Mărţişor


Căciula este trasă cu putere peste urechi. Gerul năprasnic îi biciui eşte faţa micuţei. De-abia poate înainta, cu ochii mijiţi, căci vântul bate ca turbatul din toate părţile. Încercând să se ferească de creanga unui arbust ce se îndrepta spre chipul ei îngheţat, fetiţa s-a zgâriat la deget. Pe moment, nu a simţit.

Pe poteci întortocheate, ce duceau spre casă, picăturile de sânge scurse din degetul fetei, în amestec cu neaua albă, se transformau în rubine. O vrăbiuţă îi tot dădea târcoale. Îi zâmbeşte, se opreşte câteva minute, scoate turta dulce din buzunarul paltonaşului roşu şi îi rupe bucăţele. Pasărea dă voioasă din codiţă, făcându-i semn să privească în urma ei.

- Nu-mi aparţin, nu ştiu ce sunt acestea.

Apoi, observă cum, din picătura de sânge ce se prelinse cu greu din degetul ei, ia naştere un rubin la atingerea zăpezii. Uimită, fascinată, fericită, s-a întors pe alee şi a cules rubinele, vreo zece ca număr, strângându-le cu grijă în batistă.

Cu paşii grăbiţi, dornică să-i povestească mamei minunea, la marginea potecii, zări un ghiocel firav, care tremura de mai mai să iasă din pământ.

- Ia-mă cu tine, te rog, copilă! Primăvara s-a rătăcit şi nu mai vine, iar frigul năprasnic mă va omorî.

Rugămintea ghiocelului o emoţionă pe micuţă, care mai avea puţin şi plângea de mila gingaşei flori. Cu mânuţele îngheţate, a dat zăpada la o parte - era foarte tăioasă – şi a scos ghiocelul, încălzindu-l între palme.

-Am sosit, mama! Am adus simboluri că primăvara este pe drum şi că magia există.

-Cum aşa? răspunse mama, sărutându-şi copila, ajutând-o să se debaraseze de paltonaş. Ce ţii în palme, draga mea?

-Un ghiocel. M-a rugat să-l salvez, căci tremura rău de tot. Ar fi îngheţat mama, ar fi murit, sincer îţi mărturisesc.

- Hai să-l punem într-un ghiveci cu pământ.

Mama şi fiica au dat îngrijirile necesare ghiocelului plăpând, salvat cu puţin noroc de copila cu suflet bun.

-Priveşte ce minune mi s-a întâmplat, grăi voioasă fetiţa. M-am zgâriat în creanga unui mur, dar nu am simţit, căci eram îngheţată. Din picăturile de sănge, amestecate cu neaua s-au format aceste cristale. Nu-i aşa că sunt deosebite?

- Sunt superbe, speciale, veritabile, spuse mama, şi îşi îmbrăţişă fetiţa cu toată dragostea ce i-o purta.

Fetiţa a pus un cristal în ghiveciul în care se odihnea ghiocelul.

-Uite, să-ţi poarte de grijă peste noapte, când liniştea camerei te va împresura.

Lumina slabă a stelelor pătrundea prin ferestrele casei. Luna era rotundă ca o portocală, şi zâmbea şrengăreşte către florile ce stăteau amorţite pe pervazuri.

Când zorii zilei mijeau, şi raze palide ale soarelui răsfăţau natura, ghiocelul din fereastră s-a trasnformat într-un tânăr frumos, slăbuţ, cu ochi albaştri ca seninul cerului şi zâmbet sincer, care te determina să crezi că totul renaşte.

Luând rubinul lăsat de veghe, şi suflând cu dragoste peste el, l-a transformat într-un şnur de Mărţişor: roşul sângelui şi albul zăpezii, îmbinate pentru a proteja oamenii de răutăţi.

Băiatul acesta, nu este nimeni altul decât Mărţişor, copilul Primăverii. La finalul lunii martie, prima din anotimp, şnururile sunt lăsate pe crengile arborilor, în semn de recunoştinţă.

Când micuţa a constatat că ghiocelul dispăruse, s-a speriat şi s-a întristat. Mama, a consolat-o, rugând-o să privească pe fereastră.

- Ce minunăţie! exclamă fetiţa.

Mărţişor, plantase zeci de ghiocei, brânduşe şi zambile în grădina casei.

*

Primăvara a sosit. Să o îmbrăţişăm cu dragoste, voie bună şi să-i dăruim zâmbete.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

7 comentarii:

Je ne rêve plus. spunea...

Un zambet voios pentru tine, suflet special!

MARIA spunea...

Cel mai infocat cititor al tau este fetiţa mea de doar 5 anisori....de data aceasta a zis ca e foooaarte frumoasa povestea ta dar ea nu ar vrea sa fie fetiţa ca stie ea ca a durut-o cand i-a curs sange....:))...morala;nu toti putem face minuni dar...:)toti putem crede in ele:)Felicitari!!

DoarEu spunea...

@ Je ne reve plus:

Multumesc... suflet candid!


@ Maria:

Nici eu nu sunt fetita (de acesta data) caci si mie mi-e frica de sange si de durere, de aceea nu m-am facut "doctorita". :))

O pupacesc cu mare drag! Pai ar fi cazul sa ii trimit o carticica, daca imi lasi o adresa pe mail:

claudia_groza@yahoo.com

Sara spunea...

Mulțumesc pentru poveste! Încă puțină răbdare și Mărțișor va planta și la noi zeci de ghiocei, brândușe și zambile...
Îmbrățișări calde!

DoarEu spunea...

@ Sara:

Cu multa dragoste daruiesc tot ce scriu... :)

Sigur va fi o primavara cu multe flori.

29decembrie spunea...

ar trebui sa publici o carte cu toate aceste minunatii !!!!
:*

DoarEu spunea...

29 decembrie:

Multumesc pentru apreciere si lectura!
Da, ma straduiesc... insa oamenii mari cred ca povestile nu mai aduc profit.
am o 5 povesti publicate, altele inregistrate la radio Itsy Bitsy (si aceasta va fi inreegistrata in curand) si cateva prin ziarul Lumina. Macar stiu ca au ajuns in case si la sufletul copiilor.

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină