Măseaua şi bomboanele


Toamna îşi intră în drepturi. Soarele îşi pierde din putere. Este mult mai blând. Vântul este mai voios şi mângâie încet frunzele arborilor, până le doboară.
Parcurile au căpătat culoare arămie. Frunzele s-au aşezat paşnic la poalele arborilor ce le-au ţinut de urât din primăvară până acum. Păsările se îndreaptă spre ţările calde. Norii capătă forme ciudate, culori cenuşii pentru a aduce ploaia.
Pe o bancă, lângă lac, stă un băieţel grăsuţ. Are aproximativ 7 ani. Părul buclat, de un şaten închis atrage atenţia. E trist, cu lacrimi în ochi.
-Ce s-a-ntâmplat, Mihnea? îl întreabă o fetiţă.
-Mă doare măseaua foarte rău.
- Îmi pare rău. Trebuie să mergi la dentist, spuse Andreea, colega lui de clasă.
-Nu trebuia să mănânc atâtea dulciuri. Am fost avertizat şi nu am ascultat. Îmi merit durerea.
-Se rezolvă, îl încurajă Andreea.
Cei doi copii pornesc agale spre case.
*
Mihnea se spală pe mâini şi merge la masă.
-Ţi-am pregătit o supă delicioasă, spuse mama sa.
-Mulţumesc. Îmi este o foame de lup. M-a durut măseaua azi.
-Trebuie să mergem la dentist. Să nu mai mănânci atâtea dulciuri.
-Da, am greşit. Mă ispitesc bomboanele şi acadelele. Trebuie să fiu mai ferm. Să nu le mai cred poveştile îndrugate.
Mama sa, zâmbeşte. „Ce băiat cu imaginaţie am!”
S-au aşezat la masă. Au mâncat în linişte. La final, Mihnea a spus „Sărut mâna pentru masă!” , apoi a mers în camera sa. Trebuie să înceapă lecţiile. Nu vrea să îl prindă seara.
Stând liniştit la birou, aplecat deasupra caietului de teme, auzi un zgomot în sertar. Nu a dat importanţă. A mai scris două rânduri din temă, cănd auzi din nou zgomotul dinainte, dar mult mai puternic.
-Boc-boc-boc.
S-a ridicat şi a mers spre sertarul de unde venea zgomotul. L-a deschis şi ce să vezi. Zeci de bomboane colorate, acadele şi ciocolăţele fel de fel au ieşit la iveală.
-Hei. Ce faci? Nu ne mai bagi în seamă? Ce este cu tine? strigară în cor dulciurile.
-Ahh. Voi eraţi? spuse încet, Mihnea. Nu v-am mai căutat. Mi-aţi produs neplăceri. Am făcut carii din cauza voastră. Prietenii adevăraţi nu procedează aşa. Sunt supărat pe voi, îngăimă cu lacrimi în ochi, băieţelul.
-Hei. Nu trebuie să fii supărat. Uite, gustă încă o bomboană şi durerea îţi va trcee, ai sa vezi. Haaai, te rugăm. Vei prinde puteri, îţi vei face mai repede lecţiile. Vei deveni un superman. Haaaiii, gustă-ne!
Mihnea s-a lăsat păcălit şi a mâncat o acadea colorată şi veselă, în formă de strugure.
Toate bune şi frumoase. Bomboanele s-au potolit, Mihnea şi-a continuat liniştit temele.
*
Seara a venit pe negândite. Luna priveşte pe geam. Băieţelul cuminte, şi-a făcut baie, şi-a pregătit ghiozdanul pentru a doua zi şi citeşte o poveste. Eroi, animale drăguţe, cu puteri paranormale îl fac pe Mihnea să pornească spre tărâmul viselor.
*
Caria îl vizitează pe Mihnea. Îl chinuie şi îl face să se zvârcolească.
-Ha ha ha. Iar te-au păcălit bomboanele. Sunt aliatele mele. Sunt minunate. Dacă n-ar fi ele, eu n-aş exista. Ha ha ha.
Caria sapă adânc în măsea. Durerea îl chinuie pe băiat. Broboane de sudoare îi apar pe tâmple. Simte cum cineva îi introduce un şurub în măsea.
-Ha ha ha. Ce băiat neascultător. A mâncat toate bomboanele. Iubeşte zahărul şi iată, acum suferă. Ha ha ha!
Mihnea se trezeşte plângând.
-Nu mai mănânc bomboane, promit!
-E prea târziu, spune caria şi meştereşte în continuare în structura măselei. Ha ha ha. Îţi voi ataca toţi dinţii. Voi pune stăpânire pe ei! Ha ha ha.
-Mâine merg la dentist! Promit că nu voi mai mânca dulciuri. Promit să mă spăl pe dinţi, se încuraja Mihnea.
-Îţi voi umfla faţa. Să râdă copiii de tine, zise caria răutăcioasă.
-Ştiu că eşti rea. Fă-ţi datoria. Am fost neascultător şi merit. Dar mâine, medicul stomatolog îţi va veni de hac.
*
Soarele palid îl trezeşte încet pe Mihnea.
-Bună dimineaţa, dragul meu, îi spuse mama băieţelului său.
-Azi trebuie să merg la dentist. Caria m-a chinuit toată noaptea. A distrus măseaua mea, a râs de mine că am mâncat multe dulciuri, zise pe nerăsuflate Mihnea.
-Off, Mihnea. Bine că ai înţeles singur cum stau lucrurile. Dulciurile dăunează dinţilor. Dar vei scăpa de durere. Trebuie să fii un băiat curajos, să mergi la dentist pentru a salva măseaua. Aceasta îţi va fi recunoscătoare că o scapi de chinul produs de carie.
*
Mihnea aşteaptă să intre la dentist. Are ceva emoţii dar trebuie să dea dovadă de curaj. Trebuie să salveze măseaua. Dacă el nu mânca atâtea bomboane, aceasta nu suferea aşa mult.
-Bună dimineaţa, spuse medicul.
-Bună dimineaţa. Am venit să-mi salvez măseaua. Aseara, caria m-a ameninţat că îmi va ataca toţi dinţii.
-Aşa este. Cariile sunt rele. Trec de la un dinte la altul şi îi deteriorează cât mai adânc. Admir curajul tău. Hai să salvăm măseaua.
Mihnea a stat cuminte pe scaun, a ascultat instrucţiunile dentistului şi a salvat măseaua.
-Bravo, Mihnea. Eşti un curajos. Am pansat măseaua. Acum, trebuie să ai grijă de ea, să nu mai mănânci dulciuri. Caria nu te va mai chinui. Să te speli pe dinţi după fiecare masă. caria poate apărea pentru a se hrăni cu resturile de mâncare lăsate între dinţi.
-Promit că voi fi un băiat ascultător. La următorul control, veţi fi mândru de mine, domnule doctor.
-Aşa te vreau! îi spuse dentistul. Aceasta este o diplomă pentru curajul de care ai dat dovadă. Îi întinse diploma copiilor cuajoşi, salvatori ai dinţilor.
*
Mihnea are grijă de dinţii săi ca de pietre pretioase. Nu mai mănâncă bomboane. Când are poftă de dulciuri, alege fructele. Nu sparge nuci sau alte obiecte dure cu dinţii. Se spală timp de 3 minute la fiecare periaj. Îşi schimbă periuţa la două luni. Este un băiat model.
-Când voi fi mare, voi deveni stomatolog! Am să fiu erou. Am să salvez oamenii de carii! Spunând acestea, privi diploma înrămată. Părinţii săi sunt foarte mândri de el.
*
Bomboanele sunt triste. Au înţeles că au greşit. Nu trebuia să îl păcălească pe Mihnea să mănânce atâtea dulciuri. Şi-au învăţat lecţia. Totul trebuie făcut cu limită.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Radu şi mielul Bobu

Serbare de final de an şcolar. În curtea şcolii e aglomeraţie şi multă gălăgie. Părinşi emoţionaţi, profesori obosiţi şi mândri de rezultatele obţinute, copii încoronaţi pentru disciplina şi munca depusă pe parcursul unui an şcolar.
Radu studiază atent diploma. E mulţumit şi fericit că a luat premiul I. Părinţii îl îmbrăţişează.
-Bravo, Radu. Ştiam că vei reuşi. Suntem mândri de tine, spuse mama, tinându-l de umeri.
-Îţi vom lua bicicleta promisă şi te vom duce la bunici, să te recreezi, adaugă tatăl.
-Mulţumesc. Chiar voiam să vă rog să mă duceţi la bunici. Îmi doresc să îi ajut în grădină şi să citesc la umbra nucului. Promit că îmi voi face şi temele de vacanţă.
-S-a făcut, spuse tatăl, încântat de seriozitatea fiului său.
Peste puţin timp, curtea şcolii a rămas goală. Atmosfera e tristă. Timp de trei luni, nu se vor mai auzi glsuri de copii, ţipete şi râsete zglobii. Un căţeluş drăguţ, însoţeşte copiii. Poate îl ia şi pe el cineva acasă, pe perioada vacanţei. Când observă că nimeni nu-l ia în seamă, se opreşte, se uită după copii. „Aici măcar am culcuşul meu. Trebuie să mă opresc. Îi aştept până la toamnă.”
-La revedere, Black! îi spune Radu. Ne vedem în septembrie. Să fii cuminte. Îţi aduc ceva bun.
-Ham ham ham, răspunse căţeluşul, fericit că cineva l-a remarcat.
*
Valize, sacoşe, genţi tronează în holul apartamentului. Părinţii lui radu îl pregatesc pentru lunga vacanţă la bunici.
-Sa fii cuminte, să te speli pe mâini după ce pui mâna pe animale, să nu-i superi pe bunici. Te vom suna de doua ori pe săptămână.
-Este băiat mare, nu-l mai dădăcii atât, spuse taăl, făcându-i discret cu ochiul lui Radu.
-Sigur mama, ai încredere în mine. Mă voi purta ca un băiat mare. Vei fii mandră de mine, zise zâmbind Radu, după care o sărută pe obraz.
-Gata, haideţi la drum.
Micuţul Matiz, roşu ca focul, porni la drum. Cale lungă până la Câmpulung Muscel. Muzica reggae acoperă sunetul motorului. Toţi trei visează la vacanţă… purtaţi pe valul amintirilor.
-Îţi aminteşti când te-a înţepat albina de nas şi ţi se umflase ca un borcan de iaurt, întrebă zâmbind Petru, tatăl lui Radu.
-Daa, răspunse Radu. Anul trecut. Aşa îmi trebuie dacă nu mi-am şters nasul de miere. Ha ha ha… se aud râsetele părinţilor.
Pomii de pe marginea drumui îi salută cu respect. Radu priveşte fascinat natura. Observă animalele care pasc şi le numără. Le notează atent într-un caiet.
-Ce faci acolo? întrebă mama, curioasă.
-Ţin o evidenţă. Vreau să văd dacă la întoarcere vor fi mai multe sau mai puţine animale care pasc, preciză Radu.
-Ai stofă de cercetător, dragul meu, conchise, plăcut surprinsă, mama.
-Mi-ar plăcea să devin medic veterinar, afirmă Radu. Aş vrea să mă mut la ţară la bunici, să-i ajut.
-Nu e o idee rea. Dar mai este până atunci. Trebuie să înveţi mult, adaugă tatăl.
-Ştiu că nu este uşor. Dar o să învăţ. Ştiu foarte bine ce vreau să fac. Îmi plac animalele. Sunt aşa neputincioase, căci nu pot spune ce le doare. Vreau să le ajut. Vreau să învăţ să le citesc suferinţa, spuse Radu, privind la o oaia ce păştea liniştită, pe partea stângă a drumului.
-Ne bucurăm că ştii care este drumul tău în viaţă. Te vom susţine, spuse cu mândrie Petru.
Doina, mama lui Radu, privi cu drag la fiul său, apoi spre soţul ei, şi zâmbi mulţumită.
Muzică, gânduri, privelişti superbe… nici nu au simţit când au ajuns la destinaţie.
*
Bunicii îi aşteptau în ogradă.
-Bine aţi venit, dragii nostri! spuseră cu lacrimi în ochi de dor şi de emoţie. Doar le veniseră copiii de la Bucureşti.
-Sărut mâna, bunico, spuse Radu şi se repezi în braţele ei.
-Dragul meu, ţi-am făcut gogoşi. Hai să mănânci, sunt calde, spuse emoţionată bunica.
-Imediat, dar mă duc să-i salut pe mielul Bobu si pe vitelul Voicu, dar şi gâştele şi găinile. Nici nu termină de spus şi o luă la fugă spre coteţele animalelor.
-Ne-a spus pe drum că vrea să devină medic veterinar şi să mute aici, cu voi, spuse Petru.
-Să-i ajute Dumnezeu. E un copil bun, răspunse emoţionată bunica.

Mielul Bobu se bucură tare mult când îl zări pe Radu. Ştia că va fi răsfăţat de acum încolo şi va fi lăasat liber, să-i ţină companie acestui băiat vesel şi grijuliu. A început să sară de bucurie. Nu-şi mai găsea locul.
-Salutare, am venit! Strigă voios, Radu.
Animalele răspund: Beeehhh! Muuu!
Radu începu să râdă.
-M-aţi înţeles. Ce bineee! Încep să vorbesc pe limba voastră. Ha ha ha. Uraaa.
-Radu, la masă! se aude vocea mamei.
-Ne vedem maine. Vom alerga şi vom citi poveşti cu zmei la umbra nucului. Iar voi mă veţi salva, şi vă veţi lupta cu personajele rele. Am fugit. Noapte bună!
Toată lumea a mâncat în tihnă. Au povestit despre serbarea lui Radu şi despre premiul I.
Radu va rămâne la bunici toată vara. Este fericit. Părinţii sunt mulţumiţi că îl ştiu în siguranţă.
Seara coboară liniştită. Ţânţarii dau ocol. Caută hrană. Greierii încep spectacolul. Broaştele li se alătură. Stelele strălucesc. Luna este plină şi încarcată cu vise frumoase.
*
Cocoşul dă trezirea. Animalele îşi cer hrana cu destul de mult zgomot. Soarele trimite razele în camera lui Radu, să-i mângâie nările. Acesta strâmbă din nas, zâmbi şi începe să se întindă.
-Bună dimineaţa, soare!
Radu îşi aranjează patul, apoi iese în curte.
-Sărut mâna, bunico. Unde este bunicul?
-Cu vitele la râu, dar vine repede. Hai să te speli şi să mănânci ceva.
-După ce mănânc, vreau să mă joc cu mielul Bobu în poieniţa de la nuc. Mă laşi?
-Bineînţeles, Radu. Dar să ai grijă. Animalele sunt animale. Nu ştiu de glumă sau de joacă. Să stai departe de ele.
- Da, bunico, nu-ţi face griji, spuse Radu, sărind de gâtul bunicii şi sărutând-o. Mi-a fost dor de tine, să ştii. Simţeam că nu mai vine vacanţa asta o dată.
-Dragul bunicii. Hai că se răceşte laptele, spuse bunica aproape plângând de bucurie.
-Ce gust minunat au bucatele făcute de tine, bunico. Eşti minunată. Sărut mâna pentru masă! şi Radu o şi zbughi spre hambarul mielului Bobu.
*
Hambarul este foarte curat. Bunicul are grijă şi-l văruieşte în fiecare primăvară. Într-un colţ se află fânul. În fiecare dimineaţă se pune un fân curat.
-Bună dimineaţa Bobu. Ce faci? Cum ai dormit? Eşti pregătit pentru poveşti? atacă Radu cu o suită de întrebări.
-Behh beehh, răspunse vesel mielul Bobu, care se agita îninte şi înapoi ca un bezmetic.
-Mă duc să aduc carte de poveşti, apoi te eliberez. Nici nu termină bine de spus, că o şi luă la fugă spre casă.
Intră ca o furtună în casă, izbeşte uşa de perete, cotrobăie în geamantan şi ia o carte cu poveşti istorice. O luă sub braţ şi porni spre hambar.
-Gata am sosit. Ce? Credeai că întârzi mult? spuse Radu şi trase zăvorul de la uşa hambarului. Să nu te îndepărtezi de mine. Nu trebuie să fac prostioare cât stau pe aici.
Mielul Bobu este atât de fericit, se gudură pe lângă Radu. Animalele simt când cineva le iubeşte cu tot sufletul. O ia înainte spre nuc. Aşa fusese vorba doar: lectură la umbra nucului.
-Ha ha ha. Nu ai uitat! Da, vom citi sub nuc. Ai dreptate. Să fii cuminte, căci te voi întreba ce ai înţeles. Să vedem… unde am ajuns? Da… „Stefan cel Mare, Biruitor in lupta de la Vaslui”, pagina 41.
Radu, începe a citi atent. Pătrunde curând în poveste. Nu a observat când mielul Bobu se apropie de e şi a dat pagina cu limba. Ridică privirea, se uită atent la el şi spune:
-Câte cărţi ai citit până acum? şi se puse pe râs cu o poftă nebună. Mielul Bobu a intrat în joc. Îl gâdilă cu nasul şi îl trînteşte la pământ.
Radu găseşte o creangă şi o consideră spadă. Se îndreaptă spre mielul Bobu spunându-i:
-Până aici ţi-a fost, mişelule! Cum ai îndrăznit să-mi calci pământul străbun?
Mielul Bobu nu mai înţelege nimic. De ce îi vorbeşte pe un asemenea ton?
-Alege: pleci de bună voie sau îţi tai capul, continuă Radu, ţinând creanga aţintită spre miel.
Acesta nu mai stă pe gânduri şi porni la atac. Se opri cu coarniţele chiar în posteriorul băiatului. Acesta, speriat, s-a dezechilibrat. În cădere s-a lovit de trunchiul copacului şi a căzut inconştient la pământ.
*
Soarele porni lent spre apus. Nu-i prea place să se dea bătut. Vântul adie uşor, doar cât să mângâie faţa oamenilor.
Mielul Bobo s-a speriat. Nu ştie ce să facă. A început să behăie cât mai tare.
Într-un final, bunica, auzindu-l atât de agitat, se duse într-un suflet să vadă ce s-a întâmplat.
-Vai, vai… ce i-ai făcut băiatului. Ajutoor! Ajutooor!
Vecinii au venit să dea o mână de ajutor. L-au luat pe braţe pe băiat şi l-au dus în camera sa. Bunica trimise un copil după medicul din sat.
*
Radu deschide încet ochii. Încearcă să se mişte puţin dar simţi cum totul se înverte în jurul lui. Bunicii stăteau îngrijoraţi şi-l priveau.
-Radule, bunico, cum te simţi? Ce s-a întâmplat? Îţi aminteşti? Sper că nu ai vreo amnezie.
-Lasă-l că n-are nimic, spuse bunicul. E doar sperietura.
-N-am nimic. Nu vă faceţi griji. Îmi amintesc doar că m-am lovit zdravăn de nucul cel bătrân. Îmi cer scuze că v-am speriat.
-A venit şi medicul, te-a controlat. El ţi-a pus compresa şi bandajul. Nu ai decât un cucui şi o mare vânătaie, spuse bunica.
-Vă rog frumos să nu le spuneţi părinţilor. Vă rooog, vă implor. Îşi fac griji. Vor fi aici mâine la prima oră şi mă vor lua acasă, zise trist Radu.
-Bine, rămâne secretul nostru, dar să nu ne mai dai emoţii, spuse bunicul, îmbrăţişându-l pe nepot.
-Gata, odihneşte-te acum. Vise plăcute, dragul nostru, adaugă bunica.
*
Luptă cu turcii. I-a răpus ca pe spicele de grâu. Stefan cel Mare îi înmânează o medalie şi îl felicită: „Eşti un oştean pe cinste! Bravo, băiete! Părinţii tăi vor fi mandri de tine!” Calul nechează…
Radu se trezeşte. A visat. Frumos vis.
Zâmbeşte încântat. Este vacanţă! Este la bunici.
-Urraaa! Trebuie să ajung la mielul Bobu. Sa îl liniştesc, să vadă că nu am păţit nimic.
*
Minunate poveşti adevărate se pot trăi la bunici.
Cine îi are să le trăiască!
*
Mielul Bobu a ascultat multe poveşti şi a „citit” chiar şi romane poliţiste. L-a iubit pe Radu… şi a murit de bătrăneţe.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Frumoasa ciupercuţă


Din senin, nori negri, imbufnati si furiosi au inceput sa planeze asupra poienitei. Vietuitoarele, cu mic cu mare, s-au ascuns fiecare pe unde a gasit.Tunetele si fulgerele s-au aliat cu norii. S-a creat o muzica de fond infricosatoare. Picaturi mari, de forme diferite – rotunde, ovale, bastonase – au inceput sa alerge spre pamant. Acesta le imbratisa cu grija, sa nu fie aterizarea prea brutala.
Totul s-a terminat pe neasteptate, precum incepuse.
Aburi calzi. cu miros imbietor, ieseau din adancuri, aducand energii pozitive. Florile isi scutura rochitele de petale multicolore, apoi isi indreapta semete trupurile. Arborii si arbustii isi aranjeaza coroanele. Un greier mic, scoate speriat capul de sub un fir de iarba.- Ce spaima am tras!- Asta a fost razbunarea norilor, spusera in cor firele de iarba.
Fluturii isi intind aripile sa fie incalzite de razele blande ale soarelui. Furnicile alearga grabite spre musuroi.
- Ce tragedie! Vai, ce nenorocire! Cum s-a intamplat? se aude in imediata apropiere.Familia gandacilor isi plange o ruda. In iuresul de dinaintea furtunii, un gandac fusese strivit.Toatele animalele au adus omagii familiei indurerate. Offf… graba strica treaba! Intotdeauna.
Din pamant din iarba verde, a aparut un iepuras. Cand s-a uitat atent, a vazut ca poienita se imbracase intr-o mantie de ciuperci.- Ia priviti! Ce minunat! Care de care mai frumoasa.
Vietuitoarele au privit uimite peisajul maret din jurul lor. Ciupercile stateau de veghe, drepte, ca niste soldati. Pazeau orizontul si granitele. Intre toate, una iesea in evidenta de la distanta. Frumos colorata, palaria rosie cu buline albe si picior alb, trona senina peste suratele ei.Iepurasul o zari si se indrepta spre ea.- Esti atat de atragatoare! o flata iepurasul.- Iti multumesc, raspunse ciupercuta in timp ce una din buline se inrosi la auzul complimentului ce-i fusese adresat.Iepurasul, iute de felul sau, o imbratisa si o saruta cu foc. Dupa gestul acesta, o zbughi spre padure, la racoare.
Ciupercuta se inrosi puternic, bulinele albe se marira in diametru, iar piciorul s-a umflat de mandrie, … de atata flatare. Nu i se mai spusese asta pana acum. Nimeni nu i-a dat asa importanta. Majoritatea se fereau de ea. Nu intelegea de ce, dar se obisnuise in timp cu situatia. Suratele ei erau destul de departe de ea. Se simtea singura, urata si morocanoasa. Dar gestul iepurasului a facut-o sa zambeasca, sa se simta si ea in randul lumii, o fiinta normala.
Dupa cateva ore, animalele care vazusera gestul iepurasului, facura si ele la fel.Au mers si au discutat cu ciupercuta frumoasa, viu colorata. Au imbrastisat-o si au sarutat-o cu drag si prietenie.
*
Seara isi intinde plasa de intuneric. Pe bolta cereasca apar, pe rand, una cate una, stelele. Luna, in forma de secera atinge incet stelele, mangaindu-le. Ele se prind sub forma de colier si cercei. Luna este mandra de aspectul ei. Privind in jos, vede un iepuras, tremurand. Se apropie ceva mai mult si observa ca iepurasului ii este rau.- Steluta magica, te rog sa cobori pe Pamant sa vezi ce se intampla cu acea fiinta.- Imediat, Stapana Luna. Si porni in viteza spre poienita.
Ajunsa langa iepuras, steluta a vazut ca acesta avea pete rosii pe corp si nu isi putea tine echilibrul. Broboane mari se prelingeau de pe fruntea lui.- Te pot ajuta cu ceva? Ce ai patit?- Nu stiu. Imi este rau. Lumineaza-mi drumul pana la veterinar.- Sigur, iepuras dragalas.Cu chiu, cu vai, iepurasul a ajuns la scorbura bufnitei. Aceasta, se sperie la inceput de lumina puternica ce-l insotea pe iepura. Se retrase speriata in scorbura.- Draga bufnita, sunt eu, iepurele, ingaima acesta. Imi este foarte rau.- Draga bufnita, sunt o steluta ce i-a luminat calea. Ma departez acum…Atunci, bufnita iesi degraba si se uita la iepure. Il consulta rapid si ii puse diagnosticul.- Esti otravit. Ce ai mancat?- Morcovi, varza si salata. Nimic altceva, raspunse iepurasul si lesina.Bufnita, incepu sa falfaie din aripi ca sa-i faca aer. Deja era foarte ingrijorata.Steluta facu semn Lunii si ceru sa fie vant. Si vantul caldut, incepu sa adie lin, atingand usor mustatile iepurasului.
*
Incet incet, soarele prelua stafeta de la luna. Poienita incepu sa revina la viata. Firele de iarba se acoperira cu roua.Fluturii si insectele au venit sa se racoreasca, sa-si faca toaleta de dimineata. Pasarile isi incalzesc glasurile, ciripind.
Deodata se auzi un tipat. Iepuroaica venise dupa iepure la veterinar si se sperie cand il vazu in stare de inconstienta.- Dar ce s-a intamplat? Cum asa? Ce a patit?- E otravit, draga iepuroaica. Nu stie ce a mancat.
Nu termina de vorbit acestea, caci bufnita vazu cum veneau la ea un intreg sir de animale, toate tinandu-se de abdomen, cu broboane de transpiratie si cu mersul tremurand.- Nu se poate. Sunteti otravite. Ce ati facut? Iepurasul a lesinat, dar nu stia sa fi mancat ceva contaminat.- Am sarutat ciuperca. Noi credem ca asta ar fi.- Da, asta este, spuse ganditoare bufnita.Le prescrise o licoare din frunze de brusture. Intre timp si-a revenit din lesin si iepurele. Stergandu-si lacrimile, iepuroaica l-a imbratisat cu dragoste.
Animalele, auzind ca frumoasa ciuperca este una otravitoare s-au dus si au aruncat cu pietre in ea, au batut-o si i-au spus:- Niciodata nu vom mai ajunge in preajma ta. Esti un organism rau. Vei ramane aici, singura pe veci, cu toata frumustea ta.Ciupercuta incerca sa le explice ca nu avea de unde sa stie ce urma sa se intample. Nimeni, niciodata, nu se atinsese de ea si nu se purtase asa dragostos cu ea.
*
Ciupercuta devenea pe zi ce trece, mai trista. Slabea vazand cu ochii. Bulinele de pe frumoasa sa palarie rosie, se micsorau. Piciorul se usca.
Luna o privi o seara, doua seri, o saptamana. Intr-o noapte racoroasa de toamna, spuse stelutei magice:- Steluta magica, vezi ciupercuta aceea? E tare trista. Animalele au acuzat-o pe nedept. As vrea sa o ajutam.- Sigur, Luna. Ce am putea face pentru ea?- Coboara si atinge-o cu bagheta stelara. Otrava va fi eliminata pentru totdeauna. Si inca ceva. Umple poienita cu ciuperci frumoase. Sa aibe companie. Sa isi faca prieteni. Sa isi intemeieze o familie.- Sigur, frumoasa Stapana Luna, raspunse incantata steluta magica.
Cu viteza luminii, steluta ajunse langa ciupercuta. Aceasta dormea linistita. Din cand in cand suspina.- Draga ciupercuta, incepand de acum, vei fii o ciuperca gustoasa, comestibila si vei avea in preajma prieteni dragi.
Steluta o atinse usor cu bagheta stelara si ciupercuta scapa de otrava, ce se scurse in pamant… un lichid uleios, de culoare maronie.Intr-o secunda, ciupercute asemanatoare ei, aparura in poienita.
Multumita ca si-a indeplinit misiunea, steluta magica, dadu sa plece. Insa, ciupercuta se trezise, si privindu-se pe sine, precum si la ciupercutele din jur, intreba:- Hei! Ce s-a-ntamplat? De ce ai facut sa fie mai multi dusmani pentru frumoasele animale din aceasta poienita?- Draga ciupercuta, din aceasta noapte, esti o ciupercuta buna, gustoasa si ai familia ta alaturi. Ai scapat de otrava! spuse steluta.Cu lacrimi sub palarie, ciupercuta ingaima:- De as putea salva vietile animalelor pe care le-am otravit, ar fi minunat. As fi fericita si impacata cu mine.
Steluta privi cu atentie si teama Luna.
Aceasta ii sopti:- Mergi si atinge usor animalele cu bagheta stelara. Maine se vor trezi sanatoase.Steluta, cu multa dragoste, porni din tufis in tufis, din scorbura in scorbura si atinse cu bagheta animalele otravite. Exact cand soarele se apropia de Luna ca sa primeasca stafeta, steluta, obosita, dar atat de fericita, atinse panza cerului albastru intunecat.- Misiune indeplinita, Stapana Luna.- Multumesc. Esti o steluta minunata.
*
Soarele mangaie vegetatia. Natura se trezeste din amortirea frigului de peste noapte. Pasarile canta, fluturii si insectele zboara sa caute roua, animalele ies din culcusuri.- Hei! striga o veverita. Ia priviti. Poienita este plina de ciuperci care de care mai viu colorate.- Cu siguranta s-a intamplat o magie, spuse iepurasul. Ma simt ca nou. Uitati-va si la ciupercuta pe care am sarutat-o. Este acum ca la inceput, ca atunci cand am cunoscut-o.
Veverita, neastamparata, ajunse in cateva clipe langa ciuperca povestii noastre.- Buna dimineata! Esti din nou atat de frumoasa!- Multumesc. Azi noapte, o steluta magica m-a transformat intr-o ciuperca buna si gustoasa si mi-a darut o familie si prieteni.
Se auzira aplauze. Animalele s-au apropiat de ciupercuta cu palarie rosie si i-au cerut iertare.Toate fiintele sunt multumite si fericite.
*
Totul are o rezolvare. Exista solutii si exista minuni.
Cine se aseamana se aduna si nu tot ce este frumos la exterior este bun si la interior.
Uitati-va bine in jurul vostru. Ganditi de doua ori si alegeti o data.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Related Posts with Thumbnails

VIZITAŢI ŞI CUMPĂRAŢI MEKI - EDUCAŢIE ÎN BENZI DESENATE

Pozitie in top:

Despre mine

Fotografia mea
O femeie puternica,fericita si indragostita de viata, de frumos, de familie... Un suflet mare si zambet larg...

Totalul afișărilor de pagină