Crina şi Alex fac pregătiri de toamnă



Întunericul muşcă pofticios din zi. A sosit toamna. Ziua se scurtează. Dimineţile aduc ceaţă bogată. Din când în când plouă, cu picături mari, de forma unor cristale, poate diamante neşlefuite. Ca nişte vestitori ai ploii, muşuroaie de furnici ies din crăpăturile pământului însetat.
Mirosul gutuilor, ce privesc cuminţi de pe pervaz, îmbie camera.
-          Am terminat de cules merele şi perele. Le-am aşezat în lăzi, cu bunicul. Sunt atât de obosit, îngăimă Alex. Merg la culcare. Tu mai stai?
-          Încă puţin. Îmi termin planşa cu insecte, furnici şi greieri, albine şi fluturi pentru mâine, răspunse Crina.
-          Numai insecte harnice ţi-ai ales.
-         Daaa.... toate mai puţin greierele care cântă toată vara şi toamna are cămara goală, adăugă fetiţa.
Simţind o ciupitură de mână, Crina adormi pe loc. Lea, o furnică harnică a teleportat-o pe fetiţă în căsuţa ei, drept mulţumire că acordă atenţie insectelor.
 Furnica Lea aleargă speriată că nu-şi va finaliza treburile notate cu grijă în agendă.
– Ah, cămara este aproape goală. Este timpul să fac provizii! exclamă.
– Nu pot să cred că ai rămas fără mâncare! spuse mândră vecina Pia.
– Ziua bună, căci nici nu te-am zărit. Am multe de făcut pe ziua de azi. Trebuie să aduc şi hrană în cămară. Acum vine iarna aspră sau vreo ploaie de nu mai pot ieşi pe niciunde.
– Lasă, nu te mai plânge, că are cine să te ajute. Ai un muşuroi numeros, plus că am zărit o mândreţe de copilă la tine.
– Da, ai dreptate. Însă sunt multe de făcut. Am plecat. Nu mai pot zăbovi.
Furnica Lea este cumpătată şi harnică. Se uită atentă în toate părţile pentru a găsi de-ale gurii. Crina mănâncă un biscutit şi apar firimituri.
-  Nu le irosi, draga mea.
Lea le-a adunat cu spor, în timp ce se uita atentă după alte provizii. Au găsit seminţe, zahăr, sare, fructe şi legume. Crina a ajutat-o să le care.
Un copil le zăreşte şi le urmăreşte îndeaproape. Lea se sperie, dar îşi continuă drumul grăbită.
– Sper să nu mă calce, sper să nu mă calce, repeta continuu.
- Eşti cu mine, Lea. Nu te speria, murmură Crina.
– Ce faci cu mâncarea aceasta? Nu îţi este greu să o porţi în spate? Vrei să te ajut? tot întreba copilul. Ea este Zâna Furnicilor? şi se uită insistent spre Crina.
-       Nu, sunt o fetiţă căreia îi plac insectele. Atâta tot.
     Mă bucur că nu toţi oamenii sunt răi şi strivesc insectele.
Într-un final, Lea şi Crina au ajuns la locuinţa furnicilor.
– Dar ce, vecină, voi mâncaţi cu zece guri? întrebă Pia, puţin invidioasă.
Vecină Pia, nu ştiu ce să-ţi răspund. Aşa m-am învăţat, să-mi fac mereu proviziile din timp. E tot ce îţi pot spune. Hai Crina, pofteşte.
-        Ce ordine este la tine, Lea. Nu sunt vorbe în vânt că voi, furnicile sunteţi harnice.
-       Mulţumesc copilă. Să vezi albinele ce gospodine sunt. Chiar ai rămâne impresionată dacă ai vizita un stup.
Lea a depozitat hrana. A dereticat prin casă, a dat mâncare puilor şi a pornit din nou în căutare de provizii.
În tot acst timp, Alex, a fost trezit de un cântec.
„Cri cri cri, toamnă gri...
Cri cri cri, stai puţin,
Că nu am casă, nici provizii
Nu venii acum... mai stai
Să mai cânt, să fac bani”.
-          Hei, ce tot cânţi în camera mea? Cine eşti? Arată-te!
      „Sunt greierele Dominic,
De statură foarte mic,
După Alex am venit,
Să-l iau la cântat”.
-          Eu sunt, dar nu aşteptam pe nimeni.
-          Ei, Alex, bine te-am găsit. Cât te-am căutat. Hai, însoţeşte-mă la cântat.
Greierele Dominic, îl răpeşte pe Alex. Au ajuns pe marginea uni lac. Broaştele, peştii, păsările îşi făceau treburile. Greierele a început să cânte şi iar să cânte. Corzile viorii i s-au rup. Vocea i-a răguşit.
      Ce mă fac, ce mă fac,
Fără de cântat?”
-       Alex, cântă în locul meu. Am nevoie de un prieten care să mă ajute. Am nevoie de provizii pentru la iarnă. Nu am strâns nimic.
Alex a inceput sa cante. Nu se pricepe. Nu are o voce melodioasa. Nimeni nu-l ascultă. Oamenii isi astupa urechile.
- Nici greierii nu mai au glas, se auzi vocea unui domn dezamagit.
Alex nu renunţă. Tuşeşte, îşi drege vocea şi încearcă din nou. Şi-au mutat si locul. Poate oamenii sunt mai miloşi.
Cri cri cri, toamna gri.
Nu ma parasi.
Ajuta-ma sa ma pot hrani.
Fa oamenii darnici
Sa-mi dea alune, nuci.”
 Se face frig. O ceaţă groasă îi acoperă. Nu au unde se adăposti. Alex rămâne fără voce. Greierele cere mâncare în stânga şi-n dreapta. Nimeni nu doreşte să le ofere ajutor.
-          Daca nu m-as fi luat dupa tine, greiere fara minte, gândea Alex, pentru că de vorbit, nici o şansă.
-          Crina, priveşte la acel băieţel. Cred că are nevoie de ajutor, şopti Lea.
-          Este Alex, fratele meu. Ce se întâmplă?
-         Se pare că a rămas fără voce. Soluţia ar fi puţină miere. L-ar vindeca. Posibil să fi cântat pentru greiere. Merg repede să aduc leacul.
-          Alex, Alex, eşti bine? întrebă îngrijoratăa Crina.
Prin semne, Alex i-a explicat ca si-a pierdut vocea.
-          Prietena mea furnica Lea, îţi va aduce puţină miere.
-          Am sosit, grăi Lea, întinzând borcănelul cu miere.
Alex a luat pe deget miere, a înghiţit şi durerea a dispărut ca prin minune.
-          Mulţumesc, Lea. Eşti o prietenă adevărată. Nu ştiu ce m-aş fi făcut fără tine.
-         Cu mult drag. Prietenul la nevoie se cunoaşte. Fug să-mi termin treburile. Toate cele bune să se adune, dragii mei.
Alex, obosit şi slăbit îl invită pe greierele Dominic la el. Băiatul îşi ajutase bunicii şi părinţii să facă provizii pentru iarnă: conserve, murături, legume puse în lădiţe, compot, gem.
“Sunt salvat, ce minunat,
Înc-un an sunt împărat,
Răsfăţat şi protejat”.
- Greiere Dominic, oi fi tu mic şi firav, dar  nu se poate aşa. Este cazul să înveţi o dată pentru totdeauna că munca este importantă. Prin muncă şi stăruinţă, vei ajunge la dorinţă. De ce nu iei exemplu de la suratele tale furnici şi albine să te gospodăreşti?
- Eşti plictisitor, Alex. Îmi pare rău că am venit la tine. Nu m-ai ajutat cu nimic. Nici de cântat nu eşti în stare.
- Da, nu ştiu să cânt, însă eu am muncit pentru a avea provizii.
Ceasul sună vesel. Alex se întinde şi se trezeşte.
-   Am fost în vizită la furnica Lea, îngăimă somnoroasă Crina.
-    Iar eu am cântat pentru greierele Dominic, adăugă Alex.
- Ce interesantă e lumea insectelor. Sunt atât de mici, de firave, unele chiar drăguţe şi se poartă atât de diferit.
-  Ce vrei să spui Crina?
-Păi, sunt asemenea nouă... unele sunt harnice, chibzuite, ordonate, iar altele trăiesc de pe urma muncii altora.
- Acum am înţeles. Ca şi cum, unii dintre elevi învaţă, iar alţii copiază.
-   Haahah... ceva de genul.
- Dragilor, la masă. Se răceşte laptele, strigă mama eroilor noştri.


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Castigatorii concursului

DECLAR CASTIGATORI TOAT CONCURENTELE. 
APRECIEZ CURAJUL, DORINTA DE A PARTICIPA SI BINEINTELES, TALENTUL.
Doamna Angela Iordan, va rog sa-mi scrieti pe mail, adresa la care sa va expediez premiul. Pe ale celorlalte concurente, cred ca le cunosc. Verific si va anunt.
Ganduri bune. 
FELICITARI! VA MAI ASTEPT! 
LECTURI PLACUTE SI MULTA VOIE BUNA!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

A treia concurenta - Copilarim :) (Multumesc pentru publicitate)

"O zi fara R"

Posomorat din cale afara pentru iar fusese pus la colt pe nedrept, R se hotari sa plece din Alfabetar si sa paraseasca Taramul Literelor unde locuia alaturi de fratii si surorile sale. Se simtea neputincios si trist. De ce unii copii nu il pot pronunta? De ce altii il confunda cu fratele sau L sau il pronunta intr-un mod usor "graseiat" si apoi dau vina pe el ca sunt "rârâiţi"? Este el oare de vina?
Pasind afara din Alfabetar - locul preferat de joaca al literelor- el se indrepta spre poarta Taramului Literelor, mai hotarat ca niciodata. Vroia sa afle adevarul, asa ca avea sa plece intr-o calatorie lunga pentru a se intalni cu doi mari intelepti Fonetique si Ortographia. El nu stia insa ca, odata pornit in aceasta aventura, absenta sa avea sa lase un gol de neumplut.
R calatorea ganditor printre campuri cu flori minunate. Fluturi colorati zburau pe cerul azuriu, iar apa limpede a paraiaselor sclipea in lumina soarelui jucaus. Pasari ciripeau si animalute buclucase il salutau in jocul lor. Ajuns pe malul lacului care il despartea de casuta in care locuiau Fonetique si Ortographia, R isi privi silueta in oglinda apei. Pentru o clipa isi aminti de frati si surori si i se facu tare dor. O broscuta ce sari de pe un nufar pe altul tulbura luciul apei si R se pregati sa se imbarce pentru a traversa lacul.
In barca numita "Cuvantul", carmaciul Apostrof si cei doi vaslasi Cratima si Diacritic il purtara lin si il privira zambind cu bunatate. R avea emotii si atitudinea prietenoasa il facu sa fie mai increzator. Ajuns pe celalalt tarm el fu intampinat de Punct si Virgula care il condusera pana la intrarea in locuinta lui Fonetique si Ortographia, care il asteptau pe prispa casutei cu acoperis de stuf. Il invitara pe veranda unde, asezat comod pe un scaunel de lemn ce avea o pernuta pufoasa lucrata de mana, acesta le povesti celor doi motivul tristetii sale, temerile ca ceilalti il considera nedemn de a mai locui in Taramul Literelor si framantarile ca ar putea sa ii faca de ras in Alfabetar. 
Fonetique si Ortographia il intrebara pe R daca stie ce sa intamplat in lume de cand a plecat el de acasa. Acesta isi dadu cu parerea ca probabil tuturor le este mai bine. Atunci, cei doi ii intinsera zambind o carte pe care R o cunostea si iubea nespus, un album de familie: ABECEDARUL. Privind insa coperta ca atentie R observa ca statea scris mare pe aceasta: ABECEDA..... Rasfoi cartea si observa o multime de locuri goale! Lipsea el.. lipsea R! Fonetique si Ortographia deschisera atunci o cutie muzicala - rasuna un cantecel foarte frumos: cantecul Alfabetului. Cuvintele insa isi pierdeau sensul! Lipsea R! In cele din urma, vazand nedumerirea lui R, Fonetique si Ortographia ii aratara intr-o sfera luminoasa o imagine a lumii: Oamenii nu reuseau sa se mai inteleaga intre ei, lucrurile isi pierdeau intelesul, totul parea cuprins de haos!
De ce?  intreba in cele din urma R.
Pentru ca fiecare dintre voi este important si, odata ce ai plecat din lumea ta, absenta ta a dus la schimbarea ordinii firesti. In plus fratii si surorile tale iti simt lipsa! ii raspunse Fonetique.
Dar ... credeam ca sunt dezamagiti de mine, ca nu sunt folositor.. ca nu ma iubeste nimeni, spuse R.Creez atatea probleme.
R, fratii si surorile tale iti simt lipsa. S-au hotarat sa plece in cautarea ta... orice ar fi. Stii cum ar fi lumea fara litere? R intelese ca locul sau era acasa - privi emotionat literele usor tremurande in "Abeceda...r " incepu sa se vada din nou si incepu sa se simta usor si parca plutind se trezi inapoi acasa. Intelesese - aici era locul sau. Era iubit, apreciat, de neinlocuit si impreuna cu fratii si surorile sale avea o misiune foarte importanta. 

V-ati intrebat vreodata cum ar fi lumea fara litere? Dar fara R?:)




  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

A doua concurenta - Angela Iordan (MULTUMEEEESC!)

CIFRA NOROCOASA

 
Sa fac versuri pe o tema,
Sau sa povestesc putin,
Nu-i usor.Sunt in dilema...
O pagina? E un chin...
 
Am versificat candva,
De un Martie-Martisor,
Pentru draga,mama mea
Dar acum(a) nu am spor.
 
Povestesc usor pe blog
Despre Sofi,despre toate,
Dar de cifra cu noroc,
Acum mi-este peste poate.
 
Totusi, fac o incercare.
Spun acum, zambind voioasa,
Contrazisa de oricare:
DOI-E CIFRA NOROCOASA

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Prima concurenta, Adriana - 3

3, poezia mea

30 ani am avut
Cand printesa am nascut,
Nu stiu cum s-a nimerit
Ca pe 3 ea a venit.

3 suntem noi in familie
De 3 ani fara 3 luni,
Si vom face in curand
33 pe-acest pamant.

3 din nastere il port
Pe piciorul meu cel drept.
3 e numarul cel Sfant
Trinitate intr-un cuvant.
 


Cu drag,
Adriana

--
http://www.artasicreativitate.blogspot.ro/
http://decoshop.shopmania.biz/
http://deco-shop.blogspot.ro/

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Povestile mele pe Sfatul Mamicilor

 http://www.sfatulmamicilor.ro/boabele-de-mazare-435-a2

Buna ziua,

ideea cu povesti pentru copii ne-a venit de ceva vreme,insa cum depindem de cei de la IT sa puna in practica...a durat ceva.Cautand mai multe despre povesti,am ajuns la pagina Povestile Lizei...si am ramas sa citesc povestile dvs si ale copiilor.Am fost din nou,pret de ceva vreme copil :)


De aceea ne dorim aceasta sectiune pe site,pentru a bucura multi copii si pentru ca mamicile lor,citindu-le povestile,sa retraiasca momentele magice din copilarie.


Daca doriti,puteti sa ne trimiteti deja povestile sau daca putem prelua de pe pagina dvs,cum doriti.Am promisiunea ca in cel mai scurt timp posibil am si sectiunea gata,deci putem sa o lansam.Abia astept!Va trimit atasat si logo-ul nostru pe care puteti sa il afisati pe blog.


O zi minunata si plina de inspiratie!

http://www.sfatulmamicilor.ro/boabele-de-mazare-435-a2

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

CONCURS, CONCURS NEAMULE

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Viaţa la ţară


La Troianu

De fiecare data cand merg la Troianu simt ca ma introc de unde am plecat. In acest sat au copilarit si strabunicii mei. Bunica mi-a povestit multe despre ei. Si ea si-a petrecut copilaria aici, in sat.
Troianul este un loc minuntat in care canta pasarile, soarele te mangaie cu razele lui calde, in fiecare dimineata, florile multicolore isi desfac petalele de de roua.
Aici oamenii au multe animale ca la Zoo: capre, vaci, magari, oi, cai, gaini, rate, gaste, pui, pisici si caini. Si eu am gaini in curte: un cocos pitic pe care il cheama Cioc si este foarte rau. Mai am patru gaini mari: Rosioara, Creasta, Margeluta si Coada de Matura. Vedeta casei este Coco. O gaina pititca care are doi pui pe Agata si pe Agnes. De la matusa mea am un pui pitic, Felix.
In mare parte satul aceste este locul perfect. Aici natura este la ea acasa. La tara natura ii ajuta pe oameni sa traiasca. Cu iarba de pe camp oamenii isi hranesc magarii, caii, oile, caprele si vacile. Cu grau si porumb isi hranesc gainile, ratele si gastele. Dar din porumb se face malaiul pentru mamaliga si din grau, faina pentru paine. De aceea oamenii de la tara pretuiesc natura, nu ca cei de la oras.
Troianu este satul pe care il iubesc.


Demian-Popescu Ana
Scoala nr. 114, clasa a 3-a A, Bucuresti

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină