De ziua voastra, Tobias, elefantelul colorat va astepta la CARTURESTI

http://www.121.ro/evenimentele_121/?page=vezi_detalii&id=44380

 Descriere

Lectura pentru copii - Tobias, elefantelul colorat

De cate ori copilul nu s-a simtit coplesit de parerea celor din jur? De cate ori a refuzat sa se mai joace cu Ionel sau cu Rodica pentru ca radeau de el - ba ca are parul prea lung, ba ca se inroseste prea tare, ba ca... De la Tobias va invata cum sa reactioneze si cum sa fie el insusi.


Va invitam cu cel mic intr-o zi dedicata copiilor la o ora de lectura pentru pitici alaturi de
'Tobias, elefantelul colorat' - carte semnata de Claudia Groza si aparuta la Editura Aramis.

Tobias este un elefantel curajos care, satul sa mai fie luat in batjocura de tovarasii sai de joaca, decide sa ia viata in piept si intr-o aventura, ajungand la un circ. Povestea lui Tobias este educativa, atat pentru cei mici, cat si pentru parinti.


Va asteptam
sambata, 2 iunie, ora 14:00 la libraria Carturesti din AFI Palace Cotroceni


INVITATA:
Autoarea, Claudia Groza (foto), va povesti celor mici despre aventurile lui Tobias. Claudia Groza este profesor de biologie si este o veche membra a site-ului 121.ro.
INSCRIERE:
Pentru a te inscrie la intalnire te rugam sa dai click pe cuvantul PARTICIP aflat atat in partea din stanga - sus, cat si la finalul acestei invitatii. Confirmarea se face apoi prin logarea cu datele tale de utilizator 121.ro


Te asteptam cu drag impreuna cu micutul tau!


Daca ai intrebari suna-ne la 021 311.17.59 sau trimite-ne un e-mail la:
iohanna.purdea@121.ro

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Naiul si visul de Claudia Groza


Într-un sat uitat de lume, trăiau un bătrân şi fiul său. Erau meşteri  în fabricarea instrumentelor de cântat, în special fluiere. Liniştea ce s-a adăpostit parcă în  gospdăria lor, este perturbată doar de zgomotul molcom  (lent) al rindelei:  hârş - hârş, hârş -hârş. Lemnul prinde formă. Talajul (spirale de lemn) se adună grămezi la picioarele celor doi, care muncesc tăcuţi, numărându-şi gândurile.
- Încep să lucrez la o vioară, spuse bătrânul, dregându-şi vocea.
- Bună idee. După ce termin fluierul acesta, cred că fac un nai. Ar fi cazul să mai diversific gama instrumentelor.
- Bineînţeles, feciorule.
Din nou tăcere. În teiul din apropiere îşi începe trilul o priveghetoare. Tatăl şi fiul muncesc cu spor. Nimic nu le aducea bucurie celor doi, decât instrumentele ce prindeau contur după ore bune de modelare a lemnului. De când murise soţia bătrânului, care era veselă şi cânta toată ziua, cuvintele deveniseră scumpre pentru cei doi. Le lipsea enorm de mult acea fiinţă!
          - Când mergem la târg? Întrebă tânărul, fără a ridica privirea de la lemnul sculptat.
          - Ce zici de mâini în zori? Şi aşa-i  sărbătoare şi nu putem lucra.
          - Da, e bine. Tată, mă duc să pregătesc masa.
          - Ar cam fi timpul, fu de acord bătrânul, îndreptându-şi spatele încovoiat şi oftând.
          Masa a avut loc în tăcere. Bucatele au fost savurate cu poftă. Vesela spălată şi orânduită  cu grijă le amintea de femeia care până nu de mult, îi răsfaţa şi le sporea cheful de muncă şi de viaţă. Râs şi bunătate ca a ei nu vor mai întâlni prea curând.
Lingurile de lemn, meşteşugite de bătrân, şi aşezate pe un raft în perete, au început să şuşotească:
          - Le este dor de ea. Poate ar fi cazul ca tânărul să se căsătorească.
          - Da, poate va fermeca vreo fată frumoasă cu muzica lui.
          - Aş vrea să fie fericit!
          - Mi-aş dori să rasună din nou râsete zglobii în această casă. Le-ar linişti sufletele mistuite  de dor.
 Seara cobora lin peste ogradă. Cei doi bărbaţi au strâns instrumentele, le-au pus în coşuri, gata pentru a fi duse a doua zi la târg. Stelele străluceau în ferestrele casei.  Luna pornise în plimbarea din fiecare noapte, inspectând împrejurările.
După ce a terminat de deriticat prin gospodărie, tânărul se pregătea de culcare. Înainte de toate, şi-a făcut rugăciunea. „Îngerul meu păzitor, ajută-ne ca instrumentele noastre să aibă căutare mâine la târg. Nu mai avem bani de merinde. Amin”.
Cocoşul cu creasta într-o parte, mândru de coada lui stufoasă, dar şi de vocea minunată, a dat trezirea.
Tatăl şi fiul, au pornit agale spre târg. Răcorea dimineţii le înteţea tăcerea. Aburi subţiri se vedea ieşind din nări. Barba bătrânului s-a umezit de la rouă.
- Să sperăm că vom vinde ceva astăzi. Nu de alta, dar nu-mi place să mă plimb aşa, fără niciun folos.
          - Tată, acum cum ne-o fi norocul. Mai vedem şi noi oameni, că prea ne-am înstrăinat de tot.
          - Aşa-i fiule.
          Ajunşi la târg, şi-au aranjat instrumentele pe o tarabă, cu multă atenţie, ca şi când ar fi fost vii. Oamenii au început să apară. Se opreau, întrebau, analizau fluierele şi porneau mai departe.
          O fată frumoasă, cu părul ca pana corbului, cu pielea albă ca laptele şi un zâmbet hipnotizant, a luat naiul. S-a uitat la el, l-a admirat şi cu sfială în voce a întrebat:
          - Îmi permiteţi vă rog mult să cânt?
          - Sigur, poftiţi. Cântaţi.
          Fata apropie naiul de buzele roşii ca  fragii, cu mâinile tremurând uşor. A început a cânta. Toţi oamenii care erau veniţi la târg s-au oprit înmărmuriţi de frumuseţea cântecului.
 Tânărul, fermecat, îi mărturisi tinerei, cu emoţie vădită în glas şi în priviri, cu lacrimi scăldându-i ochii:
- Eşti minunată! De mult n-am mai auzit pe cineva cântând atât de superb! Îşi mulţumesc.
- Eu îţi mulţumesc că mi-ai oferit această şansă. Era un vis al meu de când eram mică. Visam că voi cânta şi un băiat se va îndrăgosti de mine, mă va săruta şi vom trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi.
Fata a început să râdă. Bătrânul a privit-o uimit, şi a îndrăgit-o imediat. Semăna foarte mult cu soţia lui.
Râsul cristalin a fost întrerupt de  sărutul tânărului.
Fluierele s-au vândut ca pâinea caldă. Cei trei s-au întors acasă fericiţi şi viaţa lor a înflorit precum mălinul primăvara.
*
- Uraa! Ce bine că s-a întâmplat aşa, şopteau entuziasmate lingurile

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

DORA MARIA ÎN ŢARA CĂRŢILOR - de Claudia Groza


Timpul iubeşte poveştile. Ele sunt pline de viaţă. Uneori, personajele obosesc şi sunt înlocuite de noi, oamenii. Aşa a apărut povestea cu Dora Maria. Este o fetiţă frumoasă, cuminte, isteaţă şi are numai 3 ani.
Într-o zi călduroasă de primăvara, când se plimba cu bicicleta însoţită de Tati, Dora a fost mângâiată de un fluturaş. Fluturele Alfa, este un fluture colorat şi vesel. Are aripi lungi, cu pete roşii, albastre, galbene, terminate în formă de coadă de rândunică. Antenele sunt lungi şi firave. Ele au un rol important pentru a se orienta. Picioarele sunt lungi, graţioase. Este un animal firav, sensibil, care iubeşte oamenii, în special copiii. Îi caută şi îi antrenează la joacă. Se simte bine când aude chiotele vesele ale acestora. Iubeşte el însuşi copilăria. Crede că nu se va maturiza niciodată, deşi trăieşte doar o zi.
-         O copilărie minunată îţi doresc, Dora!
-         Hei… ce frumos eşti! Am să pictez mulţi fluturi ca tine.
-         Foarte bine.
-         Pictez împreună cu Mami, care este talentată.
-         Chiar acum mergem să cumpără un bloc de desen, spuse Tati.
-         Urraaa…
În drum spre librărie, pe cerul senin, cu pete de nori pufoşi ca vata de zahăr, au apărut zeci de baloane roz, roşii, mov, exact culorile preferate ale fetiţei.
-         Mi-ar plăcea să iau un balon pentru tataie Victor.
-         Sunt prea sus, Dora. Nu-i nimic, îi vei desena acest spectacol cu baloane colorate şi i-l vei face cadou.
Librăria era spaţioasă şi foarte primitoare. Jucăriile şi cărţile o atrag pe Dora. În momentul în care atinge un trenuleţ aşezat în vitrină, micuţa porneşte într-o călătorie magică, în lumea cărţilor.
Coline verzi se vedeau ca nişte mici cupe de îngheţată de mentă sau de fistic. Din loc în loc, florile apăreau ca nişte puncte colorate. Firele albastre ce brăzdau pământul erau râuri ce purtau poveşti frumoase spre Ţara Cărţilor.
- Ţara Cărţilor este împărţită pe zone. În Nord, este regiunea literaturii. În Vest, este zona dedicată istoriei şi geografiei. În Sud sunt cărţile despre natură,iar în Est tot ce înseamnă artă.
 - E superbă ţara aceasta. Nici prin gând nu-mi trecea că ar exista aşa o frumuseţe, spuse Dora.
- Pregăteşte-te. Ne vor opri, şopti trenuleţul.
Trenuleţul s-a oprit în faţa unui arbori ce purta în crengile sale, rafturi pline de cărţi.
- Bine ai venit, au murmurat cărţile, deschizându-se şi răsfoind câteva pagini în adierea uşoară a vântului.
În câteva clipe, Dora a fost înconjurată de Albă ca Zăpada, Guliver, zâne, pitici, Hansel şi Gratell, muzicanţii din Bremen, cei trei purceluşi, Motanul Încălţat, Păcală şi Zdreanţă,  şi alte sute de personaje.
- Ne bucurăm enorm că ai găsit curajul de a ne vizita, grăi un pitic.
- Ce drăguţ eşti. şti, eu scriu poezii împreunăcu buni Raisa.
- Bravo. Asta este o veste minunată.
- Uite... un exemplu.
Eşti un pitic frumos,
Un pic caraghios,
Dar zâmbetul tău luminos,
Te face foarte prietenos.
Se aud aplauze. În poieniţă, ştrunfii joacă şotronul. Fetiţa se îndreaptă spre ei.
-         Mă primiţi şi pe mine?
-         Hahaha... dar eşti atât de mică!
-         Am învăţat să sar şotronul cu buni Marina.
-         Bineee... hai să te vedem.
Ştrunfii rămân miraţi.
-         Chiar sari foarte bine. Ai prietene de joacă?
-         Mulţumesc. Da, am prietene foarte simpatice. La grădiniţă, mă joc cu Iza, Tea, Leila şi Daria.
Dintr-o dată, s-a produs o adevărată hărmălaie în împrejurimi.
-         Vai, ce nenorocire, ce nenorocire s-a abătut asupra lui „Singur pe lume”.
-         Ce s-a întâmplat?, întrebă Dora, ridicându-se în picioare speriat.
-         „Singur pe lume” a fost udat de o cană de ciocolată fierbinte. Paginile sunt ondulate, iar literele au dispărut complet.
-         Au dispărut literele? şopti fetiţa.
-         Da. Priveşte acel nor negru. Este norul literelor furioase.
-         Şi unde se duc?
-         Ajung la scriitorii care au rămas fără idei. Acolo, se aşază cuminţi în vârful peniţei şi curg lin pe hârtia curată, cu miros de lemn. Ştii că hârtia se obţine din lemn, nu?
-         Da, Miss Ellie, educatoarea ne-a învăţat la grădiniţă, răspunse Dora.
-         Nu se poate aşa ceva. Este inadmisibil, se văita un atlas.
-         Ce ai păţit, dragule Atlas?
-         Un copil răsfăţat, mi-a rupt trei pagini. Nu mai ştiu să ajun pe trei continente: Europa, Asia şi Africa. Sunt inutil. Familia mea va fi foarte dezamăgită.
-         Mowgli, strigă Dora.
-         Salutare, draga mei. Mă bucur că m-ai recunosccut. Hai să-mi cunoşti prietenii, pe Baloo şi Baghera.
-         Bineînţeles. Am primit cartea cu voi de la mătuşa Alina, care îmi face  multe cadouri. Am să-i povestesc toate aceste întâmplări mătuşii Anca. Vorbesc mereu cu ea pe skype. Îmi prezintă tot felul de rochiţe şi pantofi, dar mie nu-mi place să port rochiţe.
Dora a început să cânte.
În lumea junglei am intrat
Alături de Mowgli am dansat.
Baloo ne-a gâdilat şi a cântat
Iar baghera ne-a protejat.
-         Hei, Dora, ce faci? Visezi? Întrebă Tati.
-         Da.... acest trenuleţ m-a purtat în Ţara Cărţilor.
-         Ţi s-a şifonat tricoul tău preferat cu Hello Kitty.
-         Nu-i nimic. Îl calc cu Mia când ajung acasă.
*

Un înger, într-o seară albastră de septembrie, printre puzderia de stele, a avut curajul să-i trimită Dorei Maria un mesaj:
Dora, caută în sufletul tău. Dăruieşte bunătatea ce se ascunde acolo. Nici nu îţi imaginezi ce comoară adăposteşti. Nu există nimic mai preţios decât să aduci mulţumiri. Viaţa este magică! Iubeşte-o în fiecare clipă, oriunde ai fi, oricine ai fi, bogată sau săracă. Regăseşte energia şi bucuria din inima ta. Nu judeca pe cei din jurul tău şi nici pe cei care sunt răi cu tine. Fiecare are ritmul său şi rostul lui bine definit pe pământ. Să ai parte la rândul tău de zâmbete, bucurii, magie  în fiecare zi a vieţii tale. Poţi fi tot ce îţi doreşti: un înger, o floare, un arbore, o melodie, o pasăre sau chiar un vis. Crede în visele tale. Curajul stă ascuns în tine. Caută-l şi îndrăzneşte să lupţi pentru visele tale. Dora, esti o fetiţă curajoasă. Bucură-te  de copilărie, de joacă şi de joc. Călătoreşte şi învaţă de la ape, vânt, fluturi, nori, plante.”

Toate drepturile asupra textului aparţin autoarei Claudia Groza. Contact: claudia_groza@yahoo.com

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Fabrica de dulciuri - de Claudia Groza

Dimineaţă de mai. Soarele se ridică semeţ pe cerul albastru sidefiu. Norii alunecă uşor spre orizont.
Din şoseaua principală se face o alee ce şerpuieşte printre copacii cu trunchiuri groase şi coroane bogate, ce duce spre fabrica de dulciuri. Pe alocuri, asfaltul este întrerupt şi din acele locuri creşte iarbă deasă, de un verde aprins.
Cu paşi siguri, hotărât, cu gândul la dulciurile pe care le va împacheta azi, cu hainele mirosind a vanilie şi buzele cu gust de zahăr pudră, merge David, un tânăr cu suflet bun, căruia îi plac acadelele şi napolitanele. Lucrează de ani buni la fabrica de dulciuri, care iată se întrezăreşte dintre copaci. Vai ce frumoasă este! Ferestrele sunt din turtă dulce, zidurile din bezele colorate, uşile din ciocolată, clanţele sunt din  jeleu, rafturile din blat de tort, butoanele din bomboane.
-          Bună dimineaţa, salută David echipa de cofetari, veseli şi harnici, îmbrăcaţi în halate albe şi purtând mândri coifuri înalte, ca cele boiereşti.
-          Bună dimineaţa şi ţie, băiat vanilat! şi toţi au început să râdă cu poftă.
-          Cum merge treaba?
-          Foarte bine. Priveşte numai şi apoi spune ce părere ai.
Laptele proaspăt obţinut de la vacile de la ferma din apropiere se amestecă în valuri dansante cu praful de cacao turnat cu talent de cofetar. Vanilia şi romul curg în vasul în care vor lua naştere cele mai delicioase bomboane. Vişinele sunt aşezate cu bucurie în formele ce se vor umple  de compoziţia realizată mai sus. Bomboanele iau forme diverse, apoi sunt puse la îngheţat, în frigidere înalte, la care se urcă folosind scări de scorţişoară. Rafturile sunt colorate variat, pentru fiecare tip de bomboană o altă nuanţă, astfel încât oamenii care se ocupă de ambalat să nu se încurce.
David a pornit în inspecţia de verificare a bomboanelor, pentru a putea porni acţiunea de împachetare.
- Bun, bun, arată delicios toate, forme perfecte, mirosuri apetisante, aşa că ne putem apuca de ambalat.
Colegii lui David s-au echipat corespunzător, coifuri şi mănuşi din plastic, şi au pornit sarcina de aranjat delicatesele în cutii.
Se aud voci, strigăte, lacrimi. Toţi se miră, se privesc unii pe alţii parcă aşteptând ca unul din ei să fie vinovatul, şi să spună ceva concret.
- Iar de ambalează, iar vom sta zile în şir pe rafturile din magazine, să fim zgâlţâite de oameni şi copii pofticioşi dar atât de nehotărâţi, spuse o bomboană fondantă.
- Eu propun o revoltă! Să nu mai stăm la împachetat!
- Nu este tocmai indicat. Tinerii aceştia sunt drăguţi, ne dau viaţă cu dragoste şi dăruire, ne iubesc şi ne răsfaţă.
- Ce propui atunci?
- Când suntem bruscaţi de oamenii din magazine, să îi atacăm sărindu-le în faţă.
- Minunată idee.
Bomboanele au fost aşezate in cutii, sortate şi încărcate în camioane. Au pornit spre cofetării şi magazine, şi aranjate în raioanele de specialitate cu mai multă sau mai puţină atenţie şi migală.
A venit noaptea, luminile s-au stins şi bomboanele au adormit obosite de drum şi emoţii şi agitaţie.
*
Se aud din nou paşi, din ce în ce mai mulţi, cu diferite frecvenţe şi intensităţi. Oamenii vin la muncă, deci este o altă zi.  Între cutia de carton şi carcasa de plastic în care stau bomboanele, pătrunde o rază diafană a luminii de neon.
În curând, clienţi de diferite vârste se plimbă printre rafturi. Bomboanele stau cuminţi doar doar vor fi cumpărate şi scăpate din aceste locuri triste.
Doi copii, frate şi soră, caută un anumit sortiment de bomboane. Băiatul, deşi este destul de înalt, nu ajunge la ultimul raft, atinge cu vârfurile degetelor o cutie, şi aceasta se răstoarnă. Bomboanele ies din cutie şi sunt sfărâmate, altele au cucuie sau suferă de ameţeli.
Suratele lor trec la atac. Sar de pe rafturi lovind cu putere în cei doi copii, iscându-se un adevărat dezastru. Angajaţii vin să vadă ce se întâmplă.
-          Nu am văzut aşa ceva niciodată, se vaită vânzătoarele!
-          Ce nebunie! Copiii aceştia sunt de vină!
-          Să chemăm poliţia!
-          Da, chemaţi poliţia spuse şeful magazinului, luând copiii şi ducându-i la el în birou.
Băiatul, trist, dar sigur pe el, încearcă să povestească ce s-a întâmplat. Soara lui stătea cuminte pe o canapea.
-          Nu-ţi răci gura de pomană. Aşteaptă să sosească poliţia şi vei da atunci explicaţii, timp în care îşi aprinse o ţigară.
Doi poliţişti îşi fac apariţia în magazin.
-          Ce s-a-ntâmplat?
-          Aceşti copii au vrut să fure bomboane.
-          Nu este adevărat, strigă băiatul, ridicându-se şi privind dur chipul şefului.
-          Ne poţi povesti cum petrecut toată tărăşenia?
-   Sigur, domnule poliţist. Am vrut să iau un anumit sortiment de bomboane. Cutiile erau aşezate pe ultimul raft. M-am întins, am atins cu degetele cutia, dar nu am reuşit să o prind bine. Cutia a alunecat şi bomboanele s-au împrăştiat. Cred că boambenele s-au revoltat, crezând că vreau să le fac rău. Dar nu am urmărit acest lucru. Nici gând, nici pe departe să fac asta.
Poliţistul l-a luat pe băiat şi au mers împreună la raionul cu dulciuri. Au reconstituit întâmplarea, şi s-a văzut că tânărul a avut dreptate. Bomboanele necăjite că au produs supărare unui copil bun şi iubitor de bomboane, au sărit în palmele lui.
Vânzătoarele şi poliţiştii au fost impresionaţi de gestul  boamboanele, au înţeles căa fost un accident nevinovat şi au eliberat copiii.
-          Să mănânci tot ca să creşti, să ajungi la bomboanele care îţi plac, precum şi la visele tale, spuse zâmbind poliţistul.
*
Întindeţi braţele spre ceea ce vă place, spre visele voastre. Aveţi curajul să spuneţi mereu adevărul, căci astfel se găsesc soluţiile mult mai uşor.


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină