Concurs de 1 iunie


Numai azi nu-i maine.
Cu mic, cumare, cu baloane si creta colorata pe asfalt, sarbatorim 1 iunie, Ziua Internationala a Copilului.
Asadar, va invit - sau provoc - la un concurs de desene. Tema este: "Copilarie, joc si joaca".

Desenele le trimiteti pe adresa: claudia_groza@yahoo.com pana la data de 2 iunie 2011.

Premiile constau in cartea "Povesti cu pilde pentru copiii isteti". Castigatorii sunt anuntati vineri, 3 iunie.

Mult succes dragi copii!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Copacul blestemat

Drumul era parcurs aproape jumătate. Soarele dogorea. Aerul era clocotit. Natura era topită. Nu se auzea niciun sunet. Vântul n-avea nici măcar de gând să adie. Probabil adormise pe undeva, prin vreo scorbură.

Cu picioarele umflate de atâta mers prin soare şi colb, tânărul se aşeză la umbra unui copac.

- Ce bine e la răcoare! Mirosul florilor îmi gâdilă nările.

După ce a terminat de rostit cuvintele, a adormit adânc, de puteai tăia lemne pe el.

Două vrăbii guralive şi-au început conversaţia:

- Bietul de el. Cred că vine de departe. Este istovit.

- Aşa este. Se vede pe el că este rupt de oboseală, completă cealaltă.

- Îmi pare rău că va primi blestemul acestui copac.

- Ai dreptate. Am şi uitat povestea celor doi fraţi, care s-au adăpostit de ploaie sub acest copac, şi au început să se urască.

- Da, atât de tare, încât a plecat fiecare pe alt drum.

- De-ar putea oamenii să asculte glasul pământului, al naturii, ne-ar afla şi nouă necazurile, ne-ar ajuta să ne vindecăm de suferinţă.

- Noi stăm aici la taifas, în loc să căutăm ceva de mâncare pentru tânărul acesta.

- Că bine zici soro. I-ar prinde bine o bucată de pâine şi nişte fructe zemoase.

- Păi să zburăm.

Fâl fâl fâl… se auzea în liniştea surdă a după amiezii încinse zborul timid al celor două vrăbii.

- Uite o gospodărie îngrjită.

- Da, priveşte, ne-a lăsat pe pervaz o bucată de pâine.

- Poate o fi pentru porumbei.

- Nu contează. Scopul scuză mijloacele. Aşa că, de data aceasta avem prioritate. E o urgenţă. Tânărul are nevoie să-şi refacă puterile pentru a-şi continua drumul şi pentru a scăpa de blestemul ce s-a abătut asupra lui.

- Mi-e tare milă de el.

- Îi vom spune soluţia dezlegării blestemului.

- Of, poate este suficient de îndrăgostit de natură, încât să fie capabil să înţeleagă ce-i transmitem.

- Ai dreptate! La asta nu m-am gândit.

Vrăbiile s-au întors la copac cu o bucată de pâine şi fructe. Tânărul călător se întindea, dând semne că vrea să se trezească.

- Să aşezăm bucatele lângă el, şi să ne ascundem printre ramuri.

- Da, să nu se simtă stânjenit, răspunse vrăbiuţa.

- Ia te uită, ce norocos sunt. Ptii, ce bine s-au nimerit aceste bunătăţi. Dar, or fi pentru mine? Oare pot eu mânca?

- Cirip cirip cirip…. au început a sporovăi vrăbiile.

- Dragele de voi, acum înţeleg eu ce şi cum. Aţi fost să căutaţi hrană pentru mine. Mulţumesc, şi vă invit alături de mine. Este suficient pentru toată lumea.

Vrăbiile au coborât vesele şi în mare grabă lângă băiat.

În timp ce călătorul se ospăta cu poftă din prânzul sărăcăcios, cele două vrăbii, au început să ciripească despre blestemul copacului sub care se aflau.

- Copacul acesta are o poveste tristă, şopti timid o vrăbiuţă, urmărind reacţia tânărului.

Acesta într-adevăr nu a rămas indiferent. S-a oprit din mestecat şi asculta.

- Da, este singurul copac de acest gen din zonă. Seminţele lui nu pot încolţi decât în momentul în care un tânăr care înţelege glasul naturii şi iubeşte vieţuitoarele ei, le va planta. Până atunci, toţi cei ce se vor adăposti la umbra lui vor deveni trişti şi îşi vor urî aproapele.

- Cred că a priceput. Se pare că el este salvatorul, ciripi vrabia.

- Să sperăm.

- Şi… unde pot găsi seminţele acestui falnic copac?

Cirip cirip cirip cirip….. vrăbiile au zburat până în vârful copacului, unde mai rămăseseră câteva seminţe. Le-au adus în cioc şi le-au aşezat în palma tânărului.

- Mulţumesc. Am să le sădesc din loc în loc, de-a lungul drumului spre palatul Regelui Bunătate. Am fost chemat să cânt din fluier la o petrecere organizată acolo. Înainte de a porni la drum, aş dori să vă fac o demonstraţie.

Vrăbiile s-au aliniat cuminţi, gata să-l asculte.

Cântecul ce se auzea, era de o frumuseţe rară. Păsările din împrejurimi s-au adunat să vadă al cui este trilul acela fermecător.

- Călătorului îi şade bine cu drumul, aşa că a sosit vremea să pornesc. Vă las cu bine şi mă bucur că v-am cunoscut. Mulţumesc pentru ospitalitate. Să fii fericit copacule semeţ, seminţele tale vor rodi în multe locuri. De-acum nu vei mai fi singur, rosti tânărul, mângâind scoarţa groasă a copacului sub care îşi odihnise trupul obosit.

*

Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire s-o înţelegi.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Poveşti personalizate pentru copii

Dragi părinţi,

Ştiind că se apropie Ziua Internaţională a Copilului, am încercat să găsesc ceva special pentru ei. Mi-a trăsnit ideea de a scrie poveşti personalizate pentru copiii dvs. Îmi scrieţi ce pasiuni are copilul dvs., vârsta, iar eu scriu o poveste specială pentru el. Fiecare copil va avea propria poveste. Mă voi strădui ca şi prezentarea să fie într-o formă deosebită.

Poveşti personalizate puteţi comanda şi pentru copiii prietenilor, fini, nepoţi etc. la zilele lor onomastice.

Pentru uzura neuronilor mei, am hotărât ca preţul pentru o poveste să fie de 15 lei.

Este o propunere. Ce părere aveţi? Pentru comenzi, îmi puteţi scrie aici: claudia_groza@yahoo.com

Mulţumesc mult că îmi citiţi Poveştile Lizei.

Vă aştept cu drag!




  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Puful şi fulgul

- Bună ziua, spuse fata cu părul lung, prins în coadă. V-am găsit destul de uşor.
- Bună ziua. Intraţi vă rog! Mă bucur nespus că aţi ajuns.
Cele două doamne încep o conversaţie serioasă. Cuvintele se aşează cuminţi, şi sunt rostite cu voie bună de buzele rujate. Limbile ceasului din perete se plimbă grăbite. Soarele se deplasează şi el spre apus, puţin câte puţin.
Tânăra, priveşte pe fereastra ce dă într-o curte interioară. Doi porumbei zboară. Apoi se hârjonesc. Un fulg si un puf se desprind.
- Unde te grăbeşti aşa?, întrebă, puţin iritat, fulgul.
- Nu mă grăbesc deloc. Doar plutesc şi visez. E aşa bine să fii liber.
- Da, da. Să te prindă acum o ploaie, te reduce la pieire. Unde-s mulţi puterea creşte, şi este mai cald. Confraţii tăi te-ar apăra şi ţi-ar asigura confort.
- Da, ai dreptate. Dacă mă gândesc bine, chiar ai mare dreptate, îngăimă la repezeală puful.
- Eşti mic visător.
Puful, râzând cu poftă, a început să cânte:
“Sunt mic şi visător, da da da. Sun visător şi mic, ye ye ye. Sunt mic şi nu prea ştiu nimic, la la laaaaa”.
- Ai grijă, ai grijă… te vei accidenta, strigă fulgul speriat, ştergându-şi asiduu picăturile de sudoare ce se preling pe fiecare fir ce este prins de axul gros.
Din păcate avertizarea a fost tardivă (târzie). Puful, neatent, a ajuns pe spatele unui vulture, care, fiind gâdilat, s-a enervate şi l-a înhăţat.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Naiul şi visul



Într-un sat uitat de lume, trăiau un bătrân şi fiul său. Erau meşteri în fabricarea instrumentelor de cântat, în special fluiere. Liniştea ce s-a adăpostit parcă în gospdăria lor, este perturbată doar de zgomotul molcom (lent) al rindelei: hârş - hârş, hârş -hârş. Lemnul prinde formă. Talajul (spirale de lemn) se adună grămezi la picioarele celor doi, care muncesc tăcuţi, numărându-şi gândurile.
- Încep să lucrez la o vioară, spuse bătrânul, dregându-şi vocea.
- Bună idee. După ce termin fluierul acesta, cred că fac un nai. Ar fi cazul să mai diversific gama instrumentelor.
- Bineînţeles, feciorule.
Din nou tăcere. În teiul din apropiere îşi începe trilul o priveghetoare. Tatăl şi fiul muncesc cu spor. Nimic nu le aducea bucurie celor doi, decât instrumentele ce prindeau contur după ore bune de modelare a lemnului. De când murise soţia bătrânului, care era veselă şi cânta toată ziua, cuvintele deveniseră scumpre pentru cei doi. Le lipsea enorm de mult acea fiinţă!
- Când mergem la târg? Întrebă tânărul, fără a ridica privirea de la lemnul sculptat.
- Ce zici de mâini în zori? Şi aşa-i sărbătoare şi nu putem lucra.
- Da, e bine. Tată, mă duc să pregătesc masa.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Buburuza



Adierea vântului de primăvară ridică nori de praf în atmosfera încinsă. Norii îşi iau forme ciudate, se unesc la un loc, formează o pătură deasă care acoperă cerul de un albastru sidefiu. Soarele se zbate să răsară din spatele lor. Nu reuşeşte. Câteva raze neastâmparate scot nasul din spatele norilor. Începe să plouă printre raze. În scurt timp apare mândrul curcubeu. Natura se linişteşte. Insectele ies dintre frunze şi îşi scutură aripile.
- Credeam că nu se mai opreşte ploaia! Spuse o libelulă, cu aripile puşin şifonate.
- Dacă norilor le arde de joacă şi de hârjoneală (încăierare), şopti musca udă pe firele din cap.
- Hai că nu s-a întâmplat nimic. Nu vă mai plângeţi atâta! Are şi ploaia rostul ei. Cît să mai ude şi agricultorii cu furtunul suprafeţe întinse de culturi, grăi o buburuză.
- Da, tu vorbeşti. Uită-te la tine cum arăţi. Ploaia ţi-a spălat bulinele de pe aripi. Eşti de nerecunoscut.
Râsete zglobii şi răutăcioase se aud din toate părţile. Insectele se adună în jurul bubuzei.
- Vai, eşti aşa caraghioasă! Eşti roşie precum o legumă, să spunem un ardei capia.
- Sau mai bine un gogoşar.
- Cel mai sigur, arăţi ca o roşie coaptă.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină