Poveste scrisa de o eleva de la scoala 114, Principesa Margareta


A fost odata intr-un sat o vaduva care avea doua fete. Pe cea mai mare o ura si o punea la munci grele, iar pe cealalta o iubea si o rasfata toata ziua. Cea dintai se numea Ioana, iar pe cea mica o chema Maria.
Intr-o zi vaduva a alungat-o pe Ioana. Plecand cauta toata ziua un adapost. Spre seara a dat peste un castel. A intrat in toate odaile, dar nu era nimeni. Intr-un tarziu patrunse in ultima camera. Acolo a gasit un cal inaripat si pe pat langa el statea adormit un print. Calul i-a spus fetei:
- Daca vrei sa se trezeasca printul trebuie sa aduci apa vie de la fantana reginei unicornilor si sa-l stropesti.
- Dar cum voi ajunge eu acolo? Intreba fata.
Calul ii raspunse:
- Te voi duce eu. Vom gasi impreuna drumul si-l vom salva pe print.
Fata accepta si pornira. Mersera o bucata de vreme si ajunsera in fata unor munti care se loveau intruna cap in cap.
Atunci Ioana intreba:
- Cum vom merge mai departe? Muntii nu ne lasa sa trecem.
- Stai sa vezi! Zise calul si zbura ca gandul printre munti.
Mai mersera ceva timp si poposira in fata unui lac fara fund, plin cu crocodili, iar desupra lui era niste vulturi. Calul stia ca vulturii mancau tot ce le iese in cale.
            Fata intre si de data aceasta speriata:
- Si de aceasta incercare cum mai trecem?
- Va trebui sa ademenesti crocodilii afara din lac apoi sa sari pe spatele meu si sa te tii bine.
Fata facu asa cum ii suse calul si de data aceasta trecura incercarea, nu prin aer ci prin apa. Aceasta nu era ultima lor incercare; mai aveau de trecut inca una pentru a ajunge la regina unicornilor.
            Mai mersera o vreme si ajunsera intr-un loc plin de balauri.
            Calul facu in asa fel incat amandoi devenira invizibili. Trecand cu bine si de aceasta incercare mersera la palarul reginei unicornilor care era in nori. Asa invizibili cum erau luara usor apa vie si se intoarsera la palatul printului. Acolo fata il stropi pe print cu apa vie si acesta se trezi. Vazand-o pe fata o ceru in casatorie si avura multi, multi copii.

SFARSIT!

            Demian-Popescu Ana
Scoala nr. 114, clasa a 3-a A, Bucuresti

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Poveste în poveste cu Gloria - de Claudia Groza


Rotindu-şi codiţele pe vârful degetelor, Gloria pătrunde în poveste.
.... Verdele copacilor te îmbie să zâmbeşti. Văzduhul e plin de sunete. Trece o albină şi cu um zumzet aurit salută fluturii din preajmă.
-         Ce faceţi? La ce priviţi aşa de concentraţi? întrebă albina Lu.
-         Luca şi Sile înalţă zmee. Este o concurenţă acerbă. Ambele sunt frumoase, colorate şi bine construite. Din păcate, vântul nu ţine cu ei. Zmeele nu se ridică de la sol.
-         Îi putem ajuta?
-         Să încercăm, au răspuns în cor fluturii.
Insectele s-au agăţat de marginea zmeelor şi au încercat să le ridice.
-         Sunt grele. E imposibil să le urnim din loc.
-         Luca, să cântăm ceva, poate vântul se îndură de noi şi ne trimite câteva adieri.
-         Să încercăm, prietene.
Vântule, drăguţule,
Vino şi ajută-ne.
Te rugăm, te implorăm
Ridică-ne zmeele.
Nu vrem să te supărăm,
Irităm sau deranjăm.
O suflare şi ne-ajunge
Visele să le-mplinim,
Zmeele să le urnim.
Noi îţi spunem: MULŢUMIM!
Când  auzi  cuvântul „magic”, şoaptele vântului au pornit printre copaci.
Cu drag şi veselie vom adia,
Zmee vom înălţa,
Copii zâmbind vom vedea,
Vacanţă plăcută vom avea.
Zmeele au început să se ridice încet încet. Au atins primele rotocoale de nori.
Puful de păpădie, care plutea liniştit gândindu-se la ce visase, a fost zgâlţâit bine de curentul făcut de zmee.
-         Cu ce drept îmi perturbaţi liniştea? Cine sunteţi voi? Norule, te rog să elimini aceşti intruşi din perimetrul meu.
Norul îşi umflă obrajii si suflă atât de puternic, încât zmeele au fost rupte. Sile şi Luca nu ştiau ce se întâmplă. În curând, bucăţi de hârtie le-au atins umerii.
-         Zmeele au fost distruse, şopti Luca, ştergându-şi o lacrimă pe furiş.
Vântul, şuierând, şi-a înfoiat aripile şi a izgonit norul. Apoi, trist, a lipit zmeele, bucăţică lângă bucăţică. Brazii le-au oferit răşină din belşug.
-Sile, hai să facem o mică afacere. Să construim zmee şi să le oferim copiilor la intrarea în parcuri. Părinţii ne vor plăti cât îşi permit fiecare.
- Bună idee, Luca. Îmi doresc să donăm din ce câştigăm pentru orfelinate sau pentru copiii bolnavi.
- Ce suflet bun ai, prietene!
Peste o săptămână, zmee de diferite forme şi culori, înveseleau intrarea în Parcul Copiilor. Copiii erau fericiţi, iar părinţii plăteau cu bucurie preţul după ce citeau afişul: „Luaţi un zmeu şi oferă bucurie la dublu: copilului dvs. şi unuia nevoiaş”.
*
Gloria închise cartea. Îşi şterse lacrimile şi decise să dăruiască din hainele care i-au rămas mici şi din cărţile pe care le citise.
Semnul de carte este aşezat în altă carte, cu alte personaje şi alt traseu de urmat.
Skipy îi aşeză papucii Gloriei.
-         Mulţumesc dragul meu. Hai să facem pachetele pentru copiii de la orfelinat.
-         Ham ham ham... şi alergă bucuros, dând din coadă.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină