Nectaria şi fluturele Alfa - de Claudia Groza

Adierea vântului de primăvară ridică nori de praf în atmosfera încinsă. Norii îşi iau forme ciudate, se unesc la un loc, formează o pătură deasă care acoperă cerul de un albastru sidefiu. Soarele se zbate să răsară din spatele lor. Nu reuşeşte. Câteva raze neastâmpărate scot nasul printre nori. Începe să plouă. În scurt timp apare mândrul curcubeu. Natura se linişteşte.

Nectaria porneşte spre grădiniţă. Pe aleea ce ducea spre grădiniţă, copacii şi-au îmbrăcat armura colorată în alb, roz pal şi bleu de-abia sesizabil şi au devenit adăpost pentru păsările care încântă urechile oamenilor ce nu au însă timp să se bucure de aşa ceva.

De unde de neunde, apare un fluture. Fluturele Alfa, este un fluture colorat şi vesel. Are aripi lungi, cu pete roşii, albastre, galbene, terminate în formă de coadă de rândunică. Antenele sunt lungi şi firave. Ele au un rol important pentru a se orienta. Picioarele sunt lungi, graţioase. Este un animal firav, sensibil, care iubeşte oamenii, în special copiii. Îi caută şi îi antrenează la joacă. Se simte bine când aude chiotele vesele ale acestora. Iubeşte el însuşi copilăria. Crede că nu se va maturiza niciodată, deşi trăieşte doar o zi.

- Unde mergi aşa grăbită? întrebă Alfa.

- La grădi, nu vreau să întârzii, răspunse Nectaria, mirată că un fluture vorbeşte.

- Bine, te voi aştepta la prânz, răspunse Alfa.

Nectaria de abia aştepta să termine programul, să-l întâlnească pe fluturele Alfa. Orele au trecut rapid cu jocuri, cântece şi poezii. La ora de recreere, educatoarea a scos copiii în curte. Aşa cum a promis Alfa, recunoscând-o pe Nectaria după rochiţa de culoarea liliacului înflorit, cu codiţe zglobii a venit spre ea.

- Hai să ne jucăm!

- Hai, răspunse zâmbind fericită fetiţa.

Fluturele se joacă toată ziua cu copiii. Vrea să îi înveţe să se bucure de natură, de soare, de aer. Îi place să le fie educator secund. Îi lasă să-l atingă, să simtă cât este de pufos. Vrea să le spună că, dacă-i vor atinge aripile, el nu va mai putea zbura. Vrea să descopere bunătatea din ei. Pe cei trişti vrea să-i vadă râzând din toată inima. Ştie că sunt şi copii răi, dar îi va schimba. Va fi pildă pentru ei. Fiecare om are părţi bune şi părţi rele. El încearcă să scoată bunătatea din ei.

- Să vă povestesc cum ia naştere un future. Vreţi?

- Daaa, strigă glasuri de copii.

- Să începem atunci: Fluturele are o viaţă scurtă. Suferă o metamorfoză lungă. Mai întâi este ou, apoi nimfă, un fel de gogoaşă, apoi o frumuseţe de fluture. Dacă într-una din aceste etape, este lovit, el moare. Ca fluture nu trăieşte decât o zi! O singură zi în care doreşte să facă fericiţi cât mai mulţi copii. Fluturele e trist că nu poate câştiga lupta cu timpul. Dar, în ziua în care este viu, atrage cât mai mulţi copii în jocul său. Nu poate lăsa timpul hain să-i fure bucuria de a se juca. Iubeşte jocul. Nimeni şi nimic nu-i poate lua acest vis.

- Şi nimeni nu poate să îţi vină în ajutor?, întrebă puţin tristă Nectaria.

- Ba da, copilă frumoasă. Florile îl ajută pe fluture să bucure copiii. Ei aleargă să le simtă mirosul, să le vadă de-aproape petalele.

Fraţii fluturelui îi vin în ajutor. Ei au alte culori, alte forme ale aripilor. Copiii sunt uimiţi de frumuseţea lor. Cu siguranţă îi vor căuta şi mâine. Chiar dacă mâine, vor fi şi alţi fluturi.
Fluturele Alfa zboară din floare în floare. Copiii îl urmăresc. Unii vor să-l urmeze, alţii vor să-l prindă. El simte asta. Se aşează pe o floare liniştit. Un băieţel răutăcios îl prinde în pumnul său. Fluturele se zbate. Peste câteva minute îl eliberează. Palmele baiatului au sclipiri argintii de la solzii aripilor. Fluturele se zbate uşor. Nu mai poate zbura. Copiii sunt trişti. Băieţelul este impresionat de tristeţea lor. Nu a vrut asta!

- De ce ai făcut asta? De ce? Nu ai ascultat povestea lui Alfa? striga Nectaria, cu lacrimi şiroindu-i pe obraji.

Fraţii fluturelui Alfa au simţit pericolul şi vin să-şi caute fratele. Îl văd zbătându-se. Sunt dezamăgiţi, dar ştiu că asta îi aşteaptă şi pe ei.

- Nu fiţi trişti, spuse fluturele Alfa. Am vrut să-i învăţ pe copii ce este viaţa. Să înţeleagă că orice fiinţă se naşte şi moare. Îmi doresc să fie copii buni, să nu repete greşeala cu alţi confraţi. Jucaţi-vă cu ei, frăţiorilor.

Tristă, Nectaria şi-a luat planşa şi acuarelele şi a început să deseneze povestea fluturelui Alfa.

Privind atent, Nectaria observă că lângă desen, era scris: Dumnezeu a creat flori şi insecte, nori şi ploaie, părinţi şi copii între toate stabilind o strânsă legătură”.

Toate drepturile asupra textului aparţin autoarei, Claudia Groza. Contact: claudia_groza@yahoo.com

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină