Dumnezeu şi sămânţa


O poveste foarte frumoasă, scrisă de o elevă de clasa a V-a. Nu m-am putu abţine să nu v-o arăt.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Pisoiul


Sa va spun ceva amuzant. Sunt biolog, dar mi-e frica de pisici. Imi plac doar puii, in special cei tigrati. Vorbeam cu un prieten care imi spunea ca i-a disparut motanul. Ma intreb adesea, ce as face daca as gasi un barbat care sa ma iubeasca, dar sa nu poata renunta la motan. Sa fie un fel de feng- shui pentru el. Habar nu am. I-as cumpara Whiscas? Ha ha ha. Chiar nu stiu, e o intrebare incuietoare.
Si cum mergeam asa cu capul in pamant, si gandul spre iubire, sansa, soare si flori… nu am observant ca de ceva timp ma insotea un pisoi tigrat.
- Ce-i cu tine? Spun incet, privind in dreapta si in stanga, poate vad pe cineva care sa-l aiba in grija.
- Sunt tare suparat. M-am ratacit. Nu stiu pe unde am venit, nu cunosc drumul de intoarcere.
- Off, esti o mogaldeata foarte frumoasa. Dar eu am alergie la pisoi, ii raspund.
- Te rog, cauta-mi un stapan.
- Incerc. Voi face tot ce pot.
Intind mana sa-l iau in brate, si incep sa tremur ca varga.
-Nu iti fie teama, nu iti fac nimic, nu te zgarii. Promit, sopti pisoiul dulcic, cu nasuc de catifea.
Ajunsa acasa, dau sfoara in tara ca am pisoi de infiat. Am primit cereri peste masura asteptarilor mele. Am ales o fetita draguta si sufletista, care are grija de el si il rasfata si se joaca impreuna.
- Multumesc, fata buna, imi spuse pisoiul si mi-a mangaiat palma. Sa fii fericita si iubita!
-Sa cresti mare, pisoi tigrat!
....

Imi doresc ca astfel sa scap de teama de pisoi. Da, si voi iubi un barbat care detine o felina.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Povestea creioanelor

Gerul pusese stăpânire peste tot. Copacii plângeau sub greutatea zăpezii argintii. Totul îngheţase, ca şi cum avusese loc o magie. Undeva, mai departe se zărea o cabană de lemn, parcă era decupată din vederi. Ferestrele erau laminate, pe coş ieşea fum gros şi alb ca laptele, care se pierdea printer norii pufoşi, care cerneau cu îndemânare neaua.
Înot cu greu prin zăpada ce-mi atinge genunchii, suflul îmi este din ce în ce mai greu, dar vreau să ajung la cabană, să văd ce se întâmplă acolo. Privesc spre cer, deşi crengile brazilor nu îmi fac această muncă prea uşoară, şi vă cum norii îmi fac semne încurajatoare, să mă îndrept spre cabană. Cu chiu, cu vai am ajuns. Cabana este atât de frumoasă şi primitoare.
Cioc cioc cioc. Numărul trei, magic pentru deschiderea uşilor şi a sufletelor, uneori.
Scârţâitul uşii îmi dă fiori şi emoţii.
- Bună ziua, sunt reporter la un ziar local, şi aş dori să realizez un interviu cu dvs., pădurarul.
- Cu plăcere, poftiţi, iarna aceasta nu a fost prea prietenoasă, spuse amabil pădurarul.
Am intrat într-un loc de basm. Parcă era casa lui Moş Crăciun: luminată, călduroasă, ordonată şi mirosea a dulce şi a bun.
- Îmi puteţi povesti despre dvs. şi familia dvs.? am întrebat, timid.
- Sigur. Sunt pădurar din tată-n fiu. Am iubit lemnul şi i-am învăţat toate secretele. Acum, tai lemne şi-l pregătesc pentru fabricarea creioanelor. Dărâm copacii cu toporul, le spun o poveste sau le cânt ceva pentru a le alina suferinţa, deşi ei îşi cunosc rostul. Îi despic şi îi aşez în stive, apoi îi pun într-un camion şi pornesc spre fabrică.
….
Facem un salt şi ajungem la fabrica de creioane. Aici sunt două secţii: una pentru creioane clasice din lemn şi alta pentru creioanele cu mine de 0,5mm.
Creioane colorate, creioane gri… o armată de creioane. Aliniate… merg în coloană. Două câte două, aranjate pe nuanţe, sunt aşezate frumos în cutii. Apoi iau drumul librăriilor şi ajung pe rafturi. Îşi pândesc clienţii. Au momente de dorinţă arzătoare de a sări în coşurile de cumpărături ale oamenilor.
Creioanele râd. Le tot ascuţim, devin cioturi şi îşi iau rămas bun. Desenează şi scriu până la ultima suflare. Câte secrete ştiu creioanele, câte cuvinte de dor, de iubire, de suferinţă şi dezamăgire.
Creioanele mecanice sunt mai trainice… sunt practice, dar cele din lemn au mai mult suflet.
Scrieţi şi iubiţi creioanele… doar ele vă ştiu secretele şi dorinţele şi iubirile.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Poveste scrisa de un elev

Cateva zile pana la vacanta...
Pentru a le starni imaginatia si a estompa plictiseala de ore dinaintea vacantei, le-am dat sa scrie o poveste, cu titlul: "De la samanta la floare".
Am ales una, si v-o redau cu drag si emotie.

"Intr-o zi de vara, un baiat pe nume Aly a vrut sa planteze un capsun.
-Uf, dar e cam greu sa plantezi!
-Nu e chiar asa de rau, baiete! spuse capsunul.
-Poftim?Vorbesti? a spus baiatul mirat.
-Da, vorbesc. In curand ma vei planta, si voi fi un fruct gustos.
-Bine atunci, am sa te plantez.
Peste cateva zile capsunul crestea pe zi ce trecea. Samanta tot evolua pana cand a ajuns la floare.
-Gata, capsunule, esti gata!
_multumesc Aly pentru efortul dat, am sa-ti raman dator!
-Nu ai pentru ce capsunule, de acum, vei sta aici, cu mine!"

Este un baietel in clasa aV-a... frumos si inimos. Mi-a placut simplitatea, sinceritatea si puritatea sufletului de copil. Nu e o opera de arta, dar mie mi-a placut.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină