Povestea bradului de Crăciun - Mihai Teodora Cristina, 13 ani



A fost odată într-o iarnă geroasă şi cu multă zăpadă, aproape de Crăciun, într-o pădure tânără un pui de brad. Avea frunze ascuţite şi multe şi era împodobit cu zăpadă de ziceai că are haine argintii pe el.
Dar iată că într-o zi puiul de brad fu tăiat pentru a fi dus în casa cea mare de lângă pădure, chiar cu o zi înainte de sărbătoarea Crăciunului. Acolo, bradul găsi mulţi copii ce alergau, cântau şi erau foarte bucuroşi.
Seara, brăduţul a fost împodobit cu globuleţe multicolore, cu ghirlande din hârtie parfumată, cu lumânări roşii, iar vârful lui primi o steluţă aurie ca o căciuliţă. Lângă picioare stăteau cutii îmbrăcate în hârtie fâşiitoare şi funde mari din catifea.
Neştiind ce se întâmplă, el întrebă jucăriile aflate lângă el, de-a lungul peretelui:
- Mă scuzaţi, îmi puteţi spune şi mie de ce sunt atâtea cutii cu jucării împachetate aşa frumos aici lângă mine, iar voi staţi acolo lângă perete?
- Cum…nu ştii?
- Nu...! se scuză brăduţul.
- Mâine este Crăciunul şi toţi copiii primesc cadouri, iar jucăriile cele noi vor fi cadouri pentru copilaşii care ţi-au cântat când ai venit.
Toată seara brăduţul a stat de vorbă cu jucăriile şi aşa a aflat că acolo era casa în care locuiau copiii fără părinţi. A aflat despre cum îi cheamă pe fiecare, ce le place să facă, cu ce să se joace şi multe lucruri frumoase auzi brăduţul. I se făcu dor de părinţii şi fraţii lui din pădure, dar se bucură că putea să aducă zâmbete pe feţele copiilor.
Dimineaţa copiii erau în jurul bradului, deschizând cadouri şi cântând colinde, frumoasele colinde.
Nu după mult timp brăduţul a fost dus în pod şi lăsat acolo.
Aşa trecu zilele: singur, cu amintirea cântecelor, a jucăriilor vechi, a jucăriilor noi, a copiilor, a familiei lui.
Îşi aminti că mama lui i-a spus că dacă îşi pune o dorinţă în noaptea de Anul Nou, ea îi va fi îndeplinită de Zâna Dorinţelor de Anul Nou, dar doar o dată.
Când veni noaptea aceea specială, îşi dori să fie înapoi în pădure alături de ai săi.
În dimineaţa următoare, Zâna Dorinţelor de Anul Nou îi îndeplini dorinţa, iar brăduţul se afla în pădure, lângă fraţii lui, înconjurat de zăpada argintie. Începu să le povestească tuturor despre mica aventură din casa copiilor şi de atunci deseori îşi aminteşte de ea…..chiar şi acum.


Poveste compusă de Mihai Teodora Cristina, clasa a VII-a D Şcoala Grigore Moisil Ploieşti judeţul Prahova
http://prieteniaemagica.blogspot.com


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

2 comentarii:

dulceameacasa spunea...

Multumim frumos pentru posibilitatea oferita ca Thea sa-si expuna povestea.

DOAR NOI spunea...

Cu mare drag. Eu va multumesc. :)

Astept o adresa postala unde pot trimite cartea cadou. Imi puteti scrie la claudia_groza@yahoo.com

Sarbatori Fericite. Un 2013 magic. :)

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină