MINUNILE ZĂPEZII - poveste pentru concurs



A fost odată, că de n-ar fi fost,  nu s–ar povesti, un baiat pe nume Eric. El locuia departe, foarte departe, mai exact la Polul Nord. Lui nu îi prea plăcea să locuiască la Polul Nord, deoarece răcea foarte tare şi atunci când începea să strănute potecile trebuiau dezăpezite, iar asta se intampla foarte des, cel putin de 12-13 ori pe zi.
Foarte bine, dar să lăsăm comentariile şi să trecem la subiect.
Deci,era o zi senină, in care din fericire, Eric nu strănuta şi nici nu era pe punctul de a o face.Aşa că parintii lui i-au dat voie sa iasa afară, cu condiţia să nu ia vreo altă răceală dubioasă. Şi ca să fie siguri, i-au pus pe cap cinci căciuli, zece geci groase căptuşite cu lână şi douăzeci şi patru de perechi de raiaţi. In fine ,după ce şi-a legat şi cea de-a două suta gheată şi-a luat sania, schiurile şi un felinar, în caz că îl apucă noaptea, şi a iesit din casă. A hotărât să meargă să se joace cu copiii din sat, care se jucau de obicei pe dealul „Omul”. De ce i se spune aşa? O să aflaţi mai târziu, acum să continuăm. Nemaiavând răbdare, începu să alerge într-acolo, dar nu făcu bine primul pas că la al doilea căzu cu nasul în zăpadă. Când se ridică avea un nas mai ceva ca al lui Rudolf. Din fericire nasul i-a redevenit la loc repede, aşa că îşi continuă drumul. După vreo o sută şi ceva de paşi ajunsese l-a locul stabilit. Nici nu vă spun câţi copii erau, deoarece nu era nici unul. Mai ştiţi când v-am spus că o să aflaţi de ce dealul se numeşte „Omul”? Acum o să aflaţi:                                                                                                                                                                                                                                                                                                              
Eric rămăsese pe deal singur, singurel, doar cu plapuma de nea. S-a gândit un pic şi a aflat cauza pustietăţii: 
- E clar că am venit prea devreme, sunt sigur! dar nu era deloc aşa. A stat până pe-nserate, acum este timpul să aflaţi tainele dealului „Omul”. De odată o rază de lumină cazu pe pământ. Băiatul tresări:
- Ce! Cine e? băiatul privea cu mirare raza, când din pământ cresc doi oameni de zăpadă, ca de obicei, odată pe an, pe nume Jow şi Horaţio.
- Cine sunteţi,voi? întrebă curios Eric.
- Noi? Cine suntem? Ho! Ho! Ho! Noi suntem oameni de zăpadă! exclamă Jow.                         
- Mai precis vestitorii Crăciunului, completă Horaţio.    
- Şi ... cum vestiţi voi Crăciunul?
- Ştii, noi nu scriem cu chibritele pe gheaţa de la geamuri ca fraţii noştri, ci noi scriem cu condeiele nişte bileţele, pe care le lipim cu scoci de geamul uşilor, explică cu înţeles Jow.
- După ce terminaţi de vestit Crăciunul vreţi să ne batem cu bulgări?                                               
- Am vrea noi, dar ne aşteaptă Craiasa zăpezii.
- Cine este Craiasa zăpezii?
- Ea este asistenta lui Moş Crăciun, care ne aşteaptă să împachetăm cadourile.
- Dar la anul putem?
            - Desigur, dacă v-om putea să fim liberi.
- Atunci, succes la vestitul Crăciunului!
-Mulţumim!
SFÂRŞIT
Ghindea Daniel Teodor - 9 ani 

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

2 comentarii:

Concursuri Online spunea...

frumos

DOAR NOI spunea...

:) Intr-adevar frumos. :)

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină