Minciuna si Adevarul

Primavara este prietenoasa. Parcul cheama toata suflarea la plimbare. Copii mici si mari, animale si plante se bucura de razele jucause si caldute ale soarelui.
Un tufis se misca si se tot misca. Toate privirile sunt indreptate intr-acolo. Nimeni nu indrazneste sa se apropie. Dupa cateva minute bune, din tufis se iveste o fiinta mica, urata, grasa si spune ragusit:
- Ce ma priviti asa? Nu ati sarit niciunul sa-mi dati o mana de ajutor. Ma prinsesem in ramurile astea nenorocite. Tufis nemernic!
-De ce vorbesti asa urat? intreba un domn elegant, putin incruntat.
-Pentru ca eu ajut mereu oamenii sa iasa din dificultate, dar pe mine nu ma ajuta nimeni, niciodata. Nu este corect, a raspuns intrigata fiinta urata.
-Dar cine esti tu? au intrebat in cor oamenii adunati.
-Ha ha ha. Ce caraghiosi sunteti. Aveti niste fete asa nevinovate. Eu va cunosc pe fiecare dintre voi. Toti ati apelat, pe rand, la mine. Sunt Minciuna. Multumiti de raspuns?
-Ooooo...
-Cum?
-De-asta e asa urata.
-N-as fi recunoscut-o in veci.
Exclamatiile acestea au curs neincetat. Minciuna, se uita cand la unul cand la altul, se invartea ca un titirez.
-Incetati. Sunteti cumpliti. Niciunul nu este mai breaz. Nu exista om in lumea asta care sa nu ma fi cunoscut, care sa nu-mi ceara ajutorul.
Undeva, pe alee, apare o silueta inalta, frumoasa, zambitoare, ce radia bucurie si incredere. Auzind discutia, se apropie de grupul galagios.
-Buna ziua! Imi cer scuze, dar am inteles ca esti cunoscut de toata lumea. Cine esti? Eu nu am avut placerea de a te intalni, zise silueta.
Oamenii o priveau uimiti, dar fascinati de frumusetea si candoarea ce o emana.
-Ihhh... nu ma cunosti, caci esti dusmanul meu de moarte. Esti Adevarul. Dispare diin jurul meu. Mereu ma discreditezi, mereu apari dupa mine, mai devreme sau mai tarziu. Nu te suport.
Minciuna a inceput sa tremure de suparare, si a luat-o la fuga.
Adevarul, privind uimit, spuse celor stransi inca la locul cu pricina.
-Oameni buni... nu uitati: Minciuna are picioare scurte si Adevarul iese mereu la suprafata. Fiti sinceri cu voi in primul rand, apoi cu cei din jurul vostru. Va parasesc acum, trebuie sa ajung sa fac dreptate intr-o relatie. Zi senine si adevarate va doresc!
-Oauuuu.... ce intalnire de zile mari am avut... spusera oamenii, privind admirativ silueta gratioasa ce se indeparta incet, dar sigura pe ea.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Fetita si cainele



Creola a plecat suparata de la scoala. A luat nota mica la testul de aritmetica. E atat de neatenta. Din nou va fi pedepsita. Ei nu-i place sa stea inchisa in casa. Iubeste soarele si are o multime de prietene.
-Nu trebuie sa fii trista, se aude o voce. Totul are o solutie. Invatatoare va intelege ca ai avut o zi proasta si nu iti va trece testul in catalog.
-Da? Dar cine esti? Unde esti? a intrebat, mirata, Creola.
-Sunt aici langa tine, a raspuns cainele.
Creola priveste acum in dreapta ei si observa un caine husky, frumos si calm. Statea intins si o privea cu ochii sai de un albastru senin.
-Stiu foarte bine cum este sa fii trist. Pe mine m-a parasit stapanul. M-a adus din alt oras cu masina, si m-a lasat aici. Am incercat sa ma orientez, dar e foarte greu. Sunt infometat.
-Iti dau eu un corn. Sper sa iti placa, spuse rapid, Creola.
-Acum, e bun orice. Nu mai e timp de mofturi.
Fetita intinse cornul, iar catelul il lua, dand bucuros din coada.
-Si, deci, crezi ca, doamna invatatoare nu-mi va trece nota in catalog? intreba, timid, Creola.
Cainele, educat nu gluma, a terminat de mestecat si a raspuns:
-Da, asa va fi. Insa, ar fi indicat sa mergi maine dimineata si sa-i povestesti ca ai avut o noapte agitate inaintea testului, ca ti-a fost teama sa nu gresesti si din neatentie ai incurcat ordinea operatiilor.
-Cred ca esti cel mai destept caine pe care l-am vazut in viata mea. Multumesc pentru sfat! Te iau acasa si de azi, te numesc consilierul meu personal. Ha ha ha… rasuna rasetul cristalin al Creolei.
Cainele da fericit din coada si o insoteste pe frumoasa copila, scapata de tristetea unei note proaste.
Cat de mult conteaza o vorba buna, o incurajare, un support din partea cuiva! Fiti alaturi de oamenii dragi – si nu numai – din jurul vostru.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Premiata


Trebuie sa aduc la cunostinta ca, povestile mele - scrise cu suflet si mare drag - au fost premiate de cea care m-a invatat sa scriu si a avut incredere in mine.

Multumesc enrom de mult J.!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Soricelul Kras

Era odata un soricel cu sange albastru. Provenea dintr-o familie bogata. Numele lui era Kras. Avea blanita cenusie, curata, cu par aspru, ingrijit. De la departare parea a fi un frac. Ochii de un albastru inchis, stralucitor, te fascinau de la prima privire. Urechile erau roz, si emanau elegant prin pozitia lor. Gherutele erau scurte, aranjate si codita era pieptanata si prezenta un papion la baza ei.
Nu avea frati sau surori. Se plictisea singur. Niciun soarece nu il lua in seama, caci el nu era obisnuit sa se aventureze, sa manance din camara oamenilor, sa isi riste viata furand mancare din rafturile magazinelor.
Soricelul Kras, voia sa traiasca din plin viata. Voia sa imparta hrana de calitate cu cei din rasa lui.
Porneste in aventura vietii sale. Isi paraseste galaria si dupa un drum de cateva zile, fara mancare si apa bauta de prin baltile formate in urma ploii, a ajuns intr-un magazin alimentar. Se ascunde in magazie, printre navetele cu paine. Intalneste alti soareci, care il privesc cu invidie.
-Sunt lihnit de foame. Va rog invatati-ma cum sa fur.
Soarecii rad si rad. Unuia dintre ei i s-a facut mila de el, si ii aduse o bucata de paine.
-Sa iti mearga bine. Multumesc foarte frumos!
Fosnet. Patronul magazinului intra in magazie. Soarecii stiind demersul, au fugit in directii diferite si s-au ascuns in gaurile lor. Kras, habar nu avea pe cine sa urmeze, asa ca, a ramas in mijlocul magaziei.
-Ahhaaa. Te-am prins! Mormai patronul incet, pentru a nu atrage atentia angajatilor.
Nu termina bine de spus aceste cuvinte ca il si prinse de codita ingrijita si se mira cand a observat papionul de la baza ei. Dupa ce se uita cu atentie la el, ridicand uimit o spranceana, patronul isi zise: “Am sa te pun intr-o cusca. Ai ceva special. Nu stiu exact ce, dar nu esti asemenea soarecilor vazuti pana acum.”
Inchis intr-o cusca, trist si abatut, Kras si-a dat seama ca nu trebuia sa plece de acasa. O data pe zi, patronul ii dadea o bucata de paine uscata si un bol cu apa. Slabea cu fiecare zi ce trecea. Avea sarcina de a ascuti cutitele malaxoarelor. Labutele devenisera aspre.
Intr-un colt al magaziei statea un tantar. Intr-o seara, a decis sa ii vorbeasca soricelului Kras.
-Asa nu se poate! Trebuie sa iei atitudine, sa faci ceva, sa reactionezi. Ai sa inchei contractul cu viata in curand grai tantarul.
Patronul a hotarat sa-l omoare pe Kras. L-a folosit suficient, urma sa ii vina inspectie, asa ca, nu-l mai putea ascunde. Tantarul a auzit discutia si s-a intristat. A decis sa-l pazeasca atent pe soricel, iar intre timp sa elaboreze un plan de actiune.
Intr-o dimineata devreme, patronul a intrat tiptil in magazie. Ochii ii sticleau in intunericul incaperii, ca doi licurici. In mana dreapta tinea strans o punga alba, usor transparenta. Tantarul, simtind miros de carne, s-a trezit. Si-a dat seama de pericol. Acea punga continea otrava ce ii va aduce moartea (sfarsitul) bietului soricel. Ce poate face un tantar, mis si subtirel in aceasta situatie? A gasit solutia. Nu sta mult pe ganduri si porneste in viteza spre barbatul bine facut, inalt, gras si rumen in obraji. S-a oprit direct pe nasul lui. L-a intepat de nenumarate ori pe nas, obraji, Barbie si urechi, pana cand, barbatul a scapat punga din mana. Vaicareleli patronului au trezit soricelul care nu stia si nu intelegea ce se intampla. Zgomotele au alertat “armata” de insecte – tantari, gandaci, furnici – care au iesit de pe unde se ascundeau si intelegand pericolul, au atacat lacatul custii in care se afla soricelul. Kras tremura ca varga, se albise la fata si isi strangea codita in dinti, cu putere. Dupa aproximativ zece minute de rontait asiduu, lacatul a fost rupt, iar Kras era liber.
Kras a iesit din magazin si a alergat unde a vazut cu ochii. A traversat strazi, parcuri, sosele, campuri si intr-un final, istovit si slabit, a lesinat la poarta Gradinii Zoologice.
Portarul il gaseste si observa ca soricelul are ceva special: culoarea blanitei, codita cu papion, urechile de un roz deosebit, labutele. L-a luat si a mers cu el la zoologii gradinii.
-Am gasit un exemplar de rozatoare mai special, banuiesc eu. Ce parerea aveti? grai portarul.
Kras a fost analizat pe toate partile, i s-a facut resuscitare si a fost readus la viata. I s-au facut analize complete si s-a descoperit ca face parte dintr-o rasa aparte, de vita nobila, cu sange albastru.
A primit o atentie sporita, fiind spalat si deparazitat. I s-a dat o cusca frumoasa, de un albastru asemanator cu blanita lui, ce purta eticheta cu rasa din care facea parte.
Vizitatorii erau atrasi de Kras si le facea o placere deosebita sa-l atinga. Ii aduceau mancare, dar o lasau in dreptul custii pentru a fi administrata de ingrijitori.
Intr-o zi a fost vizitat chiar de patronul magazinului unde fusese sechestrat. Acesta, se inrosi la fata cand l-a vazut, dar si-a dat seama ca nu poate sa-i faca rau. Dimpotriva, a hotarat sa-l elibereze.
-Fugi soricelule, cauta-ti familia, rasa, intemeiaza-ti o familie frumoasa! Bucura-te de libertatea caracteristica speciei tale!
Kras, dupa o calatorie de cateva zile, a ajuns acasa. Parintii imbatranisera, dar il asteptau. Nu isi pierdusera speranta. Doar, stiti cum se spune: “Speranta dispare ultima”.
S-au imbratisat si au varsat lacrimi de bucurie.
La scurt timp, Kras a intalnit o soricica din aceeasi rasa, s-a casatorit si a facut pui frumosi.
Periodic, merge si duce hrana de calitate soarecilor mai putin norocosi din apropierea locuintei lui. Acum stia cum este sa traiesti flamand.
*
Invatati sa daruiti din putinul vostru. Nu se stie cum se invarte roata si ajungem in situatii mai putin placute.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină