LA MULTI ANI 2011!


Bine v-am gasit!

Sunt mic, dar curat, sincer, vesel, optimist. Sunt un inger cu aripi firave, ce am fost trimis in aceasta noapte pentru a va fi alaturi 365 de zile.

Incerc sa fiu mai bun, mai puternic, mai prosper decat fratele meu, 2010. El era mai mandru din fire si de aceea nu a reusit sa daruieasca tot ce avea bun in sac. Sa stiti ca eu sunt copilaros, si va spun de la inceput ca sa nu aud ca nu aveati de unde cunoaste una ca asta, ca am nevoie de zambetele voastre, de jocul si cheful vostru de joaca. Imi doresc sa fiu rasfatat, sa imi cititi povesti si nu numai. Orice carte ma va face mare si frumos, si roditor.

Sa dansati, sa ascultati muzica, ba chiar sa-mi cantati... asa cum va pricepeti voi.

Vreau sa va scoateti de la naftalina sufletele de copil, sa fiti darnici, umani, calzi, sa va imbrasati copiii, parintii, prietenii, sa faceti acte caritabile - unii nu sunt asa norocosi precum voi - sa scrieti scrisori oamenilor dragi, chiar si lui Mos Craciun.

Vreau sa ma ajutati sa scapam de tristete, de rautate, de invidie si ura.

Zambiti oamenilor din jurul vostru. Raspundeti cu drag la telefon sau la o intrebare adresata de cineva pe strada; ajutati un copil sa primeeasca educatie; salvati viata unui om care are nevoie de putin sange; vizitati-va prietenii, socializati, fiti creativi; faceti cadouri simbolice, dar daruiti... un zambet, o imbratisare, o felicitare facuta din cuvinte decupate din ziare...

In fiecare zi, va rog sa fiti optimisti, iar seara sa-mi scrieti realizarile voastre intr-o agenda. Eu le citesc cu drag si responsabilitate, si va ajut sa treceti peste greutati; va dau un sfat, un raspuns, o alta sansa, un inger sa va descurce itele.

LA MULTI ANI VESELI, JUCAUSI, CU MULTA, MULTA SANATATE! NU VA UITATI CACIULA, FULARUL SI MANUSILE! ESTE IARNA, DRAGII MEI, SI NU VREAU SA VA VAD CU NASURILE INGHETATE.

LA MULTI ANI CU MULTE POVESTI, LECTURI, CURSURI DE DEZVOLTARE PERSONALA SI CREATIVA!

Cu mare drag si energie,

Va imbratiseaza ANUL 2011

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Fulgul Puf


intreaga noapte, fulgii grei si dolofani mangaiasera brazii semeti. padurea se furisase sub mantia groasa de omat si isi purta tacerea sub lumina puternica si inghetata a soarelui de iarna.

fulgii alergau veseli si dansau dupa muzica zurgalailor ce se auzeau in departari. unul dintre ei, grasun si curios de tot ce vedea, s-a ratacit.

- oauuu... ce case frumoase! e atata liniste pe aici, spuse Fulgul Puf.

a ramas fascinat privind la vrabiile care se hraneau in fata unei case.

- ce fata sufletista, sopti Puf, vazand chipul zambitor al fetei care aruncase frimituri de paine pentru pasarile care aveau nevoie de hrana, si le privea cum se bucura de ele.

mai departe, a zarit copii fericiti de bogatia zapezii care le adusese bucuria unei vacante reusite. unii se bateau cu bulgari, altii construiau oameni de zapada si se intreceau in creativitate; altii se dadeau pe derdelus cu saniute colorate sau pungi de plastic.

- cata animatie si cata voie buna! este minunat sa fii copil! exclama fulgul.

facand o pirueta in aerul inghetat, fulgul nostru a vazut doi batrani carand un brad pentru a fi impodobit pentru Craciun. a surprins discutia lor:

- se va bucura mult nepotica noastra. este la varsta la care intelege farmecul acestei zile.

- simt ca ma topesc de emotie, gandi fulgul si zbura mai departe.

lumina de la fereastra camerei de la etajul trei al uni bloc, i-a atras atentia. a ajuns si s-a lipit de geam. o fetita firava, cu parul lung, strans intr-o coada impletita, canta la pian.

- e divin! e spectaculos! este senzational! este ce nu am am mai auzit si intalnit! repeta emotionat si impresionat Fulgul Puf.

dupa cateva minute bune, fetita s-a oprit, si a venit spre fereastra.

- cata zapada! acum, ca tot am terminat de repetat am sa-mi sun prietenele sa iesim la o bulgareala pe cinste. a deschis geamul pentru a respira aerul rece si curat adus de departe, de la Polul Nord de Zana Iarna.

atunci, Fulgul Puf, s-a desprins si a venit in palma fetitei.

- esti minunata, mi-ai adus bucurie si m-ai facut sa simt ce nimeni nu a reusit vreodata: fericire. m-ai vrajit! zise fulgul de nea si se topi in mana calda, plapanda a micutei cantarete.

- din ce esti tu plasmuit frumosule si unicule fulg de nea? intreba fetita, sarutand apa ce a ramas din Fulgul Puf in palma ei. te voi iubi mereu. in fiecare zi de ajun, iti voi darui un cantec in dar. stiu ca il vei auzi, oriunde ai fi!

*

zilele de iarna au farmec, bucurie, veselie, dor de oameni dragi, amintirile cele mai frumoase, armonie si magie!

traiti-le din plin, dragi copii, mici si mari!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

la patinoar


- ce plictiseala! imi doresc sa traiesc o aventura, sopti trist, micul Tim, inchizand cartea cu Huckleberry Finn.
deschise incet usa balconului si privi spre norii cenusii, pregatiti sa inceapa a turna peste oras o plasa de fulgi argintii, mari si mici, mai lenti sau mai rapizi, care vor imbraca pomii, casele si strazile. totul va fi alb, ca in povestile citite cu pasiune de baiat.

- uneori as vrea sa fi fost un pinguin, sa patinez toata ziua si sa am multi prieteni in preajma, doar ei traiesc in colonii. as fi vecin cu focile si ursii polari, ne-am distra de minune. as merge la o scoala speciala, unde as invata sa dansez si sa fiu haios, iar oamenii care ar veni in vizita m-ar aplauda.

acestea erau gandurile lui Tim, un baietel cu o imaginatie bogata, care citea foarte mult si avea o viata minunata. datorita cartilor, el isi crea tot felul de jocuri, colegii il iubeau.

- pentru ca este vacanta, am sa merg la patinoar, sa ma bucur de gheata, sa ma imaginez la Polul Nord.

in cateva clipe,micutul arata ca un eschimos. caciula de blanita, fular, manusi, patinele in rucsac si pe aici ti-e drumul. pe strazi, linistea si spiritul sarbatorilor, il faceau sa fie nostalgic la seara din ajun, cand venise Mos Craciun.

- cred ca este extraordinar sa cunosti nevoile atator oameni, sa fii darnic, dar mai ales sa fii atat de iubit si de asteptat. poate intr-o zi, voi experimenta si magia cuvantului "a darui".

- hei Tim! bine te-am zarit... chiar ma gandeam ca voi patina singura, se auzi vocea colegei lui Tea.
- salutare! da, e minunat ca ne-am intalnit. chiar ma gandeam ca as fi vrut sa fiu un pinguin, sa am prieteni mereu alaturi.
- ha ha ha. ce dorinta haioasa, se amuza Tea.

la patinoar, era atat de liber, de parca toata lumea intrase in perioada de hibernare. suprafata lucie a ghetii ii astepta. cateva pasari se auzeau ciripind pe tonuri diferite in apropiere.

- gheta te asteapta, simpaticule pinguin, mormai Tea, imitind vocea unui animal.
- sa inceapa spectacolul, adauga Tim,prinzand-o de mana pe micuta, si pornind plimbarea ritmica pe gheata.

*

reflcetoarele s-au aprins in zeci de culori. cei doi copii, veseli,frumosi, parca desprinsi din paginile cartilor de povesti,dansau nestingheriti. nu stiu de unde, dar cativa pinguini au aparut pe gheata si le-au acompaniat jocul. Tim si Tea s-au oprit pentru cateva clipe, s-au privit mirati, au ras zglobiu si au dansat alaturi de pinguini.
omul ce se ocupa de patinoar, facea fotografii si parea entuziasmat.
- ah, copilarie cat poti fi de frumoasa!

*

- e minunat sa citesti si sa ai dorinte atat de frumoase, spuse Tea. esti un baiat deosebit. am sa citesc mai mult de acum inainte si am sa iti cer parerea in privinta cartilor.
- cu mare drag iti voi destainui din tainele cartilor. ascund minuni si surprize nebanuite. o poveste reusita este asemenea unei prajituri foarte bune pe care vrei sa o imparti cu prietenii cei mai buni.

*

in drum spre casa, din vazduh au inceput sa cada fulgi de nea. obrajii rumeni ai copiilor erau atinsi usor de neaua pufoasa, care s-a asezat pe ei.

- ha ha ha... suntem niste adevarati oameni de zapada, grai Tim.

- parca am fi niste clatite de zapada, noi fiind dulceata, adauga chicotind Tea.

*

cititi si construiti-va vise.... bucurati-va de implinirea lor. fiti copii cu o copilarie curata si frumoasa!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Noaptea Sfanta


fumul cu nuante de la alb la gri inchis se inalta timid din hornurile caselor. pe strazi este liniste si pace, doar cate un caine sau o pisica apare din cand in cand. in rest, nici tipenie de om. daca paseai incet, puteai auzi ingerii cantand si zgomotul toiegelor infipte in neaua inghetata de magii porniti in cautarea pruncului sfant.

din nameti, de-abia se zareste caciula unui baietel. dragul de el, tremura din toate incheieturile, fata i-a inghetat, degetele ii sunt rosii - albastre de la frig.

- m-am ratacit, si nu este nimeni care sa ma ajute sa gasesc drumul spre casa.

in curand, ochii de culoarea cenusii, fermecatori, blanzi si mari, au inceput sa straluceasca din cauza lacrimilor stranse. au inceput sa alunece pe obrajii cu pometi rotunzi, se opreau putin deasupra buzelor frumos conturate, rosii, ca ciresele de mai, apoi cadeau in zapada. la inceput putine, apoi numeroase. la contactul cu neaua pufoasa, lacrimile se transformau in diamante.

- oau, dar ce se intampla? pietre pretioase? spuse baiatul, stergandu-si lacrimile si nasul cu maneca hainei.
a luat diamantele, le-a pus in buzunare si ridicandu-si privirea, a zarit siluetele a trei oameni.
- hei, domnilor, va rog asteptai-ma, striga copilul parca prinzand puteri si o lua la fuga, de nu-i vedeai calcaiele.
siluetele, ati ghicit, erau cei trei magi calauziti de steaua stralucitoare. purtau haine din blana de oaie, si aveau daruri in maini.
- ce-i cu tine copile, singur pe drum?
- m-am ratacit. am fost trimis de mama sa cumpar stafide si scortisoara, am alergat dupa niste vrabii si n-am mai gasit drumul spre casa. ma ajutati sa ma intorc?
- te vom insoti spre casa, insa acum ne vei urma spre ieslea unde in seara asta s-a nascut prunc sfant care ne va face mai buni si ne va indruma pasii pe drumul corect.
au mers tacuti prin zapada troienita, fiecare cu gandurile si dorintele lor. baiatul a fost imbracat cu o blanita de oaie, pentru a se incalzi. dupa ore de calatorie, au gasit ieslea si s-au asezat langa pruncul sanatos si vesel, si i-au daruit: mir, smirna si aur. fecioara Maria i-a binecuvantat si a multumit pentru daruri si cuvintele de lauda primite.

micutul a lasat si el diamantele langa leaganul pruncului.

*

da, este Craciunul. pruncul Iisus s-a nascut. micutul se trezeste si se indrepta spre bradul impodibit, unde il asteapta cadouri. mirosul de cozonaci si portocale, zambetul mamei, imbratisarea tatului, toate il fac sa realizeze ca este un copil norocos.

priveste pe fereastra si aude ingerii cum canta "O, ce veste minunata!"

*

nimic nu se compara cu magia acestor zile, in care fiecare redevine copil si se bucura de tot ce are mai frumos, si mai bun.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Magia Craciunului

zambetul unui copil sta lipit - ca timbrul de scrisoare - pe una din ferestrele aburite ale casei ce se zareste printre ramurile brazilor impodobiti cu neaua proaspata si moale.
este zambetul unui copil ce a fost salvat de Mos Craciun, care i-a redat familia. astazi va da un interviu.
*
intr-o zi de iarna, cred ca era tot asa, in preajma Craciunului, povesteste emotionat baiatul din poveste, parintii mei au plecat la cumparaturi si nu s-au mai intors. in acea seara am adormit pe calorifer, asteptandu-i. nu au venit nici in acea seara, nici a doua zi, nici a doua seara. vecinii aflasera de la stiri ca parintii mei au ajuns in Cer, s-au transformat in ingeri si ma vegheaza de acolo de Sus.
am fost dat spre inggrijire unui unchi. am trait cele mai cumplite zile, caci se imbata adesea si devenea foarte violent. ma batea cu o cure lata, ma infometa si ma trimitea la cersit. intr-o zi, nu am adus acasa niciun banut, si atunci am fost alungat.
imi era frica de viata de pe strada, dar ma bucuram ca am scapat de bataie.
m-a prins o ploaie din acea rece, de toamna tarzie si am racit. am facut febra, si nu am putut sa imi gasesc un adapost. m-am asezat pe o banca si cred ca am lesinat.
dupa cateva zile cred, m-am trezit intr-un camin de copii sau orfelinat. cum va place mai mult, asa sa-i spuneti. era cald si bine, de fapt era minunat ca existau oameni care aveau grija de noi. insa, nicaieri nu e ca acasa, ca intr-o familie, alaturi de mama si tata - asa cum sunt ei, buni sau rai, de fapt niciodata nu ne vor raul.
in ajunul Craciunului, am hotarat sa fug departe, sa fiu singur in lume, sa-mi caut parinti.
nu mi-am luat decat un pulover, si iarna argintie a pornit sa scuture toti norii de fulgii de nea. nu se vedea la doi pasi in fata mea. stiti cum ningea? ca si cum doi copii s-ar fi batut cu pernele si toti fulgii pluteau in aer. am tras de manecile puloverului, mi-am acoperit degetele sa nu degere, dar am amortit, cred ca am inghetat de fapt, in scurt timp. am reusit sa iau cativa fulgi de nea in palma dreapta, si sa ii implor: "Va rog din tot sufletul meu de copil, cautati-mi parinti!"
dimineata, am fost trezit de un miros placut si inconjurat de caldura. eram in bratele unui batran bland, si acoperit cu o patura rosie de lana.
- buna dimineata, copile! am o surpriza pentru tine, dar este necesar sa parcurgem un drum de cateva strazi pentru a o afla. nu, nu,nu este cazul sa iti fie teama. te afli pe maini sigure.
da, nu era altul decat Mos Craciun.
mi-a dat haine uscate, moi si foarte calduroase, si am fost hranit consistent.
nu vreau sa va plictisesc, asa ca, dupa un sfert de ora de mers prin nameti, am ajuns aici, in aceasta casuta primitoare si vesela, unde ma asteptau doi oameni speciali, care mi-au devenit mama si tata. ne-am pus in acelasi timp dorinta din ajun de Craciun, astfel incat, ea a prins viata. cei doi, nu puteau avea copii, dar iubeau copiii si isi doreau sa fie parinti.
reportera intreaba, emotionata, stapanandu-si tremurul vocii:
- sa inteleg ca dorintele din seara de ajun se indeplinesc?
- da, dar numai si numai sunt curate si crezi cu tarie in ele! eu imi doream mai mult ca niciodata parinti!
*
Mos Craciun priveste spre casa alba dintre brazi din inaltul cerului, purtat fiind de renii sai frumosi inhamati la sania rosie.
-Ho ho ho, dragii mei, fie ca visele voastre toate sa fie despre iubire, intelegere, intelepciune si credinta! Toate vi se vor indeplini,daca sunteti harnici si munciti putin pentru ele, adica sa le exprimati si sa credeti in ele.
*
CRACIUN FERICIT TUTUROR!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

lectia din ajunul Craciunului

barbatul brunet, imbracat cu un palton elegant, dintr-o stofa de culoarea cafelei, se opreste in dreptul felinarului. cauta ingrijorat in geanta de piele, destul de incapatoare. priveste spre lumina felinarului, dar gandul ii este mult mai departe. degetele invelite in manusi fine, ii prind obrajii ca intr-un cleste.
in timp ce fulgii veseli se aseaza pe umerii sai, barbatul scoate o exclamatie aproape dureroasa:
- am uitat cu desavarsire! ma intreb unde mi-o fi fost capul. fara o jucarie noua, voi fi descalificat ca parinte.
trist, cu umerii coborati de probleme, barbatul se indrepta spre casa, pasind agale, fara energie pe strazile imbracate in haine luminoase, traditionale perioadei ce se apropie: sarbatoarea Nasterii Domnului, Craciunul mult asteptat de mici si mari. neaua argintie se asternuse pe crengile dezgolite ale copacilor, invelise bancile si scarile din parcul ce se afla in preajma casei.
- ce scuza, ce explicatie sa ii dau fiului meu pentru a nu fi dezamagit, era gandul soptit cu glas tare de omul abatut.
o casa impozanta (mareata) apare dintre brazii impodobiti cu ghirlande transparente, tesute cu maiestrie de Regina Iarna si talentatul Ger. beculetele colorate ce imconjurau casa palpaiau in ritmul lor, bine cunoscut. o singura fereastra era luminata. cand usa a fost deschisa, perdeaua de la fereastra a fost data la o parte de un baietel grasun. nasul i s-a lipit cateva secunde de geam, iar aburii respiratiei au desenat rapid ceva.
- a venit tata. ma duc sa vad ce jucarie noua mi-a adus, spuse cu voce plictisita baiatul.
scarile trosneau sub pasii apasati ai copilului.
- mi-ai adus o jucarie noua?
- intai de toate, buna seara. nu primesc o imbratisare de bun venit?
- mai tarziu. acum spune-mi ce mi-ai cumparat? insista baiatul.
- dragul meu, programul prelungit de la servici, grijile, faptul ca a inceput sa ninga ca in povesti, m-au facut sa ma grabesc spre casa si asta seara sa ne jucam impreuna, sa construim un om de zapada.
- nuuuu, eu vreau o jucarie noua. mi-ai promis!
- te rog sa ma ierti, dar nu am nimic nou pentru tine, replica tatal, in timp ce se dezbraca si isi punea papucii de casa.
baiatul porni plangand spre camera lui, unde s-a razbunat pe toate jucariile, distrugandu-le.
- poate astfel, nemaiexistand voi, tata se va invrednici sa-mi cumpere altele noi.
tatal a auzit razvratirea asupra jucariilor si in acel moment a hotarat:
- vei primi o lectie despre ce inseamna munca, dragul meu!
noaptea a calmat spiritele. baietelul a adormit suspind, agitat, posibil chiar sa fi visat urat. tatal sau, s-a gandit la modalitatea in care sa ii arate importanta muncii. "am gasit, striga entuziamat barbatul! o forma mai eleganta de atat nici ca se putea."
cum s-au ivit zorii, tatal si-a luat rapid micul dejun, a scris un bilet fiului: "sa fii cuminte, caci la intoarcere iti voi oferi o surpriza adevarata" si porni spre locul de munca.
timpul parca era fabricat din eleastic. trecea atat de lent, incat nerabdarea tatalui a atins un nivel ridicat de agitatie. cand ceasul a indicat ora mult asteptata, barbatul si-a insfacat haina, manusile si sapca si s-a oprit in cea mai apropiata librarie.
- o cutie de platilina va rog si o plamseta, comanda, zambind politicos vanzatoarei.
cu obiectul magic in sacosa, aproape zbura spre casa.
- fiule, dragul meu, vino sa iti primesti jucaria.
baietelul cobora treptele din doi in doi, si intreba fericit:
- ce mi-ai adus?
- poftim, si tatal ii intinse plastilina.
- dar asta nu este jucarie!
- copilul meu, asta e mai mult decat o jucarie. este munca, creativitate si iar munca. astfel, iti vei face cate jucarii doresti, nu te vei mai plictisi de ele si vei aprecia si valoarea muncii.
baiatul a realizat cat de mult gresise.
- multumesc enorm de mult pentru lectia de viata pe care mi-ai daruit-o astazi, si modul placut in care mi-ai impartasit-o. te iubesc si te apreciez! esti cel mai minunat tata de pe Pamant.
tatal si fiul s-au imbratisat si au stabilit o relatie constructiva si armonioasa.
se aud colinde si in casa miroase a cozonaci. zeci de jucarii - din plastilina - stau asezate sub bradul frumos impodobit, asteptandu-l pe Mos Craciun.

de acolo de Sus, ingerul mamei ii veghea si ii proteja.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

renul ratacit




decembrie, o luna importanta si foarte obositoare. elevii dau teze si sunt nevoiti sa isi indrepte notele proaste. parintii au de finalizat proiectele in care au fost implicati. bunicii se ocupa de listele dorintelor celor mici, dar si celor mari, precum si de cumparaturi. cu toate acestea, toti asteptam cu nerabdare fulgii de nea, veseli si jucausi, precum si miraculosul Craciun, cand visele in care credem se indeplinesc sau primim semne ca se vor indeplini dupa ce trecem de anumite etape de curaj, precum am citit noi in povestile cu zmei si voinici. este o perioada a bucuriei, a intoarcerii la copilarie, joaca si joc, a linistii si a faptelor bune. acum, fiecare ne oprim putin, ne uitam in urma si ne cerem iertare pentru rautatile facute sau graite, si incercam sa ne indreptam prin realizare de fapte bune: un dar, o vizita cuiva drag, o imbratisare unui copil orfan. (sunt sigura ca veti gasi si voi alte fapte bune pe care sa le savarsiti in aceasta perioada, si nu numai).

dar m-am intins la vorba si nu am obsevat ca din vazduh, norii pufosi, cenusi si tristi - ca nu mai au partenere de joaca razele de soare -, au inceput sa cearna stelute albe, reci, care danseaza, se alearga vesele si fericite ca intalnesc oameni imbracati cu lucruri pufoase si calde, astfel incat se topesc de placere (ca zaharul intr-un lichid fierbiente si aromat; ca sarea in bucate).

cu gandurile la Mos Craciun si dorintele mele arzatoare ma indrept spre posta. sunt desemnata curier spre laponia - tara lui Craciun - deoarece eu cred in existenta lui. am strans scrisorile de la parinti, sora mea, prieteni si o parte din elevii mei cuminti si acum, zaresc cutia de scrisori si le expediez.

- au, au.... alunec intr-un tunel intunecat si rece. turturii sunt ca niste nestemate, stralucitori si de marimi diferite. dupa o calatorie pe un tobogan de gheata, aterizez cu elan in fata unei cabane din lemn foarte frumoasa. este inalta, cu geamuri largi, dar nu se poate vedea inauntru. de jur imprejur sunt multi brazi, apoi, cat se poate vedea cu ochii se intinde o padure argintie.

se pare ca s-a intamplat ceva. este mare agitatie in fata cabanei. ba chiar il zaresc si pe Craciun care este suparat si ingandurat. spiridusii tin in maini o harta foarte mare.

ma ascund dupa trunchiul unui brad batran, si incerc sa aflu despre ce este vorba. imi ciulesc urechile, si aud:

-nu, suntem pierduti! suntem intr-o situatie cumplita! anul acesta ne vom face de ras. nu vom reusi sa onoram toate scrisorile. ce o fi fost in mintea lui?

- dar cine lipseste sefu', intreba un spiridus?
- Cristopher, cine? stiam ca nu ma pot baza pe el. padurea este foarte vasta, sigur, mai mult decat sigur de fapt, precis, s-a ratacit. am inceput sa ma si balbai! asta este situatia. haideti acum la treaba, nu avem timp de zabava! concluizona Mos Craciun.

*
ah.. dragi mei, se pare ca anuntul meu de acum cateva zile era adevarat. un ren s-a ratacit. nu am primit ajutorul vostru, asa ca, nu am de ales si voi porni singura in cautarea lui. urati-mi noroc!

*
zapada inghetata si alba, curata, scartaia sub talpile zimtate ale bocancilor. crengile brazilor purtau mandre greutatea fulgilor numerosi. cand le indepartam din fata mea, se scuturau bucuroase si linistite ca au scapat de mantia grea. cativa turturi sclipesc in drumul meu. rup unul si il mananc, asa cum faceam in copilaria mea. acum, imi tine de sete. incerc sa nu fac zgomot, sa aud sunete care m-ar ajuta sa il gasesc pe Cristopher.

ma impiediec de o radacina groasa, ma dezechilibrez si cad. in curand in jurul meu apar pasari, care ma prind de haina si ma ridica. ciripesc agitat, zboara intr-o directie, se inotrc sa vada daca am inteles mesajul.

- da, va urmez, aratati-mi calea, zic cu voce calma, putin inghetata.

dupa vreo zece minute vad o pata rosie in neaua alba ca laptele, si aburi iesind din narile renului.
- offf... este grav ranit? intreb.
cine sa-mi raspunda? sunt inconjurata numai de animale. Cristopher era ranit la un picior. ce sa fac? nu am mult timp la dispozitie, plus ca renul a pierdut mult sange. sterg cu zapada rana, imi rup maieul, si leg strans piciorul. incerc sa il incurajez.
- e mai bine acum Cristopher? hai te rog sa gasesti puterea de a te ridica. spiridusii si Mos Craciun sunt ingijorati din cauza lipsei tale.

- stie cum il cheama, soptesc pasarile.

zambesc. clar sunt in tara lui mos Craciun, unde totul este posibil.

renul se ridica, incet incet.

- iti multumesc copila draga. te insotesc spre cabana lui Craciun sa iti primesti rasplata. m-am aventurat dupa un fluture viu colorat, si m-am ranit. poate voi scapa fara pedeapsa aspra de la stapanul meu.

- sunt sigura ca se va bucura cand te va vedea si va uite cu desavarsire de suparare. promit sa ii distrag atentia.

am inceput a rade amandoi, mergand cu grija printre ramurile lasate ale brazilor. pasarile ne incantau cu ciripitul lor, pentru a nu ne plictisi si a ne pieri orice urma de teama.

se zareste cabana. pe hornuri iese fum gros, cenusiu, care se inalta rapid spre cer. inchid ochii si ma incalzesc la gandul ca voi gasi caldura si ceva fierbinte de baut. am inghetat cu totul: nas, maini, picioare, parca si sangele circula mai greu.

Cristopher da semnaul sonor. ceilalti reni se aduna cat ati spune "supercalifragelistic expialidosen" - ha ha ha , credeati ca scriu peste? - si incep avalansa de intrebari. unde a fost? ce s-a intamplat? cine l-a salvat? ce a fost in mintea lui? cand au dat cu ochii de mine, interogatoriul s-a oprit.

spiridusii au iesit gramada in cerdac si au privit miracolul.

- da, asta da miracol in preajma Craciunului. zarindu-ma, au dat sa intre repede in cabana, dar s-au oprit drept in piciorul lui Mos Craciun.

- avem oaspeti, avem oaspeti. oameni aici, e periculos sefu'.

Mos Craciun a zambit, imi intinde mana grea, mare, dar atat de calduroasa, ca cea a unui bunic.

- bine ai venit fata mosului. multumesc pentru ajutor. pofteste sa te incalzesti si sa-ti primesti recompensa.
emotionata ca vorbesc cu Mos Craciun - chiar si la anii mei - raspund:
- am ajuns intamplator. stii, eu puneam niste scrisori pentru tine la posta, si nu stiu cum am ajuns aici.
- ho ho ho, draga mea. este magia din preajma sarbatorilor, iar pentru ca sufletul ti-a ramas tanar, si inca ma mai iubesti, si esti atat de buna, darnica si zambitoare - sa stii ca nu te-ai schimbat deloc de cand erai eleva - ai ajuns sa ma vizitezi. ti-am citit scrisoarea, sa stii.
- da? intreb curioasa.
- bineinteles. am procurat cartea pe care mi-ai cerut-o. off, draga mosului, nu te-ai schimbat. de ani buni, imi ceri numai carti. anul acesta insa, vei avea parte si de o surpriza.
- iti multumesc Mos Craciun! il imbratisez, il sarut cu emotie si drag pe ambii obraji, si patrund in casa batranului Craciun, unde-i cald si bine.
vasc, miros de cetina, multe cadouri, saci pregatiti...

adorm... si ma trezesc acasa, in patul meu, incaltata si cu maieul rupt.

*

in viata suntem vegheati de ingeri, care conlucreaza cu spiridusii si ne implinesc dorinte la sfarsit de an, in functie de cat de cuminti, buni, darnici am fost de-a lungul anului.

nicio fapta buna nu ramane nerasplatita. dar, sa stiti ca, si faptele rele se intorc asupra noastra.

facem un pact in aceasta seara? sa facem un concurs de fapte bune anul viitor. cei mai buni sa castige premiile cele mai frumoase.


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

un ren s-a ratacit...

vai, vai ce pacat ca renul s-a dezorientat si s-a pierdut de ceilalti.

mai sunt 13 zile numai, si Mos Craciun trebuie sa aduca daruri la atatia copii. nu va reusi fara unul din renii sai. sania mosului este grea, si un ren este de foarte mare ajutor pentru transport.

ma ajutati sa scriu o poveste? poate renul o va asculta purtata pe aripile vantului si se va orienta catre fratii sai.

unde credeti ca este renul? ce i s-a intamplat? cum va gasi drumul spre hambarul renilor?

astept idei pe care le voi folosi in povestea mea.

mii de multumiri si imbratisari de pe acum.

fiti cuminti si scrieti-i Mosului. spiridusii lui lucreaza de zor la fabricarea jucariilor, la impachetarea cadourilor si lipirea etichetelor cu numele fiecarui copil.

seara de poveste va doresc tuturor, mici si mari, copii, parinti, bunici!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Seara lui Mos Nicolae


- miau... şi ţup, pisica jucausa trage plapuma ce o invelea pe micuţa Diana. aceasta îşi trase genunchii la piept, se făcu mică mică şi îşi continuă somnul, cu vise frumoase, clar, căci chipul ei era luminos iar colţurile gurii erau ridicate într-un zâmbet cristalin, blând şi cald.
pisica nu s-a lăsat intimidată de indiferenţa fetiţei, şi a început să îşi gâdile stăpâna cu mustăţile, şi să se joace cu lăbuţele în părul ei.

- hei, bună dimineaţa, Tommy! de ce nu mă laşi să dorm... visam atât de frumos. se făcea că eram departe, într-o casă luminoasă, cu încăperi zugravite in culori pastelate, cu multi copii, de diferite rase: albi, negri, galbeni (chinezi, japonezi, mongolezi, coreeni). era multa veselie acolo, cantam, desenam, ascultam povesti, confectionam papusi din panza, si le faceam ochi din margele, mesteream podoabe pentru bradul de Craciun. nu stiu cum sa iti spun, era un fel de atelier al lui mosului.

-Diana, hai sa te speli si sa mananci. este tarziu, se auzi vocea mamei.
- imediat mama! hai Tommy, iti dau din lapticul meu, si fetita il insfaca pe motan de blana si l-a strans la piept.
- sarut mana, mami! visam asa de frumos si m-a trezit nazdrvanul de Tommy. am incercat sa mai taraganez somnul si visele, dar s-a napustit asupra parului meu. un obraznic! ar trebui sa nu-l mai primesc in camera mea!
- draga mea, in aceasta seara soseste Mos Nicolae. imi este teama ca iti va aduce o nuielusa, deoarece nu ai mancat tot, ti-ai lasat camera in dezordine de atatea ori, ai rupt cartile si ai distrus jucariile.

Diana asculta in liniste, stiind ca mama sa avea atata dreptate. In fata ei se derula filmul in care erau desenate toate nazbatiile ei. Unele o amuzau, deoarece le uitase. De exemplu, saptamana trecuta a varsat paharul cu apa pentru acuarele pe covorul cel nou. In vara, luase bani din portofelul mamei, fara sa ceara voie, si a cumparat agrafe. Aseara, decupase perdeaua pentru a face haine papusilor.

"da, chiar am fost o fetita obraznica. e cazul sa devin disciplinata, sa-mi schimb comportamentul. nu am nimic de castigat daca sunt asa de rebela si dezordonata si neatenta."

dupa ce a terminat de mancat, si-a spalat castronul, l-a sters si l-a pus in dulap. intreaga zi , Diana s-a centrat pe regasirea faptelor bune, a viselor pe care le hranea in fiecare zi si a dorintei de a fi un copil bun.

si-a aliniat jucariile, le-a ingrijit, a pieptanat toate papusile si le-a cerut iertare. a desenat bradul pe care si-l dorea de Craciun.

seara a sosit pe negandite. stelele s-au ascuns in spatele unui cer de gheata. luna lumina foarte slab dintr-un ungher stingher. linistea devenea apasatore, oboseala de peste zi, a rapus-o pe micuta Diana, care a adormit colorand cu inversunare bradutul.

- draga copila, esti minunata, sopti Mos Nicolae, in timp ce umlea ghetutele cu fructe si dulciuri. iti daruiesc cu mult drag, o nuielusa magica. Stiu ca, in clipa in care o vei observa, vei plange. Insa, fiecare lacrima se va transforma intr-o perla, care te va ajuta sa depasesti momentele grele ale vietii. Sa iti pastrezi puritatea sufletului, sa crezi in visele tale si sa le indeplinesti! Esti un exemplu pentru noi toti, cei mari si mici, care nu stim sa recunoastem cand gresim.

Mos Nicolae, un sfant ce iubeste si protejeaza copii, a sarutat-o pe frunte pe Diana si a pornit spre alti copii cuminti sau mai putin cuminti! Mosul este bun si iarta, iar copiii sunt suflete de ingeri lasati pe pamant pentru a ne face mai buni, mai darnici, mai senini!

Astazi, sa iubim un copil... sa-l imbratisam si sa-l laudam pentru faptele lui bune!

Shh... e noaptea magica! Vine Mos Nicolae... se aude, e pe drum.... tot mai aproape.... si mai aproape! a venit! multumim, mosule drag si bun!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

crenguta lui Mos Nicolae


copiii erau galagiosi. ii inteleg dupa o saptamana obositoare, dupa zile friguroase, dardait si emotia intalnirii cu Mos Nicolae.
- priviti ce ceata s-a lasat, au strigat copiii in cor, ridicandu-se spre ferestre.
- da, este ceata, caci spiritul si spiridusii mosilor Nicolae si Craciun calatoresc sa vada ce ne dorim, sa verifice cat de cuminti suntem, spuse profesoara.
- doamna, dumneavoastra ati fost cuminte si buna, ne-ati iertat de atatea ori, ne-ati ajutat si la teste, cred ca Mos Nicolae va va aduce ceva frumos.
- ce va doriti doamna? au intrebat in cor prichindeii.
- imi doresc o acadea si o turta de dulce in forma de casuta.
clopotelul a sunat, copiii s-au risipit precum fumul, tanara profesoara s-a uitat pe fereeastra, a ridicat ochii spre cer, a zambit si a a gandit: "oare am fost cuminte? oare ma va vizita Mos Nicolae?"

fiecare a plecat linistit spre caselor lor. zarva de pe drum s-a estompat de catre linistea serii de iarna, geroasa si umeda, care iti biciuia chipul si iti ingreuna genele cu picaturi de ceata argintie.

codrut a ajuns acasa zgribulit si, dupa ce s-a spalat pe maini a cerut sa manance ceva fierbinte. simtea cum frigul a patruns pana in maduva oaselor, iar gura ii era inclestata de la atata dardait.
- dragul meu nu avem decat ceai cu o bucata de paine uscata. nu am primit nici astazi bani de la patroana mea.
- e suficient mama, nu te necaji. vor veni si zile mai bune. am invatat la scoala, cum Iisus a facut din firmituri paine si a inmultit pestele. ne va asculta si noua rugaciunile intr-o zi. am adus eu trei cornuri si lapte. dar am inghetat si voiam sa ma incalzesc.
sorbind incet ceaiul aburind, baiatul a fost molesit de caldura lichidului tamaduitor.

- ce baiat cuminte si sufletist! isi iubeste si respecta foarte mult mama. ii voi darui o nuielusa magica, spuse Mos Nicolae, aplecandu-se deasupra ghetelor ponosite, dar in ciuda acestui fapt foarte curate.
- cred ca e atat de cuminte incat nici nu se asteapta la vren cadou din partea ta, sopti spiridusul.
- hai sa ne grabim, avem atatia copii de vizitat, spuse mosul, dupa ce lasa o crenguta magica si dulciuri felurite in ghetele baiatului.

zorii zilei au crapat perdeaua de stele si ceata deasa. natura este inghetata. doua randuci zgribulite se indreapta spre casele oamenilor sa gaseasca ceva hrana.

codrut se trezeste incet, se freaca la ochi, casca si pune mana la gura, dar descopera gaurile numeroase din pijama, si aproape ii apar lacrimi in ochi. insa, tristetea ii este rapid alungata de rasul zglobiu al mamei.

- dragul meu, ha ha ha, uite, rugaciunile ti-au fost ascultate! te-a vizat Mosul!
- ce minune! asta chiar e minune mama! te iubesc! spuse baiatul sarutandu-si mama pe obraz, si strangand-o puternic in brate! dar ce este cu nuielusa aceasta? inseamna ca e suparat pe mine Sf. Nicolae?
un murmur se auzi in incapere, aproape de urechea lui Codrut. "nu este suparat pe tine. absolut deloc. din contra! nuielusa aceasta e magica. te rog sa iti scrii dorintele pe biletele, sa le transformi in globulete si sa ornezi cu ele aceasta crenguta, dupa ce ai sadit-o in gradina. ele se vor indeplini si vei fii fericit alaturi de mama ta!"

spiridusul a disparut. baiatul, s-a imbracat cu un pulovar gros, tricotat din lana si a inceput sa execute confesiunea vocii pe care o auzise.

*
in preajma sarbatorilor, ingerii sunt mai aproape de oameni, buni sau rai, le sunt iertate greselile - mai ales daca ei se roaga pentru asta - si dorintele lor se indeplinesc! se intampla adevarate miracole! este necesar doar sa crezi si sa iti deschizi sufletul pentru a simti bunatatea, frumusetea, blandetea din cei dragi noua.

*

asteptati-l pe Mos Nicolae in liniste si cu ganduri bune, cu ceai fierbinte si cateva cuvinte scrise din tot sufletul vostru!

pupici si imbratisari de la spiridusii mosului celui darnic!






  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Oricand, Oricum


e frig de crapa pietrele. soarele a fost rapit de zmeul inghetului. norii hidosi au inceput sa lucreze la plasa de ploaie. copacii il rugau sa se induplece de natura, sa fie mai bland, macar cateva zile. nu a vrut nici in rptul capului sa se lase induplecat. intr-un colt al cerului se observa ceata ingerilor, bine invesmantati in hainute de blana de oaie.

- ingerii nu se odihnesc niciodata? se aude in soapta, glasul unui baietel.
- ingerii sunt buni si au energie, ei sunt ascultatori si primesc ajutor de la Dumnezeu.
- se aud colinde...
- da, se apropie Craciunul. oamenii trebuie sa fie mai buni, sa isi ceara iertare chiar si copiilor pentru momentele in care, fiind suparati si impovarati de problemele cotidiene, au fost asprii cu ei.

- imi doresc sa scriu un mesaj pentru toti cei care citesc blogul Lizei.

- ia spune copile frumos.

- copii, parinti, bunici, acum, in prag de sarbatoare, cand Iisus se va naste pentru a ne ierta greselile si a ne da bucurie sufletelor, sa fim recunoscatori si buni si darnici, dar mai presus de toate sa ZAMBIM, sa IMBRATISAM, sa PRIVIM oamenii de langa noi. ORICAND, ORICUM!
- bravo dragul meu, Oricand, Oricum. De asta ti-am dat acest nume la botez... pentru a fi alaturi de oameni cu sufletul tau curat si prin bunatatea ta, sa ajuti intotdeauna!

Oricand, Oricum si-a imbratisat mama si au ascultat colinde in timp ce impodobeau bradul, lasat de spiridusii lui Mos Craciun in curtea casei...

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină