Furtuna

Un nor cumplit de negru, cu forme ciudate, desprinse de pe alte meleaguri parcă, a pornit să tune şi să toarne cu nemiluita picături reci, mari, răutăcioase, hidoase. Vântul suflă puternic, îndoaie copacii, dar nu reuşeşte să îndepărteze norii pus pe harţă. Soarele s-a ascuns timid şi neputincios într-un nor micuţ, şi tremură speriat de această furtună stârnită.
Într-o staţie de autobuz, un băieţel slăbuţ, înspăimântat de vijelia dezlănţuită, tremură ca varga. În mâna dreaptă ţine o acadea, de care se pare că a uitat. Stă cu genunchii îndoiţi, postat într-un colţ al cabinei de protecţie, cu lacrimile jucându-i în ochi.
-Dacă ştiam, nu mai plecam. Mi-e atât de teamă. Nu mai e nimeni pe străzi. Toţi parcă au fost înghiţiţi de pământ. Nici urmă de fiinţă în jurŞ nu tu păsări, insecte, oameni nici gând, nici pomeneală.
Cât aţi spune "hai la joc", picăturile hapsâne, nesătule, au furat culoarea din tot ce era în jur: frunze, petale, cer, până şi culoarea roşie - cu aromă de zmeură - din acadeua băieţelului a dispărut.
-Rareş, Rareş, dragul meu, te rog răspunde, se aude în depărtare strigătul disperat al unei femei, care se pare că este mama sau oricum, rudă cu băieţelul speriat.
Un fulger strălucitor lumină strada. Femeia îşi acoperi faţa, dar zări umbra unei fiinţe ghemuite. Cu inima strânsă de teamă, se îndreptă într-acolo.
-Rareş, dragul meu, te-am găsit. ce spaămă am tras!
-Mamiii, iartă-mă, nu am vrut să te sperii. Veneam spre casă şi dintr-o dată s-a pornit furtuna.
-Puiul meu, eşti ud leoarcă. Mi-e teamă să nu răceşti. Dacă nu se opreşte în maxim zece minute, pornim spre casă prin ploaie. Nu avem de ales.
-Aşa facem. Priveşte mama, exclamă Rareş, arătându-i mamei un nor mare, pufos şi multicolor. Acel nor a furat culorile din lumea noastră. Uite.. nici rochia ta nu mai are culoare... nici acadeaua... nici pantofii... Mi se face frică. E înspăimântător!
-Ai deptate fiul meu iubit! Găsim noi o soluţie, acum însă, să pornim spre casă, căci iată, rugămintea mi-a fost auzită şi ploaia a stat.
Cei doi au plecat spre locuinţa lor, care nu se afla foarte departe de staţia de autobuz unde s-a adăpostit băieţelul poveştii noastre.
-Dezbracă-te Rareş, spuse mama grijulie şi l-a înfăşurat rapid într-un halat de baie, moale, călduros şi pufos - dar şi acesta lipsit de culoare.
-Trebuie să ne gândim la o soluţie de a aduce culorile înapoi, rosti micuţul.
-Ai dreptate, dar asta după un ceai cald şi gustos, asezonat cu o miraculoasă aspirină.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Frişca

E cald şi nimeni nu are chef de joacă.
Hipopotamului Tomy îi este dor de o băltoacă.
Nu prea găseşte şi asta îl întristează.
Băieţelul năzdravan, din satul cu pricina,
Tot agita un tub cu frişcă.
Speriându-se de monstrul din faţa sa,
A scurs toată frişca în şosea.
Tomy, voios nevoie mare,
S-a aruncat în pata albă de frişcă,
Picioarele i-au alunecat şi a făcut un şpagat
De toată frumuseţea.
Gustând din pasta lăptoasă,
Hipopotamul a fost teribil de încântat
De dulcele ivit şi, cand privea spre asfinţit,
Deodat- a fost stropit de nori grei şi furioşi,
Probabil chiar invidioşi pe ospăţul delicios
Al mostruleţului haios.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Artropode

Un rac rusinos merge ritmat,
Doi pasi inainte si trei inapoi.
De pe-o frunza, din tufisul invecinat
Un paianjen tacticos, un pic cam laudaros,
Sare in fata racului,
Si-l intreaba:
- Nu-i asa ca suntem frati?
- Cum adica?
- Avem cracii articulati,
Si corpul cu chitina,
Eu port cu multa stima,
Si-o cruce sublima.
Apar pe negandite, frati si surate,
Sarcoptul raiei, capusele toate,
Cu mic, cu mare, se unesc,
Si o hora mare ei rotesc,
In cinstea artropodelor,
"Mandria" articulatiilor!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Frumoasa rază de soare

Raza de soare a ieşit dimineaţă nemachiată.
Norul i-a spus că e mult prea frumoasă
Şi s-ar putea să fie deocheată.
Ea s-a uitat în oglinda lacului,
Peştii au ieşit să o admire,
Aveau impresia că e o nălucire.
Broscoiul în frac, ce sta pe lac,
Dă uşor la o parte frunza nufărului,
O priveşte asiduu şi pe loc se-ndrăgosteşte.
- Ascunde-te, îţi va arde pielea!
Strigau de zor suratele.
Norul trase rapid o perdea peste chipul razei,
Care se retrase in aplauze şi urale.
Ce ţi-e şi cu fetele!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Ziua balului (X)

In aer se simte miros de sarbatoare. Frunzele copacilor, florile, pasarile si insectele, toata vegetatia si fauna este emotionata. Fiecare vrea sa arate bine in aceasta zi speciala. Soarele isi roteste razele cu mare veselie si chef nebunatic de viata. Norii se intind si se subtiaza vizibil. Ingerii stau la locul lor, pe umarul drept al fiecarui om, in aer, pretutindeni, sa asigure linistea si bucuria intregii comuniuni.
Trambitele din fata palatului anunta sosirea invitatilor. Cata frumusete! Cata eleganta! Cat bun gust!
Sa aruncam repede o privire in palat sa vedem cum stau lucrurile. Totul pare ireal de frumos. Balustradele scarilor sunt imbracate in flori albe. salonul unde se va desfasura petrecerea caritabila este luminos, candalabrele sclipesc de cat au fost lustruite, geamurile sunt deschise astfel incat aerul curat, cu miros imbietor de tei si iasomie sa ptarunde in incaperi. Paharele stau asezate cuminti pe polite special amenajate, iar carafele cu limonada, suc de petale de trandafiri, soc si vinul vestit isi asteapta invitatii. Aranjamentele florale de pe mese parca ar fi decupate din reviste de decoratiuni.
Muzica se aude in surdina, dintr-o incapere alaturata. Atmosfera este de basm, de nedescris.
Printul Philipe si printesa Lizica sunt minunati. Zambetele lor te fac sa uiti de toate cele rele, iar tinuta lor este impecabila. Sa nu va ganditi ca este foarte impopotonata si greu de descris. Nuu! Au tinute usoare, cu mult bun gust, din materiale simple si frumoase, astfel incat nu te simti stanjenit in prezenta lor.
Cele doua gazde, stau de o parte si de alta a intrarii in palat si isi intampina invitatii cu zambete, imbratisari si urarea "Bine ati venit! Sa va simtiti bine si sa fie o petrecere de neuitat!"
Palatul prinde viata. Oameni de diferite ranguri se perinda prin palat, discuta intre ei si savureaza bunatatile pregatite cu talent si sarg de bucatarii priceputi.
-Mama, tata, bine ati venit! exclama fericita Lizica si le sare de gat parintilor sai. Iertati-ma pentru nesabuinta mea. Totul s-a intamplat atat de repede si fara voia nimanui. Cred ca Dor de Vant a ales drumul cel mai scurt pentru a ma salva. va rog sa ma iertati pentru spaima ce v-am produs-o.
-Draga mea frumoasa, bine ca esti santoasa, bine ca te-ai refacut repede si esti printre noi. Gata cu amintirile triste, sa ne bucuram de ce ai pus la cale cu atata emotie, migala si dragoste, a spus cu fermitate regele, in timp ce regina isi analiza cu emotie vizbila fiica.
-Asa este tatal meu adorat, zambi printesa si ii conduse in salon.
Ospatul a fost bine apreciat. Muzica de calitate i-a stranit la dans si pe cei mai impiedicati oameni. Voia buna, armonia si intelegerea pluteau in palat.
-Pentru ca toata lumea este vesela si ne-am adunat aici cu un scop caritabil - acela de ai ajuta si pe cei care nu isi permit sa aiba parte de educatie (lecturi, dans, pictura, muzica, sport - in functie de aptitudini) - va invit in salonul expozitiei realizate cu sarg si migala de printesa Lizica, impreuna cu slujitoarele palatului. Dupa acest indemn al printului Philipe, oamenii s-au grupat perechi perechi si s-au indrept spre locul indicat.
-Multumesc pentru tot, Philipe, spuse Lizica prinzandu-l de brat si daruindu-i in fuga un sarut pe obraz. Sper ca obiectele expuse sa aibe cautare si sa strangem fondurile necesare.
-Am sa suplimentez fondurile, stai linistita minune de om ce esti, adauga printul usor inrosit dupa sarutul Lizicai.
Expozitia de semne de carte, felicitari, sticlute de diferite forme si marimi decorate cu variate tipuri de seminte sau petale uscate de diferite culori, toate erau admirate si dispareau de pe rafturi vazand cu ochii.
Lizica se uita emotionata si bucuroasa spre Phlipe care ii facea semne cu ochiul, drept urmare toate mergeau asa cum au preconizat.
Invitatii i-au multumit printului pentru invitatie si gazduire, printesei pentru lucrurile minunate pe care le-a realizat si care le va face viata mai frumoasa.
Fondurile stranse au fost impartite si inmanate celor doua orfelinate de catre tatal printesei. Emotionat si bucuros ca fiica sa este vie si nevatamata, a daruit o bursa speciala unui tanar pictor extrem de talentat, recomandat de preotul din regat. Acest pictor s-a ocupat de restaurarea picturilor din biserica din localitate. Avea nevoie de cursuri de specialitate pentru a-si desavarsi talentul. A fost profund miscat la aflarea vestii si a primit bursa cu capul plecat, cu lacrimi pe obraz si mani tremurande. Auditoriul a fost impresionat.
Tatal Lizaicai l-a luat de o parte pe Philipe, pentru o discutie privata.
-Philipe, stiu ca tu cunosti povestea potrivit careia esti frate cu Lizica. Eu, impreuna cu raposatii tai parinti, am stabilit sa inventam o astfle de poveste, deoarece erai prea tanar si te indragostisesi iremediabil de Lizica, care la acea vreme era atat de tanara. Nu voiam sa suferi sau sa faci vreo prostie.
-Nu pot sa cred! Asa bucurie nu am trait niciodata. Eu si acum o iubesc, o ador o divinizez pe fiica dvs. Este un inger pentru mine. Este frumusete, zambet, bucurie, viata! Este motiv pentru a trai inca o zi, pentru a darui orice numai sa ii vezi zambetul! Nici nu mai stau pe ganduri si va cer mana fiicei dvs.
-Sunt de acord sa fiti impreuna pana la adanci batraneti, pana ce moarte si doar ea va va desparti, completa regele cu tremur in voce.
Printul Philipe, se indrepta spre Lizica, a ingenuncheat si evident emotionat spuse:
-Draga mea zambareata, suflet nobil si caritabil, gingasia diminetilor de vara, te rog, te implor sa accepti sa imi sotie si mama copiilor mei, sa-mi fie partenera de viata la bine si la greu, sa daruim celor nevoiasi ajutor si sa fim exemplu de zambet si liniste sufleteasca pentru cei din jurul nostru.
-Bineintels ca accept, om cu suflet bun si rabdare de inger! raspunse Lizica si il imbratisa pe print si l-a sarut in ropote de aplauze si urale de binecuvantare.
Asa ca, urmeaza o alta petrecere, de neuitat, ce va tine trei zile si trei nopti, la care vor fi invitati oameni din diferite categorii sociale pentru a se bucura alaturi de doi oameni speciali, angelici, zambitori si veseli.
......
Dor de Vant si-a purtat printesa mult timp prin paduri si locuri de vis, atunci cand stapana dorea sa ia contact cu natura.
-Dragul meu, in curand imi vei purta in sa primul copil. Sunt bucuroasa ca imi esti alaturi si mi-ai ramas fidel in tot acest timp ce s-a scurs peste noi.
Dor de Vant a nechezat si si-a atins capul de umarul printesei in sen de dragoste si recunostinta ca nu l-a indepartat.
Armonia intre oameni, animale si natura va ramane extrem de importanta pentru mentinerea unui suflet cald si senin.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Balul (IX)

Dimineata racoroasa. Norii isi deseneaza in jurul conturul. Pasarile ciripesc incet, apoi din ce in ce mai melodios si mai tare. Frunzele se indreapta spre lumina. Au de lucru: doar incep fotosinteza, munca eleborata, nu gluma.
Philipe se trezeste bine dispus, isi face miscarile de inviorare, un dus rapid si porneste cu tolba plina de invitatii, sa le distribuie.
Deschide usa grajdului, si il vede pe Dor de Vant gata de treaba.
-Avem de alergat azi, dragule!
Calul necheza in semn de aprobare, apoi il privii atent in ochii, de parca i-ar fi marturisit ca nu il deranjeaza, ba, din contra, ii face o deosebita placere!
Printul a periat calul, l-a inseuat, si au pornit la drum.
Invitatiile erau frumos mestesugite, legate ca pe vremuri papirusurile. Philipe avea o lista clara cu persoanele invitate, suna la porti inalte de palate sau la case modeste sau la orfelinate si lasa invitatia.
Oamenii se bucura in fel si chip: unii doar zambesc, altii exclama entuziasmati, altora le sclipesc ochii de incantare, pe altii aceasta veste ii face sa sara de incantare.
Philipe a lasat la urma, invitatia catre parintii Lizicai.
A sunat la poarta si un servitor ursuz si intunecat la chip, purtand haine ponosite i-a deschis. Dupa ce a explicat cine este si ca doreste o intrevdere cu regele sau regina, Philipe a fost condus in palat, de unde a fost preluat de o slujnica trista, ce purta doliu.
-Asteptati aici, va rog, grai cu voce stinsa slujnica.
Sala era frumoasa, dar lipsita de viata. O raza de soare palida reusise sa se strecoare printre obloanele grele, de lemn, de la ferestre.
-Scuzati-ne printe, dar de cand fiica noastra a disparut fara urma, nu ne mai putem bucura nici macar de lumina zilei. Ne lipseste veselie si pofta ei de viata, zambetul ei molipsitor, care te facea sa uiti de necazuri, boli, ba chiar te obliga - desi e mult spus - sa daruiesti si celor care aveau nevoie de haine sau de hrana sau de bani pentru a iesi dintr-o datorie.
-Buna sa fie ziua, dragul meu rege! se auzi glasul lui Philipe, care aproape l-a intrerupt pe rege din monologul sau. Am venit cu vesti bune si rugamintea sa ma iertati. Lizica, printesa dvs. mult iubita si descrisa modest prin cuvintele dvs., traieste! Am gasit-o eu, in padure, ranita, fara cunostiinta. Calul sau, DOr de Vant, a venit sa ma anunte de accident. Eram mai aproape. Am alergat la medic si am stat langa ea clipa de clipa pana s-a vindecat. Si-a revnit de vreo doua zile, dar atat de fericit ca e din nou printre cei vii, ea efervescenta si bucuroasa ca poate realiza fapte minunate pentru cei fara posibilitati, nu ne-am dat seama ca voi, parintii, nu stiti unde se afla. Lizica a facut invitatii pentru un bal caritabil, ce se va desfasura la palat, in acest weekend. va rog sa ne iertati si sa ne onortai cu prezenta domniilor voastre.
-Nu pot sa cred ce imi spui! M-as duce sa imi clatesc urechile si ochii, sa fiu sigur ca aud bine ce imi spui si ca te vad pe tie, binefacatorul ce mi-a readus prin grija si bunatate la viata fiica. Dumnezeu sa te binecuvanteze. Va putem fi cu ceva de folos?
-Nu, multumim, fiica dvs. e o maestra si a organziat deja foarte bine totul. A facut echipele pentru curatenie, a mobilizat gradinarii ce se vor ocupa atat de gradina dar si de buchetele de pe mse si din palat. A contactat cei mai buni bucatari si a ales cei mai talentati muzicanti. Ca rasplata, am sa merg sa ii comand la croitor, cea mai frumoasa rochie de bal. Asa ca, este timpul sa ma retrag. Saluatri de bine reginei, aveti grija cum ii impartasiti vestea si ne vedem la palat, la balul caritabil cel mai numeros din ultimii ani.
-Mergi cu bine, fiule! Ingerii sa te aiba in paza! spuse regele, imbratisandu-l pe Philipe, cu lacrimi curgand pe obraz de emotie si bucurie in acelasi timp.
"Dumnezeu ma iubeste, mi-a ascultat rugaciunile si mi-a readus-o la viata pe micuta mea Lizica, comoara mea, lumina ochilor mei, bucuria batranetilor mele."
-Inima mea, draga mea, am o veste minunata, divina, binecuvantata pentru tine... striga regele, dupa ce l-a condus pe print pana la poarta palatului si l-a mangaiat cu drag si dor pe Dor de Vant.
I-a dat vestea sotiei sale, tinand-o la piept, caci slabise foarte rau si era deprimata, nu mai vorbea, privea mult in gol, tot astepatnd ca din departare sa apare frumusetea ei, cu zambetul ei miraculos si vindecator.
Afland vestea, chipul reginei se lumna, ea clipi des de cateva ori ca si cum s-ar fi trezit dintr-un somn lung, se scutura si zambi, apoi intreba:
-Cand o putem vedea? Cand o luam acasa? Este bine?
-Este mai mult decat bine. Uite, s-a ocupta de organizarea unui bal caritabil, la care am fost invitati. Printul Philipe a venit sa ne spuna vestea - cu intarziere caci s-a ocupat personal de insanatosirea ei - si ne-a lasat si invitatie. Priveste, este scrisul fiicei tale!
-Asa este! Nu mai am nicio indoiala! confirma regina, dand si din cap si privind timp indelungat cuvintele de pe invitatie!
-Sa ne pregatim deci, zise regele bucuros, ridicand-o pe sotia in brate de cateva ori.
Timpul trecea cu iuteala gandului. Bucuria Lizicai era molipsitoare. Sliujitorii erau veseli si binedispusi, cantau impreuna cu printesa si aveau spor. Palatul stralucea de curatenie. Gradina era de vis! Florile se intoarceau dupa Lizica de fiecare data cand o vedeau pe alei. Ea le vorbea, si le saluta si la venire si la plecare, era foarte atenta cu ele. Philipe era alt om: efervescent, zambitor, harnic, vorbaret si foarte atent cu cei din jur.
Ne aflam acum, in seara dinaintea balului. Lizica era puti n obosita, dar stia ca isi va reveni cand va citi bucuria pe chipurile celor din jur. Emotia revederii parintilor incerca sa puna stapanire pe ea, dar ea nu o lasa. Gandindu-se la ultimele retusuri, ultimele miscari de a doua zi, Lizica nu a auzit bataile in usa. A tresari cand a auzit vocea timida a printului:
-Se poate deranja cateva clipe o fata zambitoare si harnica precum argintul viu?
Cu un hohot de ras si mainile intinse pentru o imbratisare, Lizica raspunde:
-Negresit salvatorul meu!
-Salvatorul are o surpriza pentru o asa "captura", ce se va intoarce in regatul ei si ma va uita cu siguranta. Asteapta aici. Mergand in camera alatura, printul se intoarse cu rochia. Te rog sa o probezi. Pentru eventuale retusuri, merg maine la croitor.
-Esti minunat! Muultuuumesc! Nu am cuvinte sa iti spun cat apreciez gestul tau. Cateva lacrimi si-au facut aparitia, jucaus in ochii mari si caprui ai printesei. O probez imediat. Asteapta!
In cateva minunate, rochia ii mangaia suav trupul printesei. "Daca era sa merg eu insami sa mi-o comand nu iesea asa minunatie! E perfecta! E cea mai frumoasa rochie de bal purtata si vazuta vreodata! Am sa-i spun ca imi vine ca turnata, dar nu ma arat lui Philipe imbracta. Vreau sa ii ofer aceasta surpriza maine."
-Da, imi vine ca turnata, si iti raman datoare. Este foarte frumoasa! Acum, as vrea sa merg la odihna sunt destul de obosita.
-Cu siguranta, printesa! Somn linistit. Ingerii sa iti vegheze somnul si gandurile.
"Ahh, emotiile incep sa isi faca locul in stomacul meu. Nu-mi place deloc asta. Stiu ca totul va iesi spectaculos de bine", gandea agitat si obosit printul.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Pregatirea balului caritabil (VIII)

Dor de Vant se uita spre usa grajdului, tot asteptand sa apara Lizica.
-Este prea slabita pentru a calari, dar iti garantez ca in cateva zile iti vei purta in sa mandrete de printesa. Stiu si te inteleg cat iti este de dor, cat ti-a lipsit si ca te simti vinovat. Insa ea nu iti poarta ranchiuna. De abia asteapta sa te vada!
Dor de Vant necheza fericit si apropie capul de Philipe, care l-a mangaiat cu dragoste.
-Si mie imi este atat de draga, stiu ce inseamna sa stai departe de o fata cu asa zambet! Ma duc sa am grija de ea, am sa o salut din partea ta, spuse Philipe si se indrepta spre iesire.
Mergand incet pentru a nu face zgomot, printul deschide usa camerei unde se odihnea - sau asa ar fi trebuit - printesa Lizica. Cand colo, ce i-a fost dat sa vada? Printesa noastra facuse ordine, iar acum lucra la niste semne de carte, alaturi avand un teanc de felicitari.
-Philipe, sa nu te superi, dar ma plictiseam si am cotrobait prin dulap si am folosit materialele gasite in scopuri caritabile. Am realizat aceste felicitari - nu e cine stie ce, un desen, petale presate - pe care sper sa le vindem la balul caritabil pe care vreau sa te rog sa-l organizam aici, in palatul tau. Maine dimineata ma voi ocupa de curatenie, voi pune la punct un plan organizatoric. Imi doresc sa dam viata acestul loc. E atat de frumos sa il lasi in paragina. Pe langa asta, tu ai nevoie sa iti gasesti o fata frumoasa, sa te casatoresti!
Zambind, Philipe raspunde amuzat:
-Sunt de acord cu tot ce vrei sa realizezi. Nu iti inchipui cat de mult ma bucur ca ti-ai revenit! Eram speriat si ma gandeam ca daca patesti ceva, ma voi ichide in acest loc ca intr-o temnita.
-Ha ha ha. Te cred in stare. Am sa fac azi invitatii si am sa te rog sa le mparti, impreuna cu Dor de Vant. Cred ca e tare trist de ce mi s-a intamplat! Ahh, nici nu m-am gandit. De parintii mei ce stiti? Au aflat ca sunt adapostita aici?
-Nu, nu i-am anuntat. Stii ca noi nu suntem in relatii de prietenie. Insa acum, ma voi duce si le voi povesti totul, si ii voi invita la bal.
-Esti un print deosebit de sufletist. Multumesc pentru tot ce imi oferi, spuse Lizica si il imbratisa pe Philipe. Gata, acum la treaba! Am atatea de facut!
Intr-un ritm alert, toata numai zambet, cantand si vorbind cu pasarile din colivie, Lizica a facut invitatiile, pe care le-a inmanat cu incredere si bucurie nespusa printului.
-Maine in zori pornesc la drum, frumoasa si gingasa prinetesa! Permiteti sa ma retrag, rugandu-va din tot sufletul meu mare sa va odihniti.
-Dorind sa-ti arat recunostinta pentru grija acordata, rugamintea ta va fi ordin pentru mine, dragul meu print.
Lizica a luat o carte de pe polita de deasupra patului, si s-a pregatit de lectura. Printul, fericit ca fata cu zambetul cel mai frumos vazut vreodata si-a revenit si e atat de plina de viata, a plecat, sarind de bucurie, si a ales sa lectureze ceva.
"Maine voi da invitatiile la balul caritabil. Se vor strange fonduri pentru copiii nevoiasi, care vor avea sansa de a merge la scoala. Castelul va prinde viata! Sunt ani buni de cand nu a mai avut loc o actiune de asemenea anvergura. Am ceva emotii, trebuie sa recunosc!" gandi printul in timp ce deschidea cartea.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Lizica se trezeste... (VII)

Lizica se intinde, clipeste, zambeste ostenita si intreaba:
-Unde ma aflu? Ce s-a intamplat?
-Te aflii in castelul meu, printesa. ai fost aruncata de pe cal, si te-am adus aici, ai fost ingrijita de un medic. Cum te simti?
-Foarte slabita dar stiu ca imi revin rapid! E atat de frumos aici! Mi-ai adus si flori, si pasari in colivie! Iti multumesc printule Philipe. Stiu ca ai suflet bun, am observat asta la activitatile de caritate desfasurate impreuna. Am avut un vis asa ciudat!
-Ce ai visat Lizica? Eu ma dadeam de ceasul mortii ca nu ai sa iti mai revii.
-Iti spun cu o singura conditie: sa nu razi de visul meu!
-Bineinteles ca nu am sa rad!
-Am visat ca cineva imi spunea o poveste in care eu eram personajul principal si ca - ce ciudat mi se pare - noi am fi frati! E imposibil asa ceva!
Philipe s-a albit ca varul, buzele i s-au strans intr-o grimasa de nedesfacut, iar ochii i s-au umplut de lacrimi.
-Ce s-a intamplat? Te simti bine? Poate esti ostenit dupa atatea zile de griji si de atentie ce mi-ai acordat? Cum vrei sa ma revansez fata de tine? Am sa te ajut sa dai viata acestul castel. Parintii tai traiesc? Doamne, sunt cumplita... opreste-ma din aceasta avalansa de intrebari.
-Este in regula. Doar o amintire mi-a cuprins mintea pe nepregatite si nu am putut sa ma prefac. Nu ai de ce sa te simti indatorata. Calul tau, Dor de Vant a venit si m-a anuntat. Era tare ingrijorat. Am sa merg chiar acum sa il asigur ca esti bine, sa nu mai fie ingrijorat si sa scape de vinovatia ce si-o asuma.
-Daca m-as simti capabila sa merg - sunt slabita totusi - m-as duce sa-l mangai, sa-l sarut si sa ii dau putin zahar.
-Am sa fac eu asta pentru tine, si ii voi spune ca in curand, foarte curand, ii vei fi din nou alaturi, te va purta cu dor si drag peste munti si vai, pe campii si in paduri racoroase!
-Muultuuumesc! spuse Lizica si intinse bratele spre Philipe pentru a-l cuprinde si a-l imbratisa. Printul a acceptat acest gest de prietenie, catvea secunde, dupa care a pornit grabit spre grajduri.
-Dor de Vant, am o veste minunata, angelica pentru tine! Draga ta Lizica si-a revenit. Este vie, zglobie - mai mult sa mai putin - dar este la fel de zambareata cum o stiai! Mi-a zis sa iti transmit ca ii e dor de tine si iti trimite un cub de zahar... si Philipe intinse causul palmei, din care Dor de Vant si-a luat zaharul, privindu-l usurat si vesel pe print.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Philipe si Lizica (VI)

"acum 26 de ani, primisem in dar de la tatal meu, un cal alb. era un vis de-al meu care devenise realitate. am pornit sa cutreier locurile, padurile si muntii, bucuros si mandru ca am un asemenea cal.

intr-o zi, la marginea padurii, am zarit o fetita de vreo 4 anisori,cu cei mai frumosi ochi pe care ii vazusem vreodata, foarte vesela si cu un zambet divin. erai tu, printesa Lizica. atunci, mi-am promis ca tu vei fi minunata mea sotie si vom avea cei mai veseli si plini de viata copii. am pornit spre casa zburand ca gandul si ca vantul, purtat de calul meu care intre timp imi devenise prieten, confident si sprijin.
am povestit cu lux de amanunte tatalui meu, regele, ce frumusete de copila vazusem.
-tata, aceasta fata are cel mai frumos zambet si cel mai cristalin ras din cate am vazut! cand va creste, o voi cere de sotie!
regele s-a intunecat si vocea sa a devenit grava si a spus apasat:
-asa ceva nuse poate! nu se va intampla niciodata, si chiar te rog sa ocolesti zona aceea, sa uiti de fata pe acre ai vazut-o si sa nu te mai gandesti la ea.
-de ce? pentru ce imi faci asta?
- dragul meu, tin la tine ca la sufletul meu, si iti doresc tot binele din lume, dar nu ai cum sa fii sotul acelei fete minunate, pe numele sau Lizica.
-ah, cat poti fi de crud, i-am raspuns si amd at sa fug in gradina.
-nu imi face asta. nu ma ura! nu e vina mea... striga cu lacrimi in ochi regele.
nu l-am ascultat si am stat in gradina catvea zile si nopti. am mancat fructe. cand frigul si foamea m-au rapus, am revenit la palat.
tatal meu imi lasase un bilet in care scria:
"copilul meu drag, te iubesc ca lumina ochilor mei. ma doare ca trebuie sa iti spun crudul adevar, dar, tu si cu Lizica sunteti frati. e mai bine sa stii totul de acum, sa o iubesti asa cum se cuvine ca un frate adevarat, decat sa suferi mai tarziu."

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină