Ferma veselă


În vârful dealului se zăreşte ferma despre care toţi auziseră. Pare un loc de poveste. Gardul este vesel, fiind construit din lemn, iar fiecare scândură (ulucă) poartă desenul unui animal ce locuieşte acolo. Este un fel de suport de cărţi de vizită sau certificate de naştere.
Iarba este de un verde sănătos, strălucitor. Clar conţine multe vitamine! Te îmbie să o guşti sau să te rostogoleşti prin ea. Printre firele de iarbă apare din loc în loc trifoiul cu patru foi.
Aici locuiesc cinci purceluşi, doi măgari, o herghelie de cincisprezece cai, câteva raţe, găini, curcani, patru miei năzdravani, şase iepuri cu blăniţe de culori diferite, o vacă şi viţelul ei, şi paznicul fermei, căţelul Azorel.
- Cred că este timpul să organizăm un concurs. Nu ne-am mai distrat de foarte mult timp, se auzi vocea grohăită a unui purceluş.
- În ce constă întrecerea? adăugă curios măgarul.
- De data asta nu te priveşte. La tura următoare. Vei face parte din juriu acum.
- Mă supun.
- Poţi să ragi pentru a da semnalul de adunare? Sunt împrăştiaţi care încotro.
- Bineînţeles, şi scoase un răget de te ţineai cu mâinile de urechi nu alta.
- Ei, nici aşa exagerat, dar îţi mulţumesc.
Cu mic cu mare, animalele s-au strâns în jurul celor doi.
- Dragii mei purceluşi, azi vom organiza un concurs. Chiar în faţa voastră, am ascuns un inel de fier. Cine îl va dezgropa va primi o porţie de trifoi proaspăt, suplimentar.
- Uraa! Yuppii – upa - rupa! se aud urale.
- Pregătiţi-vă. Unu, doi, trei, şiiii....porniţi la săpat!
Râturile de un roz pal, rotunde ca discurile soarelui jucăuş, purtând cu mândrie nările ca nişte nasturi de ornament, au pornit a scurma pământul. Gropi mai mici, mai mari, adânci sau superficiale se înmulţeau văzând cu ochii.
- Hei, săpaţi şi aici.
- Ba mai încolo.
Fiecare animal grăia pe limba lui. Se crease o adevărată hărmălaie. Până şi păsările pădurii, veveriţele şi alte vietăţi, veniseră să vadă ce se întâmplă.
- Ieee, bravo Codiţă! spuse mielul cu blană neagră, doar o pată albă se distingea în zona cozii.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Un ou si o poveste

Oul are o valoare deosebita in alimentatia noastra. Intr-o zi, auzind expresiile - proverbe - "Invata oul pe gaina" si "Cine fura azi un ou, maine va fura un bou", mi-am dat seama ce rol important joaca oul in viata noastra. Este un model.

De Pasti n-am mancat niciun ou. Ouale inrosite din cos s-au suparat si s-au simtit nedreptatite, deoarece le-am acordat mai multa atentie celor incondeiate, puse intr-un cos separat, pentru decor.

Merg la bucatarie sa-mi fac o omleta. Azi ma ocup de proteinele necesare organismului. Deschid usa frigiderului. Intind mana spre raftul unde sunt asezate ouale.
Pe categorii: de rata si de gaina.
Le vad cum se retrag speriate.
- Hei, sunt stapana casei, deci si a frigiderului. Eu v-am cumparat, eu v-am asezat pe raft.
Un ou de rata, mai mare si mai tupeist iese din rand:
- Suntem suparate pe tine.
- De ce? Cum adica?
- Trebuia sa ne lasi la piata, sa fim puse la clocitoare, sa facem pui. Tu nu iti doresti sa devii mama, sa fii mandra de copiii tai?
- Off... ba da. Dar, voi aveti mai multe roluri. Unul dintre ele, sa ne hraniti pe noi. Daca va lasam acolo, oricum va cumpara altcineva. Sunteti vedete. Aveti loc special amenajat in frigidere. V-am oferit confort. V-am spalat, v-am rasfatat mangaindu-va... dar, acum mi-e foame. Nu am mai mancat demult un ou. Stiti ca imi place doar albusul si nu am vrut ca galbenusul sa se simta jignit. Chiar vreau sa mananc azi omleta. Va rog frumos. Cine se ofera?
Un ou, mic si pricajit, tremurand, se ofera voluntar, zicandu-mi:
- Eu vreau sa te hranesc. Te-am placut de la inceput. De fiecare data cand deschizi frigiderul, te privesc cu nesat. Esti tare draguta. Imi place zambetul tau. Cred ca m-am indragostit de tine. Stiu ca dragostea inseamna sacrificiu si vreau sa iti demonstrez iubirea ce ti-o port.

Il iau, ii sarut coaja... si renunt la omleta.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Furnica


Zi de primăvară târzie, cu adiere slabă de vânt şi miros de flori. Din când în când plouă, cu picături mari, de forma unor cristale, poate diamante neşlefuite. Ca nişte vestitori ai ploii, muşuroaie de furnici ies din crăpăturile pământului însetat.

Soarele este aproape la mijlocul distanţei dintre răsărit şi apus. Furnica Lea aleargă speriată că nu-şi va finaliza treburile notate cu grijă în agendă.

- Ah, cămara este aproape goală. Este timpul să fac provizii! exclamă.

- Nu pot să cred că ai rămas fără mâncare! spuse mândră vecina Pia.

- Ziua bună, căci nici nu te-am zărit. Am multe de făcut pe ziua de azi. Trebuie să aduc şi hrană în cămară. Acum vine iarna aspră sau vreo ploaie de nu mai pot ieşi pe niciunde.

- Lasă, nu te mai plânge, că are cine să te ajute. Ai un muşuroi numeros.

- Da, ai dreptate. Însă, sunt multe de făcut. Am plecat. Nu mai pot zăbovi.

Furnica Lea este cumpătată şi harnică. Se uită atentă în toate părţile pentru a găsi de-ale gurii. În spatele unei fetiţe, apar firimituri de la un biscuit. Le adună cu spor şi rapiditate. În drumul spre întoarcere, găseşte o bucată de măr. O cară şi pe aceea după ea.

Un copil o zăreşte. O urmăreşte îndeaproape. Lea se sperie, dar îşi continuă drumul grăbită.

- Sper să nu mă calce, sper să nu mă calce, repeta continuu.

- Ce faci cu mâncarea aceasta? Nu îţi este greu să o porţi în spate? Vrei să te ajut? tot întreba copilul.

- Ce drăguţ este. Mă bucur că nu toţi oamenii sunt răi.

Într-un final Lea a ajuns la locuinţa sa. A depozitat hrana. A dereticat prin casă, a dat mâncare puilor şi a pornit din nou în căutare de provizii.

- Dar ce vecină, voi mâncaţi cu zece guri? întrebă Pia, puţin invidioasă.

- Măi Pia, nu ştiu ce să-ţi răspund. Aşa m-am învăţat, să-mi fac mereu proviziile din timp. E tot ce îţi pot spune.

Supărată de răspuns, Pia şi-a pus furnicile din muşuroiul pe care îl conducea să o aştepte pe Lea şi să-i fure hrana.

Încărcată în spate, şi-n toate picioarele cu bunătăţi, furnica se gândea ce să gătească pentru zilele următoare, când zdup, trosc, a fost asaltată de furnici sprintene şi viclene.

- Încotro aşa grăbită, surioară?

Cu voce şoptită, Lea răspunse:

- Spre muşuroi, suratelor.

Furnicile hapsâne au prins-o pe Lea, şi i-au furat merindele. Altele, au legat-o fedeleş şi au abandonat-o pe drumurile somnoroase, care aşteptau lumina lunii şi dansul stelelor.

Copilul care urmărise întreaga zi actvitatea furnicii Lea, a dezlegat-o spunându-i:

- Credeam că numai oamenii sunt răi. Îmi pare rău de ce ţi s-a întâmplat. Eşti atât de harnică şi chibzuită. Am să-ţi urmez modelul de a fi un gospodar adevărat. Îmi voi face vara sanie, iarna căruţă, cum se spune în popor.

- Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc copile drag!

- Nici nu trebuie. Mi-ai oferit cea mai interesantă lecţie de bunătate şi prietenie.

Copilul a însoţit-o pe Lea până la muşuroiul său, unde era aşteptată cu emoţie de cei dragi.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Povestea dinţişorului

Primăvară. Este o zi obişnuită, în care nici vântul nu adie. Soarele stă plictisit pe cerul care adunase câţiva nori haioşi, pufoşi, cu forme ciudate pentru a se juca leapşa. O rază de soare, se lungeşte pentru a vedea ce se întâmplă cu fetiţa tristă, c epriveşte pe fereastră. Reuşeşte să îi mângâie chipul rotund. „ Ce te supără, fetiţă scumpă?” a şoptit raza. Privind în jur, copila şi-a atins buza de jos.

- Ce se va întâmpla cu tine, dinţişorule?

„Acum înţeleg! Un dinţişor de lapte este pe cale să pornească în călătorie”.

- Iubita mea, spuse cu voce blândă mama, am să prind uşor dinţişorul, am să-l trag şi gata. Un alt dinte mai frumos şi puternic va creşte în acel loc.

- Bine, răspunse Andreea, păşind curajoasă în faţa mamei.

Dintele este scos cu uşurinţă. Fetiţa îl şterge cu o batistă, îl ţine în palme, apoi iese în curte şi-l aruncă pe acoperiş, strigând:

„Cioară, cioară, ia dintele meu de os şi dă-mi altul de oţel.”

Ciorile iau dinţii, îi sădesc într-un loc magic, şi din ei cresc alţii mai puternici, mai albi, mai frumoşi pentru toată viaţa. De ce loc magic? Pentru că ei cresc exact în locul de unde a fost scos (extras) dinţişorul de lapte.

„Să o anunţ pe Zâna Măseluţă” îşi spuse raza de soare.

„Zână, un nou dinţişor a pornit în călătoria dorinţelor ce se împlinesc” grăi raza.

„Mulţumesc pentru înştiinţare”, răspunse Zâna.

Aflând despre călătoria dinţişorului, Zâna Măseluţă a venit la Andreea, în timp ce somnul o purta pe aripi de vis într-o lume fermecătoare.

_ Micuţa mea dragă, dinţişorul de lapte mi-a mărturisit că a plecat de la tine cu părere de rău. Însă pentru curajul tău am să-ţi îndeplinesc o dorinţă. În zori, să desenezi ce ţi-ar plăcea să şi ţi se adeverească şi visul va prinde viaţă.

Dis de dimineaţă, adormită, cu părul răvăşit, Andreea a luat o coală de hârtie, creioanele colorate şi a început să deseneze cu spor. Ce oare? Din mânuţele pricepute (dibace) ale copilei, a luat formă (a prins contur) o păpuşă deosebită, cu părul lung şi cârlionţat. Alături avea o trusă pentru coafat şi hiane de schimb.

- Visele se îndeplinesc mami?

- Cu siguranţă, Andreea!

Micuţa a mers la grădiniţă şi a povestit colegilor ei despre dinţişor.

- Şi nu ţi-a fost frică? întrebă Doru.

- Dar sigur nu te-a durut? sosi o altă întrebare.

- A venit Zâna Măseluţă? zise o fetiţă cu părul bălai.

-Hei, nu trebuie să-ţi fie teamă să laşi un dinţişor să plece. Dacă se mişcă, înseamnă că el trebuie să pornească într-o călătorie. Nu, nu m-a durut, răspunse Andreea privindu-şi colegul. Zâna Măseluţă m-a vizitat în timp ce dormeam. I-am desenat ce-mi doresc: o păpuşă specială.

-Sunt curioasă dacă ţi se îndeplineşte dorinţa, spuse fetiţa blondă.

-Sincer.... şi eu, răspunse încet Andreea.

Acasă, pe măsuţa unde desenase dis de dimineaţă, trona o păpuşă superbă, asemănătoare cu cea mult dorită.

-Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc, Zână Măseluţă.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină