Lectura la vârste fragede

Vorbeam cu o prietenă care lucrează la o editură pentru copii. Era tristă şi demoralizată, căci are mult material nou şi frumos pentru a fi publicat, dar criza şi faptul că nu se mai cumpără cărţi pentru copii, o ţin pe loc.

Păcat, deoarece în copilărie începe totul: pasiunea pentru sport, muzică, pictură, lectură, etc... acum se dezvoltă talentul pentru mai târziu.

Eu, nu sunt încă mămică, dar cumpăr cărţi pentru puştiul de 5 ani a cărui bonă este mama. Cred că toate cărţile pe care le are - sau majoritatea - sunt de la mine. Aţi putea spune că părinţii nu au bani. Toţi ne ducem cu gândul rapid, într-acolo. Dar nu este deloc aşa. Tatăl său îi cumpără ceas de Ben Ten de 80 lei... o prostie de ceas, care nu face minuni. "Nu daţi banii pe prostii, ci luaţi cărţi pentru copii", ar suna o replică haioasă pe plaja din Constanţa.

Însă, poveştile, imaginile îi dezvoltă imaginaţia, creativitatea...

Am gândit un slogan: "Lăsaţi copiii să vină în librării, să răsfoiască şi să fie pasionaţi de cărţi, pentru a creşte curajoşi, veseli, isteţi".

Accidental am descoperit site-ul www.meki.ro.

Meki.ro este un proiect al Asociaţiei Media Kinder (organizaţie non-profit) al cărei scop este să realizeze desene animate educative.

Media Kinder oferă o soluţie unică pentru încurajarea lecturii şi a performanţelor la învăţătură a copiilor. Această soluţie este un abonament la o revistă educativă de benzi desenate. Banda desenată este exact pasul intermediar între silabisire şi plăcerea lecturii. Imaginile sunt însoţite de câteva cuvinte. Atracţia este maximă iar efortul lecturii este minim. Toţi părinţii care doresc să-şi vadă copiii citind ar trebui să aibă aşa ceva.

Cu doar 1 euro/lună, orice copil poate avea acces integral la conţinului site-ului www.meki.ro. Mai precis, asta înseamnă echivalentul interactiv a peste 120 de pagini de revistă tipărită.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Naiul şi visul în ziarul Lumina de Duminică

http://www.ziarullumina.ro/articole;1637;1;58628;0;Naiul-si-visul.html


Dragi cititori ai acestui blog, îndemnaţi copiii să scrie, să deseneze şi să trimită creaţiile la acest ziar.

Succes şi vacanţă de neuitat!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

ATTILA’S STORY




Primăvara îşi pierde farmecul înaintea suratei ei călduroase, vara. Razele soarelui coc fructele plantelor. Iarba de un verde smarald creşte şi îmbie călătorul să se odihnească în ea.

Tufişul de un verde crud se mişcă puternic. Din el apare un pui de mistreţ, de toată frumuseţea. Părul aspru are culoarea aurului. Dungi negre, paralele, îi străbat corpul. Ochii săi mari, negri, cu gene lungi, au o putere magică. Urechile lungi, date pe spate sunt îngrijite. Codiţa scurtă se mişcă uşor. Porcuşorul se întinde şi priveşte în jurul său. Discul pe care se găsesc nările asemănătoare unor nasturi, se mişcă încet sus – jos.



Doi fluturi viu coloraţi vin spre el.

- Bună dimineaţa, prietene! Ai dormit bine? Eşti pregătit pentru o nouă zi?

Un fluture se aşează pe ureche, celălalt pe codiţă.

- Hei, mă gâdilati. Daţi-vă jos. Acum! guiţă supărat Attila.

- Dar ce este cu tine? întrebă un fluturaş.

- Nu ştiu. M-am plictisit aici în pădure. Vreau să călătoresc, să văd şi alte locuri, să cunosc şi alte animale.

- Vrei să ne părăseşti? Dar ce îţi venii? E aşa frumos şi liniste aici. Ai nevoie de aventură? Vrei să îţi pui viaţa în pericol? spuse grăbit celălalt fluturaş.

- Ţi s-a urât cu binele ni se pare nouă!

- Nu este aşa. Uneori trebuie să pui punct şi să o iei de la capăt. Alteori, trebuie să încerci şi un alt drum, nu doar cel cunoscut. Eu vreau mai mult. Îmi doresc să călătoresc, să cunosc şi alte rase de porci, să mănânc trfoi fraged, dar şi delicatese. E dorinţa mea şi trebuie să o împlinesc.

- Te vei întoarce? Întrebară în cor fluturii.

- Poate da, poate nu. Nimeni nu poate garanta nimic.

- Poate vei ajunge la circ.

- Sau într-o rezervaţie.

- Sau vei fi rănit de vreun vânător care să-ţi mănânce carnea gustoasă.

În zare se văd dealuri. Nu este un traseu uşor pentru un mistreţ obişnuit cu viaţa la câmpie. Dar avem încredere în iepuraşul poveştii noastre. Este călătoria vieţii lui.

Marginea pădurii rămânea în urmă. Pământul arat îl făcea pe Attila - mistreţul poveştii noastre – să înainteze greu. Parcă îi părea rău că a pornit singur la drum.

O umbră se întinde înaintea lui. Face un pas, poate doi, miroase cu grijă, dar nu simte nimic. Se opreşte.

- Hei, cum ai ajuns tu aici? Eşti pui. Unde îţi este mama? întrebările curgeau precum apa din râul ce izvora din munţii lângă care se născuse.

Attila a început să tremure. Picioarele nu mai suportau greutatea corpului şi s-a aşezat pe pământ. Îi era şi foame.

Bărbatul înalt, puternic, cu voce groasă,dar blândă l.a luat în braţe.

- Să nu îţi fie teamă. Te voi îngriji, apoi am să te las pe mâini bune.

Mistreţul a ajuns într-un oraş aglomerat. Claxoane, gălăgie, lume multă l-au întâmpinat.

“Am ajuns în junglă oare? Mi-e teamă. Aventura nu e de mine” îşi repeta în gând purceluşul.

Urcat într-o cabină mişcătoare, liftul pentru necunoscători, Attila şi-a strâns picioarele din faţă, codiţa i s-a lipit de corp, iar respiraţia s-a oprit pentru câteva secunde. Ochii au fost deschişi în momentul în care uşa a fost deschisă.

- Bine ai venit în noua ta casă, spuse stăpânul, lăsându-l liber.

“Interesant aici. Dar nu e iarbă, şi miroase a oameni” gândea mistreţul. Într-o secundă, îşi făcu apariţia un câine pletos, cu urechi luni şi blana neagră lucioasă. L-a irosit din cap până în vărful cozii. A lătrat de două ori prietenşete, apoi s-a dus în sufragie.

“Hai că nu sunt singur pe aici. Se pare că e trai pe vătrai. Dar mi s-a făcut foame. Ia să dau de ştire” şi se puse pe guiţat.

Stăpânul i-a pregătit un biberon cu lapte şi l-a hrănit.

“Ah, ce bine e. Şi ce gustos!” după care Attila adormi.

- Da, l-am găsit ăn timp ce mă plimbam prin pădure. Se rătăcise. Îl cresc o lună, iar tu faci ţarcul între timp, se auzea vocea stăpânului.

Precum un copil răsfăţat, aşa se purtau noii prieteni cu mistreţul poveştii. I s-a oferit confort. Dormea pe o pernă roşie cu stele aurii. Ce vise minunate avea! Putea răsfoi orice revistă. “Oare se va scrie vreodată şi despre mine?”

Uneori, în weekend, purceluşul vedetă era transportat în loc cu verdeaţă. Avea spaţiu unde să alerge. Scurma fericit pământul. Când obosea, se odihnea la umbra serei de legume.

Fotografii peste fotografii. Filmări ca la Hollywood. Toţi îl tratau ca pe o stea de cinema. Nici Mowgli şi prietenii lui din junglă – ursul Baloo şi tigrul Share Khan, Baghera – nu au ost atât de iubiţi cum este el, micuţul Attila.

Cu toate acestea, regreta că s-a depărtat de mama lui şi s-a rătăcit. Semenii sunt foarte importanţi. Aici, nu-l înţelege nimeni.

În curând, va fi adăpostit de o rezervaţie naturală. “Poate era mai atractiv la Grădina Zoologică sau la circ”.

O seară liniştită cu poveşti şi sfaturi. O seară a prieteniei. Când stelele au apărut una câte una, Attila şi prietenul său câinele s-au retras la un bine meritat pui de somn.

Totul se vede atât de frumos de aici. Merită să îţi depăşeşti starea de confort. Merită să încerci mai mult în viaţă. E important să ştii ce vrei, apoi să îndrăzneşti să faci paşii spre împlinirea visului. Cu siguranţă, în fiecare fiinţă există un potenţial ce poate fi folosit la maxim. “Câţi dintre prietenii mei ar fi putut ajunge ca mine aici?”

Povestea se bazeaza pe un fapt real - ha ha ha - si o puteti urmari AICILA RICHARD.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Doi baietei talentati, castigatori intarziati

Rares, este frumos.... si talentat de asemenea (am vazut poze pe blogul mamei). Nu stiu foarte multe despre el, dar stiu ca m-a fermecat regina Clarion, realizata din acuarele, folosind o tehnica speciala, cea a punctelor.


Dante este un artist desavrasit. M-a cucerit de cum am citit despre el cateva cuvinte, in momentul in care i-am scris o poveste personalizata. Este un baietel pasionat de arta si lectura. Desenul reprezinta un dinozaur cu gheare.

FELICITARI DRAGII MEI, SI LA CAT MAI MULTE PREMII! SUNTETI TALENTATI!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Alfabetul - Cheia tainelor lumii





Am fost la lansare. Lumea literelor este fascinanta. Cel putin pentru mine, un om care da educatie. mini serbare data de elevi. Au fost senzationali: siguri pe ei si zambitori. A venit Teatrul Tandarica si s-a jucat o sceneta scrisa deautoarea Aurora Georgescu. Scrie divin.... :)

Fotografii.... :) sper graitoare pentru a cumpara cartea. :)

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Desenul castigator

Acest concurs, nu a avut succesul dorit, dar nu renunt sa cred ca exista muuulti copii talentati, cu parinti care nu au timp.

Am primit un singur desen - SUPERB - de la Flavia. Ea este dubla castigatoare: pentru pasiune si curajul de a participa. Felicitari mamei care se ocupa de educatia micutei de 5 ani.

Cat de curand, ajung la posta si va trimit carticica ce se lanseaza azi, "Alfabetul" (deoarece Flavia are deja carticica cu povestile cu pilde).

Imbratisari magice, zambete si bucurii!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină