Buburuza fără buline - de Claudia Groza


Adierea vântului de primăvară ridică nori de praf în atmosfera încinsă. Norii îşi iau forme ciudate, se unesc la un loc, formează o pătură deasă care acoperă cerul de un albastru sidefiu. Soarele se zbate să răsară din spatele lor. Nu reuşeşte. Câteva raze neastâmparate scot nasul dintre nori. Începe să plouă printre raze. În scurt timp apare mândrul curcubeu. Natura se linişteşte. Insectele ies dintre frunze şi îşi scutură aripile.
- Credeam că nu se mai opreşte ploaia! Spuse o libelulă, cu aripile puţin şifonate.
- Dacă norilor le arde de joacă şi de hârjoneală (încăierare), şopti musca udă pe firele din cap.
- Hai că nu s-a întâmplat nimic. Nu vă mai plângeţi atâta! Are şi ploaia rostul ei. Cît să mai ude şi agricultorii cu  furtunul suprafeţe întinse de culturi, grăi o buburuză.
- Da, tu vorbeşti. Uită-te la tine cum arăţi. Ploaia ţi-a spălat bulinele de pe aripi. Eşti de nerecunoscut.
Râsete zglobii şi răutăcioase se aud din toate părţile. Insectele se adună în jurul bubuzei.
-         Vai, eşti aşa caraghioasă! Eşti roşie precum o legumă, să spunem un ardei capia.
-         Sau mai bine un gogoşar.
-         Cel mai sigur, arăţi ca o roşie coaptă.
Of, biata buburuză este tristă. A zburat pe o frunză de brusture, să se privească într-o picătură de ploaie. Suratele ei nu glumeau. Petele negre de pe aripi, dispăruseră.
- Ce mă fac acum? Cine sunt? Mi-e ruşine să trăiesc astfel. Va fi nevoie să mă ascund de ochii iscoditori şi răi ai fiinţelor din lumea asta.
Buburuza sta ascunsă între petalele unei zorele. O albină care venise să culeagă nectar, văzând-o fără nădejde îi spuse:
- Te rog nu mai plânge. Am găsit o soluţie pentru tine. Îţi dau o dunga neagră de pe abdomenul meu şi îţi vei reface (reconstitui) bulinele.
Cu glas stins, fără curaj, biata buburuză întrebă:
- Faci tu asta pentru mine?
- Bineînţeles că fac asta pentru tine. Prietenul la nevoie se cunoate. Nu poţi rămâne fără pete, pe când eu pot trăi liniştită cu o dungă în minus.
- Mulţumesc. Îţi rămân  veşnic recunoascătoare. Dar stai puţin, strigă buburuza.
- Stau, ce mai este acum?
- Cine îmi va picta bulinele?
- Ai dreptate. La asta nu m-am gândit.
Buburuza şi albina s-au aşezat cuminţi, uşor obosite, pe marginea unei petale. Se gândeau. Căutau o soluţie.
În apropiata vecinătate se auzi un fluierat vesel. Nu se vedea nimic încă, căci plantele erau înalte şi acopereau zona de unde se îndrepta sunetul. După câteva minute bune, apăru un băait, cu un bloc de desen şi câteva pensule.
- El este salvarea noastră! şopti bâzâind vesel şi prelung albina.
- Îhm... nu prea înţeleg, nu ştiu exact la ce ţi-a năzărit.
- Nici nu trebuie. Rezolv imediat, fii pe pace.
Terminând de zumzăit, albina se îndreptă spre copil. Se apropie foarte mult de nasul acestuia. Apoi, se ascunse în spatele lui. Din nou a apărut în faţa ochilor şi a zburat spre floarea unde aştepta nemişcată, nedumerită şi speriată micuţa buburuză.
- Ia te uită! Ce ciudăţenie! O buburuză sau gărgăriţă fără buline. Pare tristă. Ce s-o fi întâmplat? Cine s-o fi bucurat să îi fure bulinele acestei fiinţe atât de gingaşe?
Albina roia în jurul pensulelor, după care se îndrepta spre chipul băiatului.
- Cred că te pot ajuta, gărgăriţă riţă. Mi-a venit o idee. De fapt am fost inspirată de prietena albină. Am să-ţi desenez bulinele cu vopsea. Da, da, am să-ţi pictez aripile.
Acestea fiind zise, copilul nu a mai stat pe gânduri şi s-a pus pe treaba. A scos vopsele din rucsac, pensulele şi a pictat o mândreţe de buline pe aripile roşii ale buburuzei. Pe măsură ce treaba era aproape de final, inima insectei revenea la loc. Putea dn nou să zboare fără a fi considerată o ciudăţenie.
- Gata! Eşti ca nouă! Priveşte-te, spuse micul pictor, întânzând un ciob dintr-o oglindă.
 Albina şi gărgăriţa cu buline noi de toată splendoarea, şi-au unit aripile şi au început a dansa în văzduhul însorit şi plăcut mirositor după ploaia ce a şters orice firicel de praf.
Băiatul s-a aşezat cât mai comod în iarbă, şi-a pus blocul de desen pe genunchi, şi a pictat minunea naturii ce se întindea nemărginit în faţa ochilor săi.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

1 comentarii:

maiaklyn spunea...

Claudia Groza iti multumim pentru saptamana minunata pe care am petrecut-o alaturi de tine in biblioteca publica din Costesti - Valcea! Copiilor le va fi cu siguranta foarte dor de tine. Au fost deosebit de incantati si considera ca au avut foarte multe de invatat. Te recomand, cu caldura, tuturor celor care doresc binele copiilor lor!

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină