Fluturele Alfa


"Fluturele Alfa - inceputul si sfarsitul. Este un fluture colorat, vesel. Are aripi lungi, cu pete de culoare, terminate cu o coadă de rândunică. Antenele sunt lungi şi firave. Ele au un rol important. Picioarele sunt lungi, graţioase. Este un animal firav, sensibil, care iubeşte în special copiii. Îi caută, îi antrenează la joacă. Se simte bine când aude chicotele vesele ale acestora. Iubeşte el însuşi copilăria. Crede că nu se va maturiza niciodată, deşi trăieşte doar o zi.
Misiune: Fluturele se joacă toată ziua cu copiii. Vrea să îi înveţe să se bucure de natură, de soare, de aer. Îi place să le fie mentor. Îi lasă să-l atingă , să simtă cât este de pufos. Vrea să le spună că, dacă-i vor atinge aripile, el nu va mai putea zbura. Vrea să descopere bunătatea din ei. Pe cei trişti vrea să-i vadă râzând cu toată inima. Ştie că sunt şi copii răi, dar îi va schimba. Va fi pildă pentru ei. Fiecare om are părţi bune şi părţi rele. El încearcă să scoată bunătatea din ei.
Obstacole: Fluturele are o viaţă scurtă. Suferă o metamorfoză destul de lungă. Ou-Nimfă-Fluture. Daca într-una din aceste etape, este lovit, el moare. Ca fluture nu trăieşte decât o zi! O singură zi în care doreşte să facă fericiţi cât mai mulţi copii. Fluturele e trist că nu poate câştiga lupta cu timpul. Dar, în ziua în care este viu, atrage cât mai mulţi copii în jocul său. Nu poate lăsa timpul hain să-i fure bucuria de a se juca. Iubeşte jocul. Nimeni şi nimic nu-i poate lua acest vis.
Ajutoare: Florile îl ajută pe fluture să bucure copiii. Ei aleargă să le simtă mirosul, să le vadă de-aproape petalele. Fraţii fluturelui îi vin în ajutor. Ei au alte culori, alte forme ale aripilor. Copiii sunt uimiţi de frumuseţea lor. Cu siguranţă îi vor căuta şi mâine... chiar dacă mâine vor fi şi alţi fluturi.
Acţiunea: Fluturele zboară din floare în floare. Copiii îl urmăresc. Unii vor să-l urmeze, alţii vor să-l prindă. El simte asta. Se aşează pe o floare liniştit. Un băieţel răutăcios îl prinde în pumnul său. Fluturele se zbate. Peste câteva minute îl eliberează. Palmele baiatului au sclipiri argintii de la solzii aripilor. Fluturele se zbate uşor. Nu mai poate zbura. Copiii sunt trişti. Băieţelul este impresionat de tristeţea lor. Nu a vrut asta!
Epilog: Fraţii fluturelui simt pericolul şi vin să-şi caute fratele. Îl văd zbătându-se. Sunt dezamăgiţi, dar ştiu că asta îi aşteaptă şi pe ei.
- Nu fiţi trişti, spuse fluturele Alfa. Am vrut să-i învăţ pe copii ce este viaţa. Să înţeleagă că orice fiinţă se naşte şi moare. Îmi doresc să fie copii buni, să nu repete greşeala cu alţi confraţi. Jucaţi-vă cu ei, fratiorilor."

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Magia Craciunului

Foile din calendar au cazut una cate una. Viata este atat de frumoasa si agitata, vie si vesela, presarata cu moment triste, incat nici nu realizam cum trec anii. Cine credea ca dupa caldurile caniculare din vara va mai venii vreodata frigul? Dar iata ca, timpul si-a urmat programul, nu a ramas repetent si azi, a rupt fila cu 19 decembrie.
In aer se simte mirosul rece si curat al zapezii. Se aude zgomotul clopoteilor si muzica specifica sarbatorilor, colindele. Sunt vesela si nerabdatoare sa fiu coregrafa fulgilor de nea.
Poate va intrebati cine sunt. Ma prezint: sunt Fulg de Nea, ajutorul lui Mos Craciun. In drumul meu, aflu dorintele copiilor. Le memorez si le comunic elfilor care listele pentru Craciun.
Mos Craciun e suparat ca toti cer cadouri voluminoase, grele. Nu mai poate cara. El roaga ingerii sa mearga la oameni, sa-I determine sa ceara cadouri simle: prieteni, frati si surioare, jucarii, povesti, CD-uri, dulciuri, obiecte magice.
Mos Craciun se raneste. Are nevoie de un inlocuitor. Fulg de Nea il recomanda pe Bratu, baietelul orfan si trist.
Elfii se duc noaptea si-l rapesc pe Bratu.
Bratu ajunge la atelierul lui Mos Craciun. Scrisorile sunt puse pe categorii, fete si baieti, parinti si bunici.
Elfii sunt bine organizati. Unii scriu etichetele si adresa, altii pun cadourile in saci. Timpul aseaza cadourile in ordine cronologica, de la cel mai tanar la cel mai in varsta si-i face traseul Craciun.
Bratu este orfan de mama. Tatal sau, Bogdan, s-a refugiat in munca. Nu-i mai acorda atentie. Ii cumpara tot ce vrea. Prietenii sai sunt: catelul Labrador Bella, o minge foarte draga –ultimul cadou de la mama – si cartile. Calatoreste unde vrea cu ajutorul atlaselor si al globului geografic.
Bratu se simte util ajutandu-l pe Mos Craciun.
-Dar tu ce iti doresti de acest Craciun?
-O scrisoare de la mama! spuse pe negandite Bratu. Sa stiu ca e bine sis a-mi spuna ce trebuie sa fac cu viata mea!
-Am sa vad ce pot face. Renii te vor insotii spre casa. Bratu, obosit si entuziasmat, a cazut intr-un somn adanc.
Fulg de Nea, aseaza cu grija scrisoarea langa globul magic primit in dar de la Mos Craciun.
“Dragul meu drag,
Chiar daca nu sunt langa tine, iti veghez pasi. Stiu fiecare rasuflare a ta, fiecare zambet si fiecare lacrima. Ma rog pentru tine sa-ti fie bine. Ma bucur pentru fiecare reusita. Sunt incantata ca ti-ai gasit prieteni de nadejde cartile. Sunt multumita ca ai colegi buni care te ajuta la nevoie.
Lorena este o fata minunata si sunt mandra ca-ti este prietena, ca va petreceti timpul impreuna. Va urmaresc cum va amuzati cand faceti schimb de timbre, cand vorbiti despre muzica, filme si personaje literare. Sunteti niste copii minunati. Te-am iubit di te iubesc in fiecare clipa! Sunt alaturi de sufletul tau!
Stiu ca si tata te iubeste, dar nu stie cum sa o spuna. Prin cadourile pe care ti le face iti arata toata dragostea lui.
Tu esti mai curajos. Imbratiseaza-l si spune-I ca-l iubim mult de tot: si eu sit u.
Va imbratisez pe amandoi cu toata dragostea si voia buna care exista!
Sarbatori Fericite!
Un Mos Craciun ca acesta mai rar.
Pupici cu dragoste de mama!”
Bratu citeste scrisoarea emotionat. Lacrimile ii sticlesc in ochi. Inchide ochii. Lacrimile se preling pe obraji. Le sterge cu grija si duce mana la buze. Le saruta. Sunt lacrimi pentru mama: de multumire si de dragoste de fiu.
Se schimba de pajama. Isi pune un trening frumos. O mangaie pe Bella si merge spre living.
-Buna dimineata, tata! Craciun Fericit!
-Craciun Fericit, fiule! Gata pentru deshiderea pachetelor?
-Bineinteles. Tu?
-Si eu… chiar nerabdator spuse tatal vessel, cu lacrimi in ochi.
Craciunul are o semnificatie speciala pentru el: si-a cunoscut sotia, I s-a nascut fiul si este ziua lui de nastere.

..... este o poveste schelet....


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Povesti cu pilde pentru copiii isteti



Povesti ce au vazut lumina tiparului.
Povesti scrise din dragoste...
Povesti pentru copiii mici, dar si pentru cei mari...

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Saniuta

-Gata a trecut vremea ta! Pana la iarna, stai aici cuminte. Asta daca ai noroc sa fie zapada, sa fii utila, spuse stapanul, trantind usa podului.
-Offf… iar ma plictisesc luni bune pe aici, zise trista si ingandurata, saniuta.
-Si se pare ca vei avea nevoie si de ceva reparatii, se aude din apropiere o voce firava.
-Tu cine esti? intreaba saniuta.
-Sunt o jucarie, un castel de lemn – Castelul Turn, caruia baiatul stapanului i-a rupt o usa, si m-au aruncat aici. Nu au deloc suflet.
-Te cred. Esti de mult aici?
-De vreo doua luni. Imediat dupa Craciun. Doru, baiatul stapanului, este un copil rasfatat.
-Da, asa este. L-am purtat prin cele mai frumoase locuri. L-am dus pe dealurile cele mai inalte, printre carari de munte si cazematele cele mai periculoase. Ma arunca intr-un colt al debaralei, fara pic de mila, dupa fiecare aventura. Mi-am rupt de doua ori piciorul drept. Tatal sau m-a reparat asa, de ochii lumii, pentru a rezista la inca o competitie. Mi-ar fi placut sa fiu vopsita, impachetata frumos, depozitata cum se cuvine, ofta saniuta.
-Hai nu mai fi trista. Ne vom distra de minune. Sunt expertul petrecerilor., a spus hotarat Castelul Turn.
Intr-adevar au jucat fel si fel de jocuri: mima, pacalici, au povestit si au cantat incat nu au realizat ca a sosit din nou decembrie. De fapt, ele nu aveau notiunea timpului.
Intr-o zi, au auzit colinde. Cantece de liniste si frumos si bine.
-Oare va ninge in curand? intreaba melancolica saniuta.
-Nu stiu si nici nu ma intereseaza. Eu raman aici, pana voi fi aruncat probabil, sau cel mai bine pentru mine, voi ajunge la un orfelinat pentru copii, spuse trist castelul Turn.
-Ai vrea sa ajungi la un orfelinat? spuse saniuta.
-Da, este visul meu. Acolo sunt sigur ca un copil m-ar repara si toti ceilalti s-ar juca frumos cu mine. As prinde viata si m-as hrani cu veselia lor, adauga, ganditor, Castelul Turn.
“Am venit si noi odata/La un an cu sanatate…” se aud colindatorii.
-Doru, ninge! spuse tatal, privindu-l el insusi fericit.
-Urraaa! Maine la derdelus. Repede, sa scoatem saniuta de la naftalina, se aude glasul zglobiu al lui Doru.
Fara a sta pe ganduri si a astepta si alte rugaminti, tatal executa sarcina.
-Esti norocoasa, saniuta! De cand te-am cumparat ai avut parte de activitate intensa an de an. Hai, la treaba acum, spuse tatal lui Doru si prinse saniuta de bara ce uneste picioarele.
Saniuta il linisti pe castelul Turn, ce parea foarte suparat.
-Promit ca pun o vorba buna pentru tine. Ai incredere in mine. Prietenul la nevoie se cunoaste.
-Multumesc! Ai grija pe unde circuli, adauga Castelul Turn.
Saniuta a fost curatata cu o solutie speciala pentru lemn si scoasa la aerul rece, sa-si intre in forma. “Ce bine este! Aer proaspat pentru celulele mele!” Priveste cerul instelat. “Ce dor mi-a fost de voi: stele, luna, ramuri, nea.” In curand, obosita si emotionata, a atipit.
Zorii zile ii gadila lemnul lustruit. E ca si noua. Se simte pregatita sa alerge mult si bine. De abia asteapta sa demonstreze ca e in forma.
Nici nu termina de gandit, ca Doru a si sosot langa ea.
-Pregatita de peripetii, saniuta mea? zise zambind voios, baiatul
-Bineinteles, raspunde saniuta, desi stia ca nu poate fi auzita. Si am o mare surpriza pentru tine! Ai sa vezi.
Baiatul se suie pe saniuta si porneste in sus, pe strada. La coltul strazii, saniuta face curba spre dreapta.
-Hei, dar unde ma duci? Nu am voie sa ma indepartez prea mult azi, striga Doru.
-Nu-ti face griji, esti in siguranta, spuse saniuta.
La doua strazi mai sus, este un orfelinat. Saniuta stia despre el. Ajunge in fata lui si se opreste. Copiii se uita tristi pe ferestre. Pentru ei nu exista Mos Nicolae si Mos Craciun.
Doru ii priveste tacut. Le face semn cu mana. In pragul casei se ivesc doii baieti, cam de aceeasi varsta cu Doru.
-Vreti sa faceti o tura cu saniuta? Intreba incet, baiatul.
Cei doi se privesc mirati si raspund in cor:
-Multumim. Ne-ai facut o mare bucurie.
Saniuta alearga nastrusnica purtand cu mandrie cei doi copii, care de mult nu se mai bucurasera de o asemenea plimbare. Saniuta este incantata de chiotele de bucurie si de rasetele celor doi baieti.
La oprire, inainte de a-si lua ramas bun, Doru le spuse:
-Maine este Craciunul. Sunt sigur ca Mos Craciun va lasa ceva si pentru voi. Promit ca ma intorc la voi.
Acasa, Doru se duse direct la pod, scoase toate jucariile abandonate acolo. Ii ceru ajutorul tatului sau, le-a reparat, le-a pus in saci si a doua zi, stia ce are de facut cu ele.
-Multumesc, zise Castelul Turn, in timp ce era transportat pe saniuta spre orfelinatul de baieti.
-Cu mare drag, raspunse saniuta. Orice vis, cand crezi in el se indeplineste. Mai ales in preajma Craciunului.
Castelul Turn a petrecut zile multe si fericte alaturi de generatii de copii.
Saniuta, peste cativa ani, i-a devenit partenera la orfelinat. Doru a crescut. Ramasese prea mica pentru el. Caci, chiar daca oamenii cresc, sufletul lor este de copil. Pururea.
*
Fiecare ajunge acolo unde ii este rostul. Trebuie doar sa creada.


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Povestea Bradului

An cu zambete, lacrimi, impliniri si dezamagiri mai e putin si te duci. Mai e o noapte pana la Craciun. Zi mult asteptata de crestini si de copii. Am mers la piata de brazi si am ales un bradut mic, dar cu o coroana bogata. L-am adus acasa. Asteapta in hol sa fie imbracat de sarbatoare. Este un bradut vesel. Crengile ii salta de bucurie. Acele de abia asteapta sa primeasca globuri, sa le impartaseasca povestile de peste an.

Ii pun colinda lui preferata: “O, brad frumos”. Este atat de mandru. Ii simt zambetele.

-Imediat aduc podoabele, bradutule drag cu cetina tot verde.

Observ cum se infoaie, isi scutura usor crengile.

Merg in debara si aduc cutiile cu ornamente pentru brad. Unele sunt de cand eram copil. Sunt ingrijite, dar se vede ca au varsta. Nu mai sunt la moda. Toate asteapta cu emotie sa impartaseasca povesti cu crengile de brad.

Le aleg pe cele noi, moderne. Bradul multumeste ca este in haine de zile mari.Pun cutia la locul sau in debara. Ma apropii de brad.

-Sa iti pun colinde.

-Nu vreau. Sunt trist.

-Dar ce ai patit?

-Aud cum plang globurile ramase in cutie. Vreau sa le ascult si pe ele.

-Ai suficiente povesti de ascultat, ii spun, dar curioasa si neincrezatoare, ma indrept spre debara. Deschid cutia cu ornamente, si ce-mi vad ochii? Lacrimile udasera cutia.

-Imi pare rau. Nu am vrut sa va fac sa suferiti.

Turturele meu drag, sare in palma mea si-mi spune:

-Pe mine m-ai iubit multi ani. Te rog, ai mila si lasa-ma si in acest an in brad. Promit ca voi straluci si nu te voi dezamagi in fata prietenilor care iti vor admira bradul.

-Dragul meu turture, frumos si mult iubit, iarta-ma. Nu mi-am dat seama. Nu am vrut sa te supar. Lacrimile imi tasnesc din ochi ca apa dintr-o fantana arteziana. Turturele imi sterge lacrimile, ma saruta pe obraz si imi spune:

-Stiam ca ma iubesti. Se mai intampla.

Iau o carpa moale, lustruiesc turturele si il asez la loc de cinste in brad.

Incep a povesti despre ce au facut peste an. Bradul le dastainuie tot ce a trait in padure. Cum a fost el taiat de padurari. L-au ademenit ca va ajunge intr-o casa calduroasa, cu oameni buni si veseli, cu muzica specifica de sarbatori si miros de cozonaci. A fost incantat de aventura!

-Nu trebuia sa te lasi pacalit… vei sta doar doua saptamani si apoi vei fi pus pe foc, spuse turturele.

-Da, acum realizez, dar nu regret. Stau cu voi, va ascult povestile, vi leimpartasesc pe ale mele. Ma simt util. Nu orice brad are sansa aceasta, de a fi rasfatat. Eu ma simt provilegiat.

-Si noi, si noi… ca iti stam alaturi, spusera globurile zglobii.

Seara se lansa ca o cortina. Cerul devine alb asemenea clestarului. Stelele nu se zaresc. Luna este palida intr-un colt. Luna plina. In noaptea aceasta, visele devin realitate.

Bradul priveste pe fereastra. Globurile au adormit. Isi doreste sa cada cu stelute argintii. Isi doreste ca stapana casei sa fie fericita. Isi doreste ca anul ca vine, Craciunul sa gaseasca voie buna si rasete de copil in aceasta casa frumoasa.

Isi apleaca crengile si adoarme.

Zana Zapezii se apropie de fereastra si, cu bagheta magica a pus stelute magice in brad.

-Fie ca toate dorintele din aceasta casa sa devina realitate! spuse Zana.

Zana privi imprejur, sufla aer rece, purificator si a plecat linistita ca totul va fi bine.

Craciunul a sosit cu bucurie si belsug de zambete, oameni dragi care au admirat bradul frumos si ornamentele deosebite, cu valoare sentimentala, originale pentru multi dintre ei.

Globurile fac o plecaciune la fiecare ciocnire a cupelor de sampanie.

-CRACIUN FERICIT TUTUROR! soptesc in cor globurile.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină