori, Mos Craciun este bun si darnic. Pentru aceste calitati, merita intampinat asa cum se cuvine.

    Pe ...14 decembrie, haideti sa ii pregatim:

    - O POVESTE LECTURATA IN CARE MOS CRACIUN ESTE INVITAT DE ONOARE;

    - o felicitare dragului Mos Craciun;

    - o reteta speciala sub forma de poveste - o scriem impreuna;

    - sa il ajutam si sa realizam singuri ornamente pentru impodobirea bradului;

    - sa facem un afis/colaj cu titlul "Mos Craciun te iubim".

    - sa ascultam colinde;
    - SEMNE DE CARTE CU OAMENI DE ZAPADA;

    VA ASTEPT CU DRAG SI BUCURIE,

    Claudia (AJUTOR DE MOS CRACIUN)

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

14 decembrie de la 10.30 in Cocor la etajul 5.... atelier pentru Mos Craciun

  1. DRAGI COPII,

  2. VA ASTEPT CU MIC CU MARE, SAMBATA 14 DECEMBRIE DE LA ORELE 10.30, LA ETAJUL 5 AL MAGAZINULUI COCOR PENTRU A-L BUCURA PE MOS CRACIUN.

  3. DESCRIERE ATELIER "ASTEPTANDU-L PE MOS CRACIUN"

    Cu mic, cu mare, il asteptam pe Mos Craciun. Chiar daca nu am fost foarte cuminti sau mereu ascultatori, Mos Craciun este bun si darnic. Pentru aceste calitati, merita intampinat asa cum se cuvine.

    Pe ...14 decembrie, haideti sa ii pregatim:

    - O POVESTE LECTURATA IN CARE MOS CRACIUN ESTE INVITAT DE ONOARE;

    - o felicitare dragului Mos Craciun;

    - o reteta speciala sub forma de poveste - o scriem impreuna;

    - sa il ajutam si sa realizam singuri ornamente pentru impodobirea bradului;

    - sa facem un afis/colaj cu titlul "Mos Craciun te iubim".

    - sa ascultam colinde;
    - SEMNE DE CARTE CU OAMENI DE ZAPADA;

    VA ASTEPT CU DRAG SI BUCURIE,

    Claudia (AJUTOR DE MOS CRACIUN)

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

CASTIGATORII DESEMNATI DE SFANTUL NICOLAE

"DRAGII MEI,
 
DESEMNEZ CASTIGATOARE PE PAULA TEODORA CAIA, DIN CLUJ NAPOCASI II MULTUMESC PENTRU CA A TRIMIS O POEZIE CE MI-A UNS TOATE ARTICULATIILE, APOI A REVENIT CU O POVESTE CARE M-A AJUTAT SA SCAP DE FEBRA.
AM INTARZIAT CU ANUNTAREA CASTIGATORILOR IN SPERANTA CA SE VOR INCUMETA MAI MULTI COPII SA IMI SCRIE.
DRAGA MEA PAULA TEODORA, RUGILE TALE SUNT ASCULTATE SI SE VOR IMPLINI DACA TU CREZI CU ADEVARAT IN VISELE TALE.
ESTI O COPILA DEOSEBITA SI AM TRIMIS PRIN AJUTORUL MEU DE ANUL ACESTA, CLAUDIA GROZA, UN CADOU CATRE TINE. NU TE UIT NICI CU CELELALTE. SALUTARI MAMEI,TATALUI SI SURIOAREI TALE.
VIN SI LA CLUJ IN NOAPTEA DE 5 SPRE 6 DECEMBRIE. MULTUMESC CA MI-AI SCRIS O POVESTE CARE MI-A MAI INCARCAT BATERIILE.
 
IMBRATISARI OPTMISTE SI CALDUROASE.
SFANTUL (MOS) NICOLAE"

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Poveste pentru insanatosirea Sfantului Nicolae

Dragi copii, vreau sa va anunt ca am primit o frumoasa poveste de la o fetita de 8 ani si jumatate. I-am citit-o Sfantului Nicolae si acesta se simte putin mai bine.
Grabiti-va! Insanatositi-l pe Sfantul Nicolae pentru a va putea lasa dulciuri in cizmulite si ghetute. 

Cizmulitele

de Paula Teodora Caia

Erau odata doua cizmulite cu buline care de care mai colorate!Intr-o zi, una ii spuse suratei sale:
- Sunt tare bolnava si as fi fericita daca mi-ai pregati un ceai cu miere si mi-ai da un termometru roz bombon!
- Nu! Fii sigura ca nu te ajut, fiinta fara mila ce esti.
- Cum? Sa fiu o fiinta fara mila? De ce spui asa de urat?
- Tu  m-ai lasat sa ma spal cu apa fierbinte si acum sunt mare si grasa!
In seara urmatoare se certau din nou:
- Eu sunt grasa din cauza ta!!! spuse ea cu putina bunatate.
- Cum adica??? Iar vrei sa ne certam? Mai bine da-mi un medicament cu vitamina C din citrice!
Continuara sa se cerete timp de trei zile la rand.
Cand veni Sfantul Nicolae a putut sa puna mai multe cadouri in cizmulita grasa decat in cizmulita slaba. Si fetitei I-a placut mai mult cizmulita grasa pentru ca avea mai multe cadouri. Si cizmulita avea un zambet mare pe buze cand a invatat ca uneori,chiar daca esti gras poti sa ai importanta in viata de zi cu zi. Si orice rau poate fi un bine!
 
 

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Povestea lui TEODOR - MIHAI

Pe vremea cand zmeii rapeau fetele frumoase si se luptau cu printii cei mai viteji... cand rachita facea micsunele, iar plopul mere, tocmai de atunci exista povestile. Fiecare om are povestea sa. Asa cum Harap-Alb are povestea lui sau omul lens povestea despre caracterul lui, vom afla in randurile de mai jos povestea lui Teodor -Mihai, un baietel de 10 ani, caruia I se spune Teddy.
dansul, inotul si tenologia sunt pasiunile micutului nostru erou.
Intr-o dupa-amiaza insorita de toamna, Teddy si-a luat jocul, incepand sa tasteze in stanga si in dreapta. Absorbit in lumea virtuala, care il tine prizonier ca si cum ar fi fost prins de clesti uriasi sau de tentaculele unei caracatite gigant, baiatul nu a auzit muzica ce se auzea din combina muzicala.
- M-a uitat, murmura trist domnul Dans. Tehnologia si jocurile sunt mult mai attractive decat miscarea, ritmul si muzica. L-am pierdut pe Teddy pentru totdeauna!
- Te inteleg! La fel am suferit si eu, cand am observat ca, in timp ce inota,micutul se gandea la locul electronic, la solutii prin care sa treaca la nivelul urmator, adauga Apa.
- Timpul va lamuri lucrurile, intervene domnisoara Muzica.
O picatura de apa se prelinse atingand pielea lui teddy. Acesta nu a dat importanta. vazand asta, picatura s-a scurs pe brat, gadilandu-l.
- Hei! Dar ce e asta? Probabil un fir de par, spuse micutul, scarpinandu-se. Privind pentru cateva secunde in preajma, observa ca varsase paharul cu apa.
 Aruncand jocul pe pat, se duse la baie sa ia mopul.
- Am incurcat-o! Parintii ma vor pedepsi si imi confisca jocul. Sper sa nu-mi suspende si celelalte activitati, inotul si dansul!
- Si-a amintit de noi! Uraaa! au strigat in cor domnul Dans si doamna Apa.
Domnisoara Muzica a aparut pe fundal pentru a linisti spiritele si a-l inveseli pe Teddy. In pasi de dans, baiatul a sters apa de pe parchet. Eroii din jocul electronic erau devorati de catre personajele negative. Teddy nu apucase sa apese butonul de oprire, Off pentru cunoscatori. Timpul si-a facut datoria aratandu-i micutului ora.
- Este vremea samapregatesc pentru antrenamentul de dansuri. daca nu plec in maxim cincisprezece minute, voi intarzia! Nu este placut sa imi intrerup colegii si sa perturb ordinea exercitiilor stabilita de domnul instructor, se certa (se apostrofa) singur,Teddy.
Pe drum,eroul povestii noastre a realizat faptul ca uitase jocul pe pat, camera o lasase in dezordine, iar la inot nu mai fusese de o saptamana. Se simtea vinovat!
Ajuns la sala de dansuri, oglinzile din perete il priveau curioase.
- Oare va invata (intelege) cat este de talentat? Va descoperi ca dansul este o pasiune, care prin ambitie si perseverenta il va purta pe culmile gloriei? sopteau oglinzile, fericite ca il vedeau pe Teddy.
Antrenamentul a inceput. Domnisoara Muzica a patruns in incapere precum un duh din lampa fermecata... a lui Aladin sau poate dintr-o alta poveste. Domnul dans privea echipele de copii, mandru ca-l iubesc si l-au ales pentru a-si petrece timpul liber intr-o maniera relaxanta. Instructorul le-a aratat (indicat) pasii pe care urmau sa-i execute. Teddy se gandea la jocul abandonat pe pat.
- Hei, Teddy, te rog sa fii atent! Imi vei strica (distruge) pantofii! grai partenera de dans.
- Imi cer scuze! Nu sunt in forma azi!
 -Daca nu ai mai venit la inot, asa patesti! Nu iti mai poti coordona miscarile.Muschii nu te mai asculta! sopti Apa.
Teddy se opri  din dans si se lovi cu palma peste ureche.
- Ce ai patit? intreba instructorul.
- Simt ca amapa in ureche, ca atunci cand inoatam fara casca! Off... cred ca imi este dor de orele de inot! raspunse baiatul.
Teddy s-a concentrat si a invatat noii pasi de cha-cha, rumba si passo-doble. Domnisoara Muzica se salasluise (ascunsese) in sufletul sau si l-a incurajat.
- Esti pe drumul cel bun Teddy! Continua! Vei castiga premii, vei calatori in lumea intreaga si vei fi privit, admirat si aplaudat de oameni! Viata ta va fi un trofeu! Sa asculti mereu muzica ce iti indruma pasii spre  lumea dansului! ii murmura Muzica.
Acasa, Teddy a uitat tot ce ascultase din partea domnisoarei Muzica. S-a aruncat nerabdator asupra jocului electronic. Apasand butonul On,a descoperit ca bacteria se terminase.
Timpul a sosit vijelios, lovind caietele si manualele.
- Ah! Trebuie sa imi pregatesc ghiozdanul pentru maine! zise Teddy. Pe birou, a gasit un bilet:
"Draga Teddy,
Esti un baiat talentat! Cauta in sufletul tau curat si sincer, unde vei descoperi bucuria, veselia, dorinta de face lucruri frumoase, care iti vor lumina viata, energia de a-ti implini visele. Sa nu iti fie teama sa iti creionezi dorinte pentru care sa muncesti si la care sa nu renunti NICIODATA! Te rog sa fii organizat si sa daruiesti dragoste, atentie si respect parintilor, colegilor. Sa traiesti in viata reala, alaturi de prietenii tai, de plante si de animale.
Te imbratisez cu emotie,
TIMPUL"
Jocul electronic se incarcase si piuia. "Deschide  si salveaza-ti eroii! Joaca-te cu noi!"
Teddy, privind la bilet si intorcand capul spre joc, il trase din priza si ingaima.
- Momentan voi citi o poveste despre muzica si dansurile argentiniene. Cu tine am sa ma joc cand voi avea timp de pierdut. Nu ma pot face de ras in fata partenerei mele de dans.
Asadar, Teddy, eroul povestii noastre a inteles ca jocurile electronice ii rapeau timp pretios pe care il putea dedica pasiunilor lui sportive: dansul si inotul.
Si multe ar fi de povestit
Despre dansatorul vestit,
Teddy numit...
Insa naratorul a adormit
Si nu-I chip de a fi trezit. 

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Concurs cu poveste vindecatoare pentru Sfantul Nicolae :)

Dragii mei cititori,
Va instiintez ca Sfantul Nicolae este putin racit. M-a rugat sa va transmit ca are nevoie de ajutorul vostru si ar dori o poveste  care sa aiba efect vindecator, pornind de la cuvintele: 
- termometru
- medicament
- ceai
- miere
- zambet
- citrice
- bunatate.
Ii voi citi eu povestile pe care le veti trimite pe adresa de mail claudia_groza@yahoo.com pana la data de 1 decembrie, orele 24. Castigatorii vor fi anuntati pe 2 decembrie pe blogul de povesti al LIZEI, dar si pe pagina de facebook. :)
Premiile constau in carti pentru copii, semne de carte si alte surprize. :)
Cu drag si nerabdare de a lectura povestile vindecatoare,
Claudia, ajutorul de serviciu al Sfantului Nicolae

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Pasiunea si Perseverenta (povestea unui tenismen)

Stelele s-au adunat ciorchine la fereastra.Luna era plina, rotunda si stralucitoare. In camera, la lumina focului ce ardea viu si colorat in semineu, se auzea o poveste. Ne-am strecurat tiptil - tiptil, am ascultat-o si v-o impartasim.
- Cristian, tenisul este p pasiune pentru tine! daca esti organizat si perseverant, vei fi un sportiv de top! Vei calatori in turnee si vei cunoaste locuri, oameni si culturi deosebite! grai un barbat in floarea varstei.
- Sunt mic, prea mic pentru un tel atat de mare! sopti baietelul de 10 ani, cascand.
Pasiunea si Perseverenta s-au transformat in zane. prima l-a imbratisat pe micut, apoi l-a pus in patul moale. L-a acoperit cu o plapuma alba, moale, din lana de oaie.
"Dormi copile si in zori sa ma iubesti pentru toata viata", murmura Zana Pasiune, atungand usor fruntea copilului.
Tenisul este pasiunea ta,
Fiecare zi iti va bucura,
Fiecare minge te va saruta
Iar victoria te va fascina.
Cand zorii zilei s-au ingemanat cu noaptea, Cristian s-a trezit speriat. Ceva ii zgaria fata, ba chiar l-a ranit. A aprins veioza din perete.
- Un plic! Hmm... ciudat! Il deschise cu miscari amortite, lente si nesigure.
"Draga Cristian,
Esti castigatorul unui cantonament de doua saptamani la Brasov. TE asteptam cu bucurie si drinta nestavilita de a juca impreuna meciuri de neuitat.
 Cu o veselie nerabdatoare,
Horia Tecau"
- Da, da, glume de doi lei, murmura baiatul, stranse in pumn scrisoarea si o arunca langa pat.
Somnul l-a acaparat din nou aducandu-l pe taramul viselor posibile, al libertatii si al armoniei.
- Cristian, trezeste-te! Intarzii la antrenamente!, sopti mama cu o voce calda, in timp ce tragea draperiile.
- Nu mai merg la niciun antrenament! Renunt la tenis din aceasta clipa si pentru totdeauna!
Baiatul s-a rasucit, si-a pus perna pe cap, continuandu-si somnul.
Mama s-a impiedicat de ghemotocul de hartie. Curioasa, l-a desfacut, a netezit foaia si a citit.
- Mai nazdravane! Norocul iti bate la usa si tu ii inchizi usa in nas? Trezirea chiar acum!
Nu termina de exclamat, ca patul a inceput sa se zguduie, usile dulapului se inchideau si se deschideau, sertarele biroului se clatinau din balamale.
Micutul a fost purtat de un current, precum un titirez pana la baie. Un dus caldut l-a readus la realitate.
- Cu Zana Perseverenta nu glumesti! Fiecareom are un destin. La nastere primeste o harta pe caretrebuie sa o urmeze. I se da un ghid care-l indruma in descifrarea semnelor, in depasirea obstacolelor, dar sub nicio forma nu se admit renuntrai. Asa ca, copile gingas, te rog sa nu-mi strici proiectul si  sa fiu penalizata din cauza ta. Ne-am inteles?
- Bine, bine, te-am inteles, zana Limbarita!
- Poti sa ini spui cum doresti daca asta te amuza sau te destined intr-o oarecare masura, raspunse Zana, aranjandu-si forma sprancenelor in oglinda. Acum. la treaba!
Au urmat antrenamente grele si foarte riguroase. Zana Pasiune i-a daruit baiatului mingi saltarete, vesele si dornice sa inscribe puncte si sa castige meciuri.
Zana Perseverenta este prezenta la fiecare joc. Urmarea cu atentie si abilitate stilul de joc, evolutia micutului si pregatirea fizica. Nu avea de ce se plange! Cristian descoperise Pasiunea si se indragostise de ea! Asa cum aceasta ii prezisese in cantecul din acea noapte.
- Voi face tot ce imi sta in putere sa castig urmatorul meci! Voi dedica Victoria si voi darui cupa, senzualei mele zane, Pasiunea.
In fiecare zi, Cristian avea intalnire cu Pasiunea. Aceasta ii zambea oferindu-i energie si increderea ca se afla pe drumul ce bun.
Ziua meciului a sosit!
Cristian avea emotii! Isi dorea sa fructifice sansa care ii fusese daruita de soarta! Razele soarelui atingeau bland chipurile parintilor si al celor doua zane: Pasiunea si Perseverenta!
Pasiunea isi confectionase un banner pe care scria:"Te ador si iti sunt alaturi!"
Perseverenta aplauda inceputul jocului. "Hai Cristian, stiu ca poti juca la nivel inalt!"
Linistea s-a asternut timid in terenul acoperit cu zgura. Arbitrul meciului este marele tenismen, Ilie Nastase.
Minutele se scurgeau vesele, iar sudoarea curgea in teren. Pasiunea era fericita de cum decurgea scorul. Perseverenta plangea de emotie. Numai ea stia munca depusa de baiat pentru a devein un jucator bun.
Set, ghem si meci!
Pasiunea si Perseverenta s-au imbratisat. Reusisera impreuna!
Cristian si Pasiunea au trait fericiti si linistiti pana la adanci batraneti. Au avut copii, vreo, nepoti si de nu ar fi fost asa, nicicand povestea nu s-ar fi ispravit!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

MEKKI, revista care merita colectionata :)

Acum cativa ani mi-am dorit sa colaborez la aceasta revista. S-a intamplat... desi a fost necesar sa astept sa se schimbe conducerea. De atunci, revista infloreste pe zi ce trece. Imi este material de inspiratie pentru ceea ce fac la scoala, la atelierele pentru copii. 
Parintilor le este foarte utila. De folos ar fi si in gradinite, orfelinate, scoli. :)
Povestile sunt diverse,pe teme foarte variate...de la religie la psihologie.... de la Oana si Mekki la dinozauri isteti. :) Grafica este minunata! Colectivul este sufletist si optimist. :) 
Cumparati si lecturati revista MEKKI pentru cei mici si cei mari! Are jocuri, fise si multe materiale interesante, inclusiv benzi desenate pentru copiii talentati! 

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Toma serveşte masa :)


Toma vine de la şcoală

Îşi lasă ghiozdanul pe cuier

Pe mîini rapid se spală,

Hainele le schimbă cu ceva lejer.

Faţa de masă frumos o-ntinde,

Farfuriile cu grijă le-aşează,

Pîinea o taie felii rotunde

Tacîmurile tacticos le-aranjează.

Frigiderul uşor îl deschide,

Oala cu supă de toarte o ţine,

Cu polonicul o porţie măsoară

Pe aragaz atent o „strecoară”.

Zîmbind, băiatul cruce îşi face,

Mulţumind pentru sfînta mîncare,

Lingura în farfurie o-aduce (o introduce)

Şi supa o-nghite cu plăcere şi savoare.

Cu şerveţelul la gură se şterge

Farfuriile cu detergent le spală,

Firimiturile în palmă le strînge,

Şi bucuros pleacă la joacă.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

POVESTEA UNEI FETIŢE MINUNATE – ALEXANDRA


Poveştile au farmec. Ele ştiu să îmblînzească sufletele rele şi să le bucure pe cele curate şi sincere. Fiecare om are o poveste. Ea este auzită dacă suntem atenţi.

Într-un  oraş situat pe malul Dunării, Brăila, a venit pe lume într-o zi de 5 octombrie, în anul 2008 o fetiţă frumoasă, sensibilă, cu un aer exotic, pe numele ei Alexandra. Pentru părinţi - Livia şi Dan -  a fost o toamnă bogată şi de neuitat.

Micuţa Alexandra este foarte cochetă. Adoră să poarte cu eleganţă şi graţie rochiţe, blugi, cămăşuţe, tricouri colorate... şi fustiţe. Îşi aranjează părul în diferite feluri. Pielea ei fină precum mătăsea, cu miros de vanilie, te îmbie să o săruţi. Ochii frumoşi, sinceri, jucăuşi, de culoarea castanelor coapte şi privirea blandă, te îndeamnă să o priveşti. Buzele roşii ca fragii, poartă mereu un zâmbet ştrengar, pe care îl oferă numai cui merită.  Râsul ei zglobiu face orice supărare să dispară precum un vis urît în zorii unei dimineţi însorite. Iubeşte pisicile şi unicornii. Poate într-o zi va deveni medic veterinar. Pînă atunci se bucură din plin de poveşti, joacă şi prieteni!

libelula2libelula2libelula2

 

Adierea vântului de primăvară ridică praf în atmosfera încinsă. Norii îşi iau forme ciudate, se unesc la un loc, formează o pătură deasă care acoperă cerul de un albastru sidefiu. Soarele se zbate să răsară din spatele lor. Nu reuşeşte. Câteva raze neastâmpărate scot nasul printre nori. Începe să plouă. În scurt timp apare mândrul curcubeu. Natura se linişteşte.

 

Alexandra, îmbrăcată cu o rochiţă cu fluturi şi o bentiţă (cordeluţă) asortată, pleacă în parc. Pe aleea ce duce spre locul de joacă, copacii şi-au îmbrăcat haina verde.

-         Salutare, micuţo! Eşti atît de elegantă!

-         Cine îmi vorbeşe aşa blînd şi frumos? întrebă fetiţa.

- Uite-mă aici, Alexandra. Sunt unicornul Karin. Eu aduc bucurie, vindec diferite boli şi iubesc copiii. Uneori, stau lîngă ei pînă adorm şi le spun poveştidi călătoriile mele de-alungul timpului.

- De cînd îmi doresc să întîlnesc un inorog! Am aflat că mai porţi şi acest nume, nu-i aşa?

- Aşa-i,  copilă zîmbitoare. Hai, urcă! Vom călători împreună şi am să-ţi spun poveşti.

Karin a prins-o cu cornul din frunte pe fetiţă şi a urcat-o pe spate. Era aşa de cald şi de bine. Unicornul era alb, avînd corpul şi capul unui cal,  picioarele din spate ale unui cerb, coada unui leu şi un corn în mijlocul frunţii. Vocea lui era atît de melodioasă! Asemănătoare clinchetului armonios al clopoţeilor.

- Încotro ne îndreptăm? se auzi timid,vocea subţire a Alexendrei.

- Spre Ţara Binelui. De acolo vin eu. M-am născut din aburii apelor marine. Am învăţat cu fraţii mei să dăruim calm, frumuseţe şi bunătate. Suntem instruiţi să ridicăm picioarele cît mai sus pentru  a nu distruge vieţuitoare.

- Nu ai dat greş niciodată? grăi fetiţa, aşezîndu-şi rochiţa.

- Ba da, o singură dată. Am vrut să salvez o fetiţă de la înec şi am călcat un rac. Mi-a părut foarte rău, am plîns zile în şir.

- Şi cum te-ai vindecat de tristeţe?

- Noi, unicornii mergem o dată pe an spre grădina apelor din Paradis, unde consumăm plante magice, dătătoare de viaţă. Aşa m-am însănătoşit de tristeţe şi am continuat să fac fapte bune.

De unde de neunde, apare un pisoi. Pisoiul Alfa, cu blana gri, cu dungi negre, pare un mic tigruţ şi este foarte jucăuş. Ochii sunt verde smarald, precum două pietre preţioase. Mustăţile lungi îl ajută pentru a pipăi. Urechile ascuţite se mişcă la cel mai mic zgomot. Pare speriat. Picioarele sunt lungi, graţioase. Este un animal blând, sensibil, care iubeşte oamenii, în special copiii. Îi caută şi îi antrenează la joacă. Se simte bine când aude râsetele vesele ale acestora. Iubeşte el însuşi copilăria. Crede că nu va îmbătrâni niciodată.

- Priveşte Karin! Un pisoi...te rog opreşte! Mi se pare foarte trist, spuse pe un ton pisicos Alexandra.

- Îl vom ajuta, desigur.

- Pis, pis, pis... cum te numeşti? , şopti zâmbind fericită fetiţa.

Trebuie să vă mărturisesc că pisoiul se joacă toată ziua cu copiii. Vrea să îi înveţe să se bucure de natură, de soare, de aer. Îi place să le fie educator. Îi lasă să-l atingă, să simtă cât este de pufos. Vrea să îi facă mai buni. Vrea să îi înveţe să iubească animalele. Pe copiii trişti vrea să-i vadă râzând din toată inima. Ştie că sunt şi copii răi, dar îi va schimba. Va fi exemplu pentru ei. Fiecare om are părţi bune şi părţi rele. El încearcă să scoată partea bună din fiecare.

- Numele meu este Alfa. Să îţi povestesc ce fapte bune am făcut eu. Vrei? întrebă pisoiul, miorlăind şi gudurîndu-se pe lîngă Alexandra, care era în al nouălea cer de bucurie.

- Daaa, strigă Alexandra fericită.

- Şi eu sunt curios să îţi ascult povestea, adăugă Karin.

- Să începem atunci: Era o zi înnorată de vară. Un prieten de-al meu, Mark, de abia făcuse ochi de câteva zile, s-a aventurat să traverseze un râu învolburat. Era cât pe ce să se înece. Mieuna de mama focului. Auzeam strigătul de ajutor, dar nu realizam de unde vine. Aşa că, m-am urcat rapid în cel mai apropiat, dar şi cel mai înalt copac. M-am uitat spre zona de unde venea mieunatul. Atunci l-am văzut cum se zbătea în valurile puternice ale râului.

- Şi nimeni nu putea să îi vină în ajutor?, întrebă tristă Alexandra.

- Ba da, copilă frumoasă. Peştii. Dar şi acestora le era frică de apa învolburată şi fugeau care încotro.

- Şi ce ai făcut atunci?

- Mi-am luat avânt şi am sărit în apă. Mi-am spus: “fie ce-o fi. Prietenul la nevoie se cunoaşte”.

În timp ce povestea Alfa, în jurul lor se adunaseră vreo cinci copii. Un băieţel răutăcios, a tras cu praştia. Piatra l-a rănit pe pisoiul la picior.

- De ce ai făcut asta? De ce? Nu ai ascultat povestea lui Alfa? murmură Alexandra, cu lacrimi şiroindu-i pe obraji. Şi eu m-am lovit de atîtea ori. Ştiu că se întîmplă şi accidente, dar nu îmi place răutatea şi nedreptatea.

- Te vindec eu, spuse inorogul. Puţină apă vie păstrată sub formă de rouă în cornul meu este un tratament suficient pentru a te vindeca.

- Nu fi tristă, spuse Alfa. Am vrut să-i învăţ pe copii ce este viaţa. Ce înseamnă să fii prieten. Fiecare răutate se întoarce ca un bumerang asupra celui ce o înfăptuieşte.

- Poate ar fi timpul să te duc acasă, murmură emoţionat unicornul Karin.

- Da, este posibil ca ai mei să se îngrijoreze.

- Copilă minunată, să fii mereu veselă, bună, să ajuţi atunci cînd poţi. Cînd îţi va fi greu, să te gîndeşti la mine şi am să vin pe aripi de vînt şi te voi sprijini în ceea ce ai de rezolvat. La revedere!,   zise Karin, lăsîndu-se în genunchi pentru ca Alexandra să poată coborî.

- Îşi mulţumesc pentru tot! Voi iubi şi mai mult unicornii... îţi voi face multe desene. Salutări familiei tale!

Tristă, Alexandra şi-a luat planşa şi acuarelele şi a început să deseneze povestea pisoiului Alfa, care a fost vindecat de unicornul Karin.

Privind atent, Alexandra observă că lângă desen, era ceva scris. L-a pus în buzunar de la rochiţa cu fluturi.

- Mama, mama, te rog citeşte-mi ce scrie aici. E un bilet de la inorogul Karin sau de la pisoiul Alfa.

- Ia să citim, draga mea.

 „Nu uita niciodată: visele se pot îndeplini.  Bucură-te  de copilărie, de joacă şi de joc. Călătoreşte şi învaţă de la ape, vânt, fluturi, nori, plante. Să fii curajoasă. Să ajuţi pe cei care au nevoie. Să iubeşti animalele.” Karin

*

În liniştea nopţii, stelele erau bucuroase. Urmau să alunece spre toboganul veseliei şi să lase locul pe cerul de albastru senin, razele jucăuşe ale soarelui. Planşa cu povestea celor doi prieteni: Alfa şi Karin aştepta pe covor, lângă pat, ca Alexandra să se trezească.

Alexandra s-a trezit fericită, mângâiată de soarele portocaliu şi nerăbdător să-i fie partener de joacă. Pisoiul Alfa aştepta cuminte şi bandajat în faţa blocului.

Ce minunat este să ai prieteni în lumea animalelor!

 

 

 

Toate drepturile asupra textului aparţin autoarei, Claudia Groza. Contact: claudia_groza@yahoo.com

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină