Povestea lui Dor de Vant


- Aveti ceva special, aduceti cu o fata de imparat!, imi zise eleva mea.
Si astfel, povestea a inceput.

Traia de vreo 30 de ani, intr-un regat indepartat, o fata cu zambetul senin si molipsitor. Toata lumea care ajungea in preajma castelului, voia sa o vada pe micuta printesa, sa primeasca un zambet in dar. Nu era orice zambet, ci iti alina toate durerile, iti indeparta gandurile negre, iti dadea putere sa lupti pentru visele tale si te facea sa te simti un super erou.
Numele printesei era Lizica. Un nume ce exprima sensibilitate si bunatate. Iubea animalele si avea cateva la curtea regala: un catel, cativa iepurasi, doua broscute testoase, oite si un cal ca-n povesti. Era o specie rara. Un armasar roscat, cu o coama de foc si o coada frumoasa, parca era rupta din soarele la asfintit. Lizica invatase sa calareasca, si calul, Dor de Vant pe numele sau, o iubea foarte mult. De abia astepta zilele cand printesa intra in graj si il peria cu multa atentie si dragoste, si-l dezmierda si il hranea cu zahar, dar, mai presusu de toate ii zambea. Acel zambet ii dadea aripi, putea sa alerge pana la capatul lumii si inapoi de dragul ei, si ar fi oricand de la capat. Ar fi mers pana la Luna sa ii adune stele sa ii fac sirag. Era o printesa cu suflet bun si foarte iubitoare.
Iubea tot ce o inconjura: plante – care se intoarceau dupa ea ca dup alumina zilei -, animale – chiar si animale ale padurii (daduse ordin sa fie ajutata sa construiasca colivii pentru pasari) -, cat despre oameni, ce sa mai vorbim, Ajutam copii slugilor la lectii, le dadea sa manance si le spunea povesti, inventate de ea. Copiii o aplaudau si o asteptau cu nerabdare in preajma lor.
Lizica era din ce in ce mai ocupata. Era solicitata sa mearga la baluri, era rugata sa se implice in actiuni caritabile, astfel incat Dor de Vant, animalele si copiii nu o mai aveau atat de mult langa ei. Le era tare dor de ea, dar mai ales de zambetul ei. Erau obositi si foarte tristi. Aveau nevoie de zambetul datator de putere, ca de aer. In trecere, Lizica le oferea zambete si pupici veseli in palme.
- VA URMA -

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

6 comentarii:

DiaNNa spunea...

:)

DoarEu spunea...

zambete si tie, pe langa multumiri ca ma citesti!

adinna spunea...

foarte frumoasă povestea :X

DoarEu spunea...

multuumesc! ca continua... sper sa ma adun curand "de pe drumurile dezamagirii" si sa scriu.
sa iti fie bine, printesa Adinna!

aproapealb spunea...

Eu vad ca iti ies foarte bine povestile! Si uite, asa, ca sunt frumoase, le voi pune in blogroll-ul meu. :)

DoarEu spunea...

Muuultuuumesc!

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină